Un bărbat de 46 de ani și-a amenințat cu moartea nepoata de care se pare că era îndrăgostit, după care urma să își pună capăt zilelor. Incidentul a avut loc azi-noapte în cartierul Moroasa din Reșița unde bărbatul aflat sub influența alcoolului a devenit violent după ce nepoata de 33 de ani, care locuia în același apartament cu el, a refuzat să poarte o discuție cu acesta.

A fost solicitată intervenția jandarmilor cărășeni deoarece bărbatul avea asupra sa trei cuțite și amenința că va lua viața oricărei persoane care se va apropia de el.

După aproximativ 25 de minute în care jandarmii au încercat să-l convingă pe numitul Z.S. să lase cuțitele și după câteva încercări de a intra în scara blocului, s-a reușit imobilizarea acestuia în siguranță.

„Din primele informații a reieșit faptul că bărbatul era îndrăgostit de nepoata sa, în vârstă de 33 de ani, el locuind în același apartament cu ea și mama ei.

Pe fondul consumului de băuturi alcoolice și în momentul când femeia nu a vrut să poarte o discuție cu el, acesta a devenit violent, amenințând că o va ucide, după care își va lua și el viața”, declară purtătorul de cuvânt al IJJ Caraș-Severin, Marius Săndulescu.

În momentul în care jandarmii au încercat să intre în scara blocului, bărbatul s-a automutilat, provocându-și câteva răni superficiale în zona abdomenului.

La fața locului a ajuns și un echipaj al Serviciului de Ambulanță Caraș-Severin, care l-a și transportat pe acesta la spital pentru îngrijiri medicale.

Elena FRANȚ

A fost omorâtă de un sistem medical căruia i-a slujit, așa a prezentat un apropiat al familiei, tragicul sfârșit al asistentei din Măureni, cea care s-a stins la Spitalul din Reșița în urma unui lung șir de erori medicale.

Preoteasă și asistentă, omul care avea casa și sufletul deschis pentru oricine, a murit cu zile, spun cei dragi, după ce a așteptat mult prea mult o ambulanță și mai apoi decizia de a fi dusă în sala de operație.

Medicul chirurg Paul Purea, cel care este și președintele CA al Spitalului Județean de Urgență din Reșița vine cu câteva explicații medicale despre acest caz care a zguduit și șocat un județ întreg.

„Sunt aproape convins de faptul că femeia nu a murit din cauza acelei fracturi, ci dintr-o hemoragie internă. O să trebuiască să i se facă acea necropsie. Am întrebat și la UPU și mi s-a spus că ea a murit cu hemoglobină 3. Vă dați seama!!! Eu am avut sute, dacă nu mii de fracturi deschise, în mâna mea, dar nicio fractură deschisă n-a ajuns în timp așa de scurt la hemoglobină 3, deci de la 13, 12, 14, care sunt valorile normale, să ajungi la 3…, dacă ajungi la 3 înseamnă deja să aibă cam 2,5 litri de sânge pierdut, adică din 5 litri, aproape jumătate.

Dacă era în Germania ar fi avut o problemă foarte mare, nu mă interesează că a avut fractură deschisă  și a avut concomitent și o fractură de ficat sau de splină, pentru că de asta ești doctor să faci investigație și să îți dai seama că este într-un stadiu și să-i pui imediat sânge, să îi pui plasmă, să o reechilibrezi. Femeia trebuia să fie în sala de operație. Dar nu trebuie să uităm că nu suntem în Germania, suntem în România și, de fapt nu undeva în România, suntem în Reșița, care atâta poate și nu poate mai mult!”, spune chirurgul Paul Purea.

Se pare că ambulanța a ajuns cam după 50 de minute de la solicitare, într-o situație în care fiecare minut era important, după cum spun apropiații.

„Am luat legătura și cu echipajul nostru care s-a deplasat acolo. Am înțeles că ea a stat ceva timp acolo. Solicitarea noastră a fost la 17:41, la 17:43 ei deja au recepționat și au plecat spre caz. Au ajuns acolo la 18:15 minute pentru că s-au și echipat până au ajuns, ea considerând-o contact la cabinet cu un pacient care este internat la infecțioase, suspect de COVID. La 18:15 mi-au zis că au luat-o, era cu tensiune prăbușită, au perfuzat-o, iar la 18:36 au plecat de la caz, până au pansat-o perfuzat-o, iar la 19:17 au ajuns și au predat-o la cort la domnul doctor Librimir”, a declarat șefa SAJ Caraș-Severin, Daniela Popescu.

În această dimineață însă, un alt șoc a venit peste familia greu încercată. Preoteasa și asistenta din comuna Măureni a fost declarată pozitiv la testul COVID-19.

Primarul comunei, Brian Filimon crede că dacă asistenta nu declara că a avut contact cu un suspect de coronavirus, declarație pe care a făcut-o din conduită profesională și mai ales din conștiință, cu siguranță ar fi ajuns mult mai repede în sala de operație. Felul în care decurg lucrurile în acest caz este însă năucitor pentru comunitatea din Măureni. Preotul, soțul doamnei, când s-a dus să depună plângere nu a fost lăsat să intre în instituție, a fost chemat într-o parcare, pentru că era considerat suspect de coronavirus.

„Comunicatul de presă pe care l-am văzut emis de spital ne confirmă că într-adevăr lucrurile au fost întârziate. Până să își dea seama și să pice de comun acord că doamna noastră asistentă este caz de operație, după 2 ore, doamna a intrat în stop cardio-respirator și a murit. A murit cu zile!

Colac peste pupăză, a doua zi doamna noastră asistentă, sănătoasă tun, a fost declarată pozitiv cu coronavirus. Soțul doamnei a aflat de pe un site despre asta, fără să fie anunțat de cineva de la DSP, nu s-a făcut nici până acum vreo anchetă, iar după această confirmare soțul și cei doi copii sunt singurii izolați.

Noi am cerut încă un test COVID care este trimis la Institutul Cantacuzino pentru a afla dacă este pozitiv.

Am cerut astăzi fiind un caz excepțional, chiar și într-o discuție cu domnul ministru de Interne, Marcel Vela, fiind un caz pe rol, deoarece există și o plângere depusă la Procuratură de către soțul doamnei, preotul din comună, ne doream ca până la venirea celui de-al doilea rezultat să nu o îngropăm , se găsea o variantă. Este tragic ce se întâmplă, în cele două zile am simțit că m-am luptat cu morile de vânt. Nu îmi doream să găsesc așa un sistem bolnav!, a spus astăzi, în fața spitalului din Reșița, primarul comunei Măureni.

Familia asistentei este izolată și nu participă la înmormântare. Conform noilor măsuri, înhumarea unui confirmat cu coronavirus se face în maxim 24 de ore, cu sicriul sigilat și doar în prezența a 8 persoane.

Citește și: UPDATE: Tragedie la Măureni! „Încercăm să salvăm oamenii de un virus, dar îi lăsăm să moară de restul bolilor sau accidentelor”

Elena FRANȚ

Cadavrul unui bărbat de 69 de ani a fost găsit într-o locuință de pe Bulevardul Revoluția din Decembrie, din Reșița. Un vecin ar fi sunat la 112 pentru că pe scara blocului se simțea miros puternic de cadavru.

Pe bărbatul care se pare că era un pensionar cunoscut cu probleme cardiace, nu îl mai văzuse nimeni de circa o săptămână.

Purtătorul de cuvânt al IPJ Caraș-Severin, Alina Boeru a declarat că echipajele sosite la fața locului au găsit o persoană decedată, în stare de putrefacție.

Cadavrul a fost dus la morga spitalului urmând să fie efectuată necropsia pentru stabilirea cu exactitate a cauzei decesului.

În acest caz se fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, moarte suspectă.

foto: mediafax.ro

Diana RADU

În ziua de 4 iulie, în Reșița, un tânăr de doar 17 ani avea să își piardă viața în urma unui accident de motociclu, produs în zona Kaufland. Cu toată durerea din suflet, părinții lui Alexandru, Mihaela și Zoli Iasz au decis să spună povestea sfârșitului copilului lor, lucruri care nu au fost cunoscute până acum de public, dar care ridică un mare semn de întrebare: s-au făcut cu adevărat toate eforturile pentru salvarea vieții acestui tânăr?

În acea zi fatidică, în jurul orei 19:15, tatăl lui Alexandru a primit un telefon de la prietenul fiului său, Nandi. „Mi-a spus să merg la spital că Alex a avut un accident. Dar că nu e decât vorba de fractură la o mână”, își amintește Zoli, tatăl lui Alex.

„Am plecat repede, m-am dus la spital. La intrare la Urgențe era lume multă, am vrut să intru, nu m-au lăsat, am intrat forțat, le-am spus că sunt tatăl băiatului, m-am uitat la el, l-am certat un pic părintește – Alex ce ai făcut? și am ieșit afară, i-am lăsat pe doctori să își facă treaba. M-am gândit că se face ceva. Am întrebat ce are copilul, au spus că are mâna ruptă în două locuri și am ieșit afară să îmi sun soția. Era pe drum de la Timișoara, cu fata, care e studentă la Timișoara.
Nici nu am bănuit ce va urma. Copilul era conștient când am intrat, răspundea la toate întrebările medicilor, sau cine erau asistenți, brancardieri. Au spus că merg să îi facă RMN-ul, l-au scos afară, l-au dus la RMN și în timpul acela a venit și soția, s-a făcut cam ora 19:50”, a declarat tatăl lui Alex.

Când mama lui Alexandru, Mihaela Iasz, a ajuns la spital, a realizat că băiatul ei nu avea doar mâna ruptă în două locuri, așa cum i se comunicase.

„Copilul meu nu arăta de o mână ruptă în două locuri, copilul meu era pe targă și era foarte alb la față. Am intrat înăuntru imediat, am stat lângă el puțin și era doamna doctor de la Pediatrie, dna dr. Lia Botean, o asistentă, și am întrebat ce este cu copilul, ce are.
– Nu știm, acum așteptăm să iasă rezultatul de la RMN. Stăm, așteptăm, așteptăm! În jurul copilului asistenți, brancardieri, și la un moment dat am spus: – Dar spuneți-mi, copilul meu, ce facem cu el, cât mai stăm? Vreau să îl duc la Timișoara, aici parcă este o sală de așteptare! Se întâmpla la vreo 20 de minute după ce am intrat, pe la 20:15”, a declarat mama lui Alex.

Apoi femeia ne-a precizat că a reușit să vorbească cu fiul ei și să îi explice ce i se întâmplase.

„I-am spus că a căzut cu motorul. Ai mâna ruptă. – Nu se poate, mama, tocmai eu? Cum am căzut? Nu cred. Și a început să țipe că îi e frig, că îi sete, că nu mai poate, că îl doare. Am stat puțin, s-a liniștit! Am văzut că dna doctor de la Pediatrie doar se plimbă stânga – dreapta, nu face nimic, doar se uită pe hârtie și am întrebat-o ce se întâmplă cu copilul, dacă este grav și a zis:„- Nu știu să vă zic!”. După 10-15 minute vine cu o hârtie, o pune pe dulăpior și îmi arată hârtia și îmi spune uitați aici câte are. Și m-am uitat și eu pe hârtie, un om care nu cunosc așa ceva și primul lucru pe care îl văd este că scria plămân nu știu cum. Și zic, ce se întâmplă? Păi să vedem cum îl trimitem la Timișoara, cu cine, să vină o salvare.
După un timp apare dl dr Marșalic și vine și spune: „- La ce m-ați mai chemat!”, la care dna doctor spune: „- Păi cum puteți să vorbiți așa ceva, părinții sunt aici de față!”. Probabil că dânsul știa despre ce este vorba și ceea ce ține de dânsul ca chirurg, poate nu avea ce să facă!”, a mai spus mama adolescentului.

Părinții lui Alexandru nu au știut nimic despre cât de gravă a fost starea copilului lor, până după moartea acestuia.
„Nu ne-au spus nimic clar, că are coaste rupte, că este plămânul. Cum am aflat pe urmă la autopsie, coastele i-au înțepat plămânul și a făcut o hemoragie internă, dar noi pe urmă am aflat din surse din spital că de când s-a primit RMN-ul s-a spus că trebuie să ajungă la Casa Austria de urgență, la Chirurgie Toracică și noi de la 20:15 de când au aflat rezultatul până la ora 22:25 când a murit copilul noi am stat lângă el și am vorbit cu el”, a mai declarat mama băiatului pentru Reper24.

Tatăl tânărului ne-a explicat la rândul său că în spital li s-a spus că e nevoie de un bloc operator pentru chirurgie toracică de pediatrie, iar în Reșița nu există.  După ce medicul de la urgențe pediatrie a susținut că o depășește situația, mătușa lui Alex a cerut ajutor la UPU adulți, unde dr. Alexandru Brici ar fi specificat că nu poate interveni pentru că Alex era la Pediatrie, adică în grija altui medic.

„Dacă copilul meu a fost atât de grav, cu atâtea diagnostice, să fi fost ajutat! Copilul meu nici nu mai avea ce să caute în camera aia, copilul meu trebuia să fie la terapie intensivă. El era terminat, urla de dureri, zicea o asistentă că nu putem să îl ținem tot sub sedative pentru că avea un puls foarte mare de la adrenalină”, a declarat îndurerată mama lui Alex.
La un moment dat, tatăl ar fi observat că situația lui Alex este gravă și a cerut ajutor sub presiunea unei stări de nervozitate.
„Ce faceți aici? Copilul ăsta va muri!!! De ce nu îl trimiteți la Timișoara? Nu există vreun elicopter să îl ducem. Răspunsul lor a fost că nu se poate că procedurile sunt până să sune la Timișoara să vadă dacă îl preia Casa Austria, la chirurgie toracică”, a declarat Zoli Iasz.

„Așa ajutor a primit copilașul meu ca și cum așteptam să luăm rețeta și mergem acasă să ne scadă febra! Mai mult de atât eu nu am văzut niciun ajutor pentru copilul meu! Am văzut ajutor după moartea lui, zbătându-se să-l resusciteze!”, spune mama lui Alex.
Puțin după ora 21:00 mătușa lui Alex a cerut prin 112 un elicopter pentru Timișoara spunându-i-se că ei așteaptă ambulanța să vină de la Reșița.
„Ei așteptau ambulanța, dar cei de aici nici nu au plecat și Timișoara credea că ambulanța e pe drum.
S-a pierdut foarte mult timp! Trei ore de așteptare!”, a declarat tatăl, care ne-a spus că a făcut și o plângere la Colegiul Medicilor.

Părinții îndurerați ne-au relatat că pentru ei în acest moment orașul Reșița nu mai reprezintă nimic și doar mormântul lui Alex îi mai ține aici.
„Noi trăim în amărâtul ăsta de oraș în care noi nu avem bloc operator de pediatrie. Dacă nu ajungem la Timișoara nu avem șansă să trăim! De ce aici nu și de ce există impedimentul ăsta ca elicopterul să nu vină la fața locului că este ora 19:00, de exemplu, că după ora 18:00 nu mai merge sau că s-a întunecat și nu vine! Cum există așa ceva? Viața unui om depinde de o oră? Nu există suflet și inimă în unii dintre medici!”, a fost concluzia pe care o mamă îndurerată a tras-o la finalul interviului.

Reper24 a cerut un punct de vedere și Spitalului Județean de Urgență Reșița, conducerea unității spitalicești transmițând că există o anchetă în curs și nu se pot face precizări pe acest subiect.

Vom reveni cu alte informații despre ultimele momente din viața lui Alexandru Iasz!

Elena FRANȚ

Titlul de mai sus nu vrea să fie provocator sau şocant, vrea doar să dea glas îngrijorării justificate pentru soarta şi drumul unei ţări clădite norocos, care-i pe cale să se piardă dezastruos, dacă nu ne trezim! Iar durerea scrisului e cu atât mai mare, cu cât actul s-a produs în 24 Ianuarie, chiar de Ziua Marii Uniri!

Desfid pe oricine a numit sau numeşte o unire folosind adjective inepte, de genul “mic”, aşa cum nişte pseudoistorici sau politicieni de travesti au tendinţa să folosească pentru unirea Valahiei cu Moldova! De ce ar fi “mică” această unire? Pentru că numărul populaţiilor implicate a fost mai mic decât în cazul celeilalte? Sau pentru că teritoriile au fost semnificativ mai mici? Sunt argumente false şi puerile, e ca şi cum ai spune că unul şi cu unul este o adunare mai puţin importantă decât doi şi cu unul, când de fapt ştim cu toţii că prima e mama şi tatăl tuturor adunărilor …

Problema cu unirile este însă alta, şi e foarte serioasă: tot secretul e ca acel “doi” rezultat să se regăsească ca şi cum ar fi “unul”, la sfârşitul actului; numai că trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi să recunoaştem cu sinceritate, stupoare şi regret că România se manifestă tot mai mult şi tot mai des în ultima vreme ca două Românii … sau chiar mai multe! Putem găsi, eventual, mai multe astfel de particule, dar două se regăsesc cu distincţie şi claritate, şi stau fiecare cu gheara în gâtul celeilalte: o Românie de stânga, sau “de hăis”, şi alta de dreapta, sau “de cea”! Iar aceste două Românii se freacă între ele ca două falii continentale în stare să producă un cutremur care să distrugă ţara!

Nu tema amnistiei şi graţierii mână în luptă cele două jumătăţi relative, nici tema bugetului, a salariilor, a calităţii vieţii sau a mai ştiu eu cărui germene dihotomic, ci o înţelegere diferenţiată şi precară a relaţiilor dintre bani, putere şi bogăţie! Banii şi-au pierdut calitatea de a fi publici sau privaţi, de a fi electronici sau “foşnitori”, devenind cu toţii doar bani politici, împărţiţi după criterii “de hăis” sau “de cea”; bogăţia şi-a rătăcit cu totul atributul distribuţiei cât de cât echilibrate, mergând pieziş şi pieptiş numai către cei bogaţi, care devin tot mai bogaţi, criteriile distribuirii find aceleaşi, când “de hăis”, când “de cea”; iar puterea, poporul a pierdut-o de multă vreme, prin apatie şi absenteism, şi este pe cale să o piardă definitiv, mutând politica în stradă, adică în singurul loc capabil s-o facă şi mai scârboasă şi sinistră decât este! Rog iertăciune, dar “sinistra” înseamnă “stânga” în limba latină … probabil de aceea politica de la noi e tot mai sinistră!

Nu mai avem elite care să unească sau să ţină strânsă unirea! Marea Unire de la 1859 au făcut-o boierii, cu precădere marii boieri moldoveni, în frunte cu Răducanu Rosetti, de care istoria noastră pomeneşte atât de puţin, care i-a dăruit o moşie lui Cuza pentru a putea fi ales Domn! Marea Unire de la 1918 au făcut-o masonii şi Regina Maria, alături de alte câteva romance bine dedate cu viaţa şi obiceiurile Parisului! În ambele Mari Uniri elitele ţării au acţionat la unison, ceea ce nu poate fi spus nici în şoaptă acum, pur şi simplu pentru că nu mai avem elite în nimic, în absolut nimic, de la fotbal la astrofizică …! Tabula rasa!

Nu mai avem, din păcate, nici conştiinţe! Se mai poate vorbi de conştiinţe superioare şi de o conştiinţă naţională generică într-o ţară care şi-a fixat ca prioritate naţională lupta împotriva corupţiei? Nu educaţia, nu cultura, nu binele comun sau nivelul de trai, ci lupta împotriva mitei, furtişagurilor, spălării de bani, crimei organizate … Halal ideal naţional, nobilă aspiraţie progresistă! Şi aici ne plasăm pe două tabere, de la sinistra predică şi acceptare a “imoralităţii superioare”, doctrină “de hăis”, până la precambriana impunere a moralităţii cu orice preţ, doctrină “de cea”! Trăim, după ultimele alegeri, vremurile în care “imoralitatea superioară” pare să tindă către instituţionalizare, fără să ne putem da seama dacă vom avea bărbaţi corupţi în instituţii cinstite sau, dimpotrivă, bărbaţi cinstiţi în instituţii corupte …

Nu mai avem, din păcate, nici preocupare pentru credinţă! Tot românul beneficiar al noilor tehnologii, fie că este “de hăis”, fie “de cea”, a prins deodată o sete neostoită şi o preocupare necurmată pentru justiţia socială, echitatea economică, libertatea personală, ecologie şi pace, împunându-le pe toate prin băgarea pumnului pe gâtul preopinentului! Nu se mai pune problema doctrinei şi moralei creştine, a grijii faţă de aproape sau a fricii de Dumnezeu – mă refer, evident, la acel Dumnezeu care a dat toate legile universului în primele trei sute de milionimi de secundă de la Big Bang, nu la cel despre care ni se predică, îndeobşte, că are grijă de destinele noastre şi are un plan pentru fiecare adunătură celulară de pe planetă, abjectă sau nu …

Peste toate, însă, fără să învăţăm nimic de la vehii greci, dorim cu orice preţ să coborâm politica în stradă, dând ceasul României cu un sfert de veac înapoi! Partidele se comportă ca nişte corporaţii care iau credit de la banca poporului, după care, în loc să plătească ratele şi eventualele dobânzi, vor să falimenteze banca, sufocându-i pe acţionarii creditori! Consumăm politică frenetic, cu voracitate, fără să ne dăm seama că, în felul acesta, îi răpim României şansa de a nu se pierde! Ne îndepărtăm în felul acesta tot mai mult de o Românie visată şi râvnită, o ţară “a satului global”, în care românii să-şi organizeze resursele şi relaţiile în sensul atingerii nivelului calitativ decent al vieţii fiecărui roman! Doar aşa am putea rezista!

Un gânditor şi autor de success, Richard Bach, spunea că “ceea ce omida numeşte “sfârşitul lumii”, maestrul numeşte “fluture”! Măcar de-am avea inteligenţa şi norocul omizilor acelora …!

Prof. univ. dr. Liviu Spataru