Naționala de fotbal a României a reușit să creeze o nouă deziluzie în campania pentru calificarea la Mondialul din Rusia 2018, duminică seara, pe Cluj Arena, după remiza albă 0-0, pentru care numai tricolorii știu cât s-au „sacrificat“. România lui Daum nu a mai înscris niciun gol de mai bine de patru meciuri iar perspectivele participării formației noastre la turneul final mondial par a fi compromise. Cel mai probabil nu ne va rămâne decât să pornim televizoarele și să așteptăm ca după reclamele la bere cu Stelea și Balint să urmărim fotbaliștii din țările care pot oferi spectacol și calitate în jocul prestat în grupele de calificare, așa cum este această magnifică Polonie a lui Lewandowsky.

Sătul peste măsură de evoluția lamentabilă a naționalei de fotbal a României este și fostul fotbalist din Liga I, reșițeanul Lucian Dobre, fostul coleg al lui Cristi Chivu de la Reșița și actualul antrenor coordonator al clubului sportiv AS Mundo din municipiu. Acesta și-a declarat public dezamăgirea cu privire la modul în care s-a prezentat echipa reprezentativă a României în meciul cu Danemarca, fiind extrem de vehement la adresa celor ce conduc destinele fotbalului românesc, dar și a politicienilor care nu s-ar preocupa de nivelul scăzut la care a ajuns sportul rege în țara noastră și cei care nu ar crea cadrul legal instituțional pentru ca sportul de perfomanță să beneficieze de șansa binemeritată. Paradoxal, în mesajul său, Dobre se auto-include pe lista fără număr a vinovaților, încercând totodată să identifice cauzele care au condus la afundarea în mocirlă a fotbalului românesc:

„Rușine să ne fie tuturor! Rușine domnule președinte, că nu dormiți pe preșul parlamentului, pentru a face lobby legii sponsorizării! Rușine voi politicieni, că puneți în funcții oameni care nu au avut nicio legătură cu performanța! Rușine foștilor fotbaliști că nu se luptă pentru a schimba ceva! Rușine nouă antrenorilor de copii, că nu suntem în stare să scoatem fotbaliști adevărați! Am ajuns la fundul Gropii Marianelor….Pentru a ieși din acest abis întunecat trebuie să fim umili, muncitori, să ne documentăm și să ne perfecționăm permanent… și poate, doar atunci, după tone de muncă, vom putea să ținem privirea dreaptă …

Aștept alături de mine toți foștii mari fotbaliști ai Reșiței (și cu adevărat au fost mai mari ca mine) pentru a lupta să schimbam ceva!!!“, afirmă Lucian Dobre, într-o dorință expusă publicului larg de reconstrucție a fotbalului românesc, aflat, s-o recunoaștem, într-o degringoladă ce nu a mai cunoscut un asemenea precedent.

Sergiu TABAN

Emil Staicu este unul dintre numele „grele” ale vieţii sportive din Caransebeş. Actualmente pensionar, în perioada cât a lucrat, el a fost contabil-şef şi mai apoi director economic la ICM Caransebeş, respectiv Caromet, aşa cum s-a numit, mai târziu, societatea. Şi, chiar dacă, profesional, a activat întotdeauna în domeniul financiar-contabil, întreaga viaţă şi-a dedicat-o sportului, sau mai exact celor mai iubite două discipline practicate în municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului – fotbalul şi voleiul.

Aflând că are o colecţie impresionantă de cărţi despre fotbal, dar mai ales că ne poate spune o poveste frumoasă, pe care a citit-o în ele şi despre care foarte puţină lume ştie, ne-am hotărât să-l provocăm la o discuţie pe împătimitul de sport Emil Staicu.

Conform celor spuse de el, primul căpitan al Naţionalei de fotbal a României, Aurel Guga, s-a născut la Oraviţa, în anul 1900, dar ca jucător s-a afirmat la U Cluj, echipa cea mai dragă sufletului lui Emil Staicu, iar când avea doar 14 ani a evoluat şi într-un meci la Caransebeş, fiind declarat cel mai bun jucător de pe teren. Prima oară a citit despre acest lucru într-o carte pe care a adus-o cu el şi pe care ne-a arătat-o – „LAROUSSE, Enciclopedia FOTBALULUI”. Sub titlul „Primul căpitan”, în volum scrie: „O simplă lecturare a formaţiei aliniate la Belgrad pe 8 iunie 1922 arată o garnitură cosmopolită, alcătuită în majoritate din maghiari, nemţi şi evrei. Singurul nume românesc aparţinea căpitanului echipei, Aurel Guga. Născut în 1900 la Oraviţa, în Banat, acesta a studiat Dreptul şi Ştiinţele Economice la Cluj, evoluând în paralel sub culorile lui «U». În echipa naţională a disputat 12 partide şi a marcat 4 goluri. Şi-a găsit sfârşitul la numai 37 de ani, într-un tragic accident de automobil la Timişoara”.

Celelalte informaţii referitoare la Aurel Guga le-a cules din cele două volume dedicate echipei sale de suflet, U Cluj, intitulate „Agora U” şi purtând semnătura lui Gheorghe I. Bodea. De aici ne citeşte în continuare: „Partida din 8 iunie 1922, de la Belgrad, prima disputată oficial de Naţionala României și care a rămas în legendă, a fost una dramatică, desfăşurată în faţa a 6.000 de spectatori, echipa noastră câştigând finalmente cu scorul de 2-1. De la «U» a fost selecţionat în echipa naţională Aurel Guga, care a fost ales şi căpitanul ei, ca o recunoaştere a valorii sale. El a reuşit o partidă senzaţională, marcând şi golul victoriei”.

Pe aceeaşi pagină, câteva rânduri mai jos, citim: „Într-o tabletă sentimentală consacrată jucătorului Aurel Guga, sufletul echipei «Universitatea» din Cluj şi primul căpitan al echipei naţionale a României în primii ei ani de afirmare internaţională, dr. Mihai Iubu, cel care şi-a închinat viaţa medicinei şi fotbalului, scrie: «Din formaţie făcea parte şi se distingea în mod deosebit jucătorul Aurel Guga, considerat şi în zilele noastre ca cel mai mare jucător român de fotbal al tuturor timpurilor”.

Un moment deosebit pentru Caransebeş îl reprezintă data de 25 octombrie 1913, atunci când, în oraş, s-a disputat meciul demonstrativ dintre o echipă a studenţilor români care studiau la Budapesta, şi o formaţie locală. Partida a avut loc cu prilejul unor mari serbări cultural-sportive româneşti, prilejuite de aniversarea a 40 ani de la înfiinţarea Casinei Române şi organizarea, în oraş, a Congresului Învăţătorilor Români din Banat. „Cu ocazia meciului de fotbal, s-a remarcat ca cel mai bun de pe teren un elev de 14 ani de la Liceul din Oraviţa, Aurel Guga, viitorul căpitan al lui «U» Cluj şi al Naţionalei României”.

De-a lungul timpului, Aurel Guga a evoluat la Vulturii Lugoj, U Cluj, Gloria CFR Arad, UCAS Petroşani şi Jiul Lupeni. A încetat din viaţă în 1937, la Timişoara, în urma unui accident de maşină.

Cosmin VLAD