Măi dragă Ionuțe, în sinergia faptelor care ne arată că județul ar fi unul pitoresc, dar din păcate cic-ar fi populat – lucru pe care observ că vă chinuiți să-l corectați, ți-ai postat pe pagina ta izbăvitoare de Feisbuk un text amplu care seamănă izbitor cu un curriculum vitae dar care se dorește a fi, mai degrabă, un curriculum vitale. Mie să știi că mi-a plăcut mult ce-ai scris, o arzi romantic, lacrimogen ca-n „Suflete Trădate“ se vede treaba că ai oareșce emoție în pix, dar îți mărturisesc că am, totuși, niște clarități neclare din cauze de motive.

Măi Ioane, măi, cine te-a supărat atât de tare de a trebuit să-ți faci spovedania asta publică, fără pomohaci și fără anafură? Sincer, ce presă ți-ai dori tu, ca să te declari împăcat cu ce se publică despre ceea ce se petrece la Consiliul Județean? Una în care împarți floricele pe câmpii și te pupi în bot cu cuțu?

Faptul că au apărut în spațiul public imagini video în care la un chef produs de băieții buni – good fellas de la vârful instituției pentru care prestezi vremelnic, se cântă în draci la diverse instrumente, sticle și sifoane nu e vina nimănui decât a voastră, a actorilor acestei manifestări. Sau or fi stat Dani Stanciu și Victor Nafiru ascunși în casa lui Bebe Marinescu și v-au filmat de după perdea? Fără să fiu vreun moment interesat de ceea ce s-a întâmplat acolo, imaginile au ajuns și la mine. Ți-o mărturisesc, Ionuț, că m-a pufnit râsul. Un râs izvorât, paradoxal, din ceea ce puteți produce ca satiră la un chef cu „circuit închis“ și impotența asta administrativă în care pare că vă afundați cu fiecare zi ce trece din mandatul vostru.  Poate e doar părerea mea, dar să știi că merg mult prin județ. Asta e, nu mă judeca c-o fac. Iau pulsul actualității, stau de vorbă cu săracii, ca și cu bogații, meseria asta mi-am ales-o și să știi că realitățile e „grele“. În loc să-i cântați la saxofon lui Bebe, aș fi vrut să văd o imagine cum stați toți adunați la ora 1 noaptea și vă dați cap în cap întrebându-vă cum scoateți județul ăsta la linia de plutire. Că drumurile sunt dezastru, asfaltările sunt mai deloc, investiții necesare de infrastructură care se mișcă greoi și la care voi, generația pro n-ați avut nicio contribuție majoră, primari din partidul de guvernământ care sunt în pragul disperării și care jură că nu credeau că vor avea parte de tratamentul ăsta din partea liderului de la Casa Mare din Centrul Civic al Reșiței. Tabloul e unul trist.

Că vrei cu ardoare să devii cel mai prolific vicepreședinte de Consiliu Județean din Caraș-Severin, mi se pare un deziderat bun, dar asta o vei demonstra prin fapte. Până una alta, ai reușit marea performanță de a ieși cu sabia în mână, urlând că îi vei lua capul șefei de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Ana Vasile. Păcat că n-ai fost atent la detalii, sabia era de ciocolată și ți s-a topit de la caniculă. Deci ai făcut o pluă.

Mă uit atent la ce scrii și te citez (ca pe un clasic, bine tu nu ești unul dar s-ar putea ca după filmarea „Bîtea și saxu’“ să devii măcar viral pe social-media) „Oameni buni,am 34 de ani, sunt un om normal, natural, un om care trăiește momentul, un om care iubește muzica si tot ce este frumos pe acest pământ, un om care și-a dat seama că viața este scurtă, prea scurtă câteodată…“

Ce vrei să motivezi prin „viața e scurtă, prea scurtă câteodată?“ Ioane, Ioane, viața e atât cât e. Iar dacă ai ajuns la concluzia asta cu viața, atunci sper că nu ne conduci spre ideea că mai bine ar fi să ne lepădăm de morală, etichetă, bun simț? Hai să facem o orgie, cu saxofoanele pe-afară, Ionuțe, și să le-o servim și la amărășteni, că vorba ta, oricum viața e scurtă, prea scurtă. Și după aceea să ne arătăm oripilați că ne-am filmat și ne-am dat tot noi, aceeași noi, în gât la presă!

Și îți continui halucinanta argumentație…

„Filmarea a fost făcută la un eveniment privat, după orele de program,atunci când fiecare dintre noi poate face ce vrea,indiferent de funcția pe care o ocupă sau de meseria pe care o are“. Pe cuvânt? Deci, domnule vicepreședinte al Consiliului Județean, dacă președintele Johannis se face mangă la poarta Cotroceniului după încheierea orelor de serviciu și se face public de râs într-un loc privat de unde „scapă“ niște imagini, publicul nu trebuie să reacționeze, ba mai mult să treacă repede cu vederea aspectul? Ioane, am pretenții de la tine, așa cum știu că în hainele astea frumoase în care te îmbraci în zilele astea pe caniculă, reunite sub numele de „la costum“ și tu emiți pretenții de intelectual. Deci nu ne zăpăci, că dacă mai există ceva care nu ne-a părăsit la gradele astea multe de afară (nu din Beluga) atunci astea sunt logica și „prințipurile“.

Dar eu sunt sigur că vei ieși, în curând pe ecrane, cu un punct de vedere mult mai generos în care ne vei povesti că Toto nu e deloc străin de forma finală a textului plasat de tine pe Feisbuk și a tastat și el, pe furiș, oareșce fraze de hau-hau și miau-miau pe pagina lăsată deschisă de tine pe laptop. Că te sunase Silviu să puneți țara…pardon, județul la cale…

Povestea nerostită – Untold Story continuă la Consiliul Județean CS și nu la Cluj, așa cum fals încerci să ne induci în eroare…

Sergiu TABAN