Notre – Dame de Paris înseamnă Franța, din toate punctele de vedere: spiritual, cultural, artistic, istoric. Pentru că trăim în secolul XXI, Notre-Dame de Paris reprezintă chiar și turistic Franța, fiind cel mai vizitat monument ecleziastic din Franța și din Europa, cu peste 13 milioane de vizitatori pe an. Remarca se impunea și pentru a arăta importanța cotidiană a acestui monument, lăcaș de cult în care au loc peste 2000 de servicii religioase anual.

Notre – Dame de Paris reprezintă însă, în primul rând, grandoarea Franței și măreția creștinismului francez. Incendiul a creat un val de compasiune în întreaga lume, iar susținerea unanimă pentru Franța, lovită în cel mai important simbol spiritual și creștin al ei, ar trebui să dea de gândit statului laic, dar și celor care au refuzat să precizeze în Tratatul de la Lisabona, o constituție a Uniunii Europene, faptul că aceasta, Uniunea Europeană, se bazează pe valorile creștine.

Este adevărat, spiritul rebel și contestatar al francezilor a făcut ca marea catedrală să fie atacată atât de revoluționarii din 1789, cât și de cei din 1848, dar și de comunarzii de la 1871. Doar zgârieturi pe scena istoriei. Chiar și în statisticile de astăzi, atât de aglomerate online, aceste fapte par minore sau chiar nu se regăsesc în evidențe.

Despre Notre – Dame însă, rămâne universal și fundamental în egală măsură, romanul lui Victor Hugo, „Notre – Dame de Paris”, un roman esențial despre marea catedrală, despre grandoarea Parisului și a Franței.

În lumea de astăzi, a imaginii și a sunetului, Notre – Dame de Paris este adusă permanent în actualitate, paradoxal sau nu, de un musical, o replică artistică modernă, care se joacă pe marile scene ale lumii. Aria „Belle”, cea mai cunoscută din această operă modernă, interpretată de Garou, intră în casele oamenilor și în conștiința lor. Iată, această poveste de dragoste interzisă între Esmeralda și cocoșatul Quasimodo devine actuală și modernă datorită marelui Victor Hugo și marii catedrale.

Marele Victor Hugo care și-a putut permite să-i spună lui Napoleon al III-lea Bonaparte Napoleon „le Petit”, adică „cel mic”. ( Pentru această afirmație a fost pedepsit cu 18 ani de recluziune, undeva pe o insulă.)

Dar a meritat: pentru Notre – Dame, pentru Paris, pentru Franța, pentru universalitate!

O Franță care va renaște din ruinele marii ei catedrale, doar dacă va avea oameni de anvergura lui Hugo. O Franță care astăzi, datorită simbolului Notre – Dame de Paris, datorită valorilor sale funciare, se redeșteaptă a fi în primul rând identitar universală.

Cezar DRAGOMAN

Cradit Foto Fox News

„O mare tragedie la Paris. Catedrala Notre Dame este în flăcări. Citesc pe ecranul televizorului un promo: „simbolul creștinismului francez, distrus de foc”. Este puțin spus. Notre Dame este expresie a culturii și spiritualității universale! Și este puțin probabil ca tragedia de la Paris să fie consecința unei „neglijențe” în muncă a lucrătorilor ce se ocupă cu restaurarea edificiului. Dispersarea focului spune totul. Nu seamănă, oare, cu incendiul de la „Colectiv”?

E un mod foarte nefericit de-a înțelege mai bine fenomene cunoscute și temporal apropiate de la noi, dar la nivel comparativ sugestive… Catedrala a scăpat de furia revoluționarilor de la 1789. Se pare că nu și de mințile confuze ale momentului. Franța este dominată de haos și nu numai Franța.

Se vrea construcția unei noi lumi, prin demolarea tuturor simbolurilor luminilor de până acum. Iar catedrala Notre Dame era, până acum câteva ore, o astfel de referință paradigmatică. Consider evenimentele pariziene ca fiind o temă potrivită de reflecție nu numai pentru francezi, nu numai pentru europeni (la modul general), ci și pentru noi, românii – și noi avem simboluri de referință care, în orice moment, pot fi victimele plăsmuitorilor de „lumi noi”… De „politici populare europene”!

Sigur, putem învăța din experiența franceză. Și ar trebui să o facem acum, până nu va fi prea târziu…”, a consemnat Excelența Sa, Florin Vasiloni, Consulul României la Gyula în Ungaria despre nefericitul eveniment petrecut în punctul zero al Europei, la Paris.

Diana RADU