Pasionații de drumeții sau ieșiri în aer liber au foarte multe opțiuni la îndemână în Banatul Montan. Județul Caraș-Severin abundă în zone turistice de excepție (nu întotdeauna promovate sau puse în valoare cum ar trebui) și peisaje memorabile. Cascadele, considerate de mulți ca fiind cele mai spectaculoase fenomene naturale, nu lipsesc nici ele de la apel atunci când vine vorba de obiectivele turistice care merită văzute în Banatul Montan. Fiecare unică în felul ei, dar nu mai puțin frumoasă.

Realizatorii Ghidului Banatul Montan ne propun chiar parcurgerea unui traseu care ne permite să vedem și admirăm nu mai puțin de cinci cascade într-o singură zi, pornind de la de acum atât de cunoscuta cascadă Bigăr, trecând pe la cascadele Cârșa, Văioaga, Beușnița și terminând periplul la cascada Șușara.

Cascada Bigăr a devenit faimoasă în urmă cu câțiva ani, atunci când reputatul site World Geography a poziționat-o pe locul 1 în topul cascadelor unice de pe mapamond. Situată exact la Paralela 45, în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița din Caraș-Severin, pe marginea drumului ce leagă Bozovici de Anina, cascada oferă un spectacol deosebit prin modul în care firele de apă se revarsă peste stânca acoperită de mușchi. Denumirea cascadei vine de la cuvântul în grai bănățean „bigăr” care înseamnă izbuc – un izvor puternic de apă ieșit din pământul de sub muntele calcaros.

Există chiar și o legendă despre cea mai cunoscută cădere de apă din Caraș-Severin: se spune că în urmă cu mult timp, un cuplu de țărani, disperați că nu puteau avea copii, au cerut sfatul unei vrăjitoare. Aceasta i-a spus femeii că, dacă bea apă din izvor, va naște un copil, iar dacă copilul va fi fată, ea nu trebuie să se îndrăgostească, pentru că acest lucru ar duce moartea ei. Totul s-a întâmplat conform profeției: femeia a băut din izvor și a dat naștere unei fete, dar când fata a ajuns la maturitate, s-a îndrăgostit de un băiat numit Bigăr. Pentru a preveni moartea fetei și pentru a o face să uite de Bigăr, tatăl fetei a blocat-o pe aceasta în interiorul peșterii. Țipetele ei au fost auzite de o altă vrăjitoare care i-a spus fetei despre destinul ei. I-a spus și că o poate uni cu iubitul ei. Astfel, părul fetei a fost transformat într-o cascadă, iar vântul l-a adus pe Bigăr la ea, forțele naturii unindu-le destinele pentru totdeauna.

Cascada Cârșa sau Cascada Minişului, la fel de frumoasă ca Bigărul, este considerată de unii ca fiind chiar mai deosebită decât aceasta, atunci când apa are debitul mare. Este o cascadă înaltă de aproximativ 30 de metri, în versantul drept al Văii Minişului, în sectorul Cheilor Minişului, la vreo 500 m în amonte de cătunul Valea Minişului. Apa vine din munți și se revarsă peste stâncile calcaroase ce ascund o peșteră. Cascada a reintrat în atenţia marelui public după defrişarea vegetaţiei abundente care o copleşea, operaţiune desfăşurată prin 2010-2011. Debitul cascadei depinde mai mult de regimul precipitaţiilor, decât de substratul calcaros. Astfel că, în perioadele secetoase, şuvoiul de apă ce naşte splendida cădere de apă, seacă, sau poate avea debite atât de mici, iar cascada trece lesne neobservată.

Cascada Cârșa, Foto: Ciprian Floare

Cascada Văioaga este situată și ea în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, pe drumul care duce spre cascada Beuşniţa şi lacul Ochiul Beiului, două dintre cele mai importante atracţii turistice ale zonei. Pentru a ajunge la cascadă, de la drum se coboară 15 m pe o cărare destul de abruptă, însă merită efortul. Căderea de apă este de-a dreptul spectaculoasă, de un farmec aparte. Văioaga impresionează prin spectaculoasa cădere de apă formată de râul Bei în drumul său spre Nera. Apa cristalină alunecă vijelios peste pietre și apoi cade într-o perdea îngustă și densă formând la bază un ochi turcoaz de apă limpede.

Cascada Beușnița, situată în inima munţilor, în Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, a luat naştere prin acţiunea în timp a apei asupra solului calcaros. Calcarul dizolvat de apă a fost depus de-a lungul cursului râului, formând tuful calcaros – rocă moale şi permeabilă, ce a permis modelarea nenumăratelor forme încrustate: mini-baraje, ochiuri de apă şi cascade succesive. Cascada Beuşniţa, la fel de frumoasă ca şi cascada Bigăr, are o cădere de apă spectaculoasă de 15 m, de care turiştii se pot apropia pe un podeţ de lemn. Apa răsfirată în mii de braţe cade peste stânci ca o pânză diafană, acoperind micile grote care se văd în spatele şuviţelor de apă.

Cascada Beuşniţa este o minune în orice anotimp, fie când valuri înspumate trec peste copertinele de muşchi verde, fie când din acestea se scurge dantelăria ţurţurilor imenşi de gheaţă. Când este secetă, apele se revarsă doar pe „făgaşurile adânci”, povestesc realizatorii Ghidului Banatul Montan, iar în locurile prin care nu curge apa se formează un covor natural de muşchi în culori variind de la verde închis până la galben şi roşu argintiu.

Cascada Şuşara este situată la capătul de sus al Cheilor Şuşarei, la o altitudine de 380 m, în amonte de confluenţa dintre pârâul Ungureanu şi râul Şuşara. Ea este fermecătoare prin forma ei de „tobogan acvatic”, pe care apa alunecă până în lac de la înălţime de 15 m, în două trepte: cea superioară, de 6 m înălţime, şi cea inferioară, înaltă de 9 m. Cheile Şuşarei sunt scurte (4,3 km), dar autentice şi de un farmec aparte. Denumirea cheilor provine de la cuvântul „şuşară” şi înseamnă „chei prin pădurea de tufani” – o pădure de copaci tineri.

Citește și Descoperă Banatul Montan – episodul 1! Clisura Dunării, unul din cele mai pitorești locuri din România!

Karina TINCUL

Aproximativ 200 de tone de păstrăv și-a propus să comercializeze și în acest an Direcția Silvică din Caraș-Severin. Spre deosebire însă de anii trecuți, păstrăvul crescut la patru păstrăvării din județ era foarte căutat, anul acesta silvicultorii cărășeni au întâmpinat o serie de greutăți în comercializarea peștelui. 

După cum a explicat pentru Reper 24, directorul Direcției Silvice Caraș-Severin, Ștefan Stănescu, în prima parte a anului comenzile pentru păstrăvul cărășean au înregistrat o ușoară scădere: „Am avut o sincopă la contractele de livrare de păstrăv, pentru că venea păstrăv mult din afară la prețuri mai mici decât ale noastre. Diferența nu era foarte mare, dar totuși mulți s-au orientat spre păstrăvul din afară”.

În aceste condiții, silvicultorii cărășeni au început să caute soluții pentru a nu rămâne cu tone de păstrăv nevândut. „Păstrăvul, odată ce crește foarte mare, nu mai este căutat. Și cum venea foarte mult păstrăv din afară, am început să ne gândim ce facem cu peștele nostru, că aveam cantități destul de mari. O soluție ar fi fost să oferim păstrăv afumat, dar în cele din urmă am renunțat la idee, deoarece presupunea multe inconveniente. Trebuie să ai instalație de afumat, un proces tehnologic de afumat, că nu toată lumea face păstrăvul afumat bun de consum și doar ne complicam”, a explicat Stănescu.

În ultimele luni, situația s-a îmbunătățit, iar păstrăvul autohton a început din nou să fie căutat, spre mulțumirea silvicultorilor cărășeni care riscau să rămână cu tone de pește nevândut. „S-a produs așa un declic și au început să ne caute din ce în ce mai mult. Probabil pentru că și păstrăvul este mai bun, condițiile de livrare mai bune, suntem oameni serioși, adică vrem ca partenerii să fie mulțumiți de noi. Livrăm în toată țara, sunt firme din București, din Buzău, din Comarnic care sunt specializate pe treaba asta și văd că au început să caute păstrăvul din Caraș-Severin”, a mai adăugat Ștefan Stănescu.

Pe lângă păstrăvul livrat agenților economici, o cantitate mai mică este vândută direct populației, la cele patru păstrăvării: Miniş, Văliug, Ochiul Bei şi Topleţ. Cea mai mare producție este obținută la păstrăvăria de la Miniș, care este alimentată cu apă din izvorul Bigăr, fiind situată la aproximativ 100 de metri de cunoscuta cascadă.

Karina TINCUL

Conducerea Direcției Silvice din Caraș-Severin a decis forarea a două puțuri de adâncime la păstrăvăria Miniș, unde există un deficit de apă. În prezent o parte din apa pentru păstrăvărie este luată din izvorul Bigăr, ceea ce ar putea duce, într-o perioadă de secetă, la secarea cascadei Bigăr. 

Cascada, situată în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, între localitățile Anina și Bozovici, a început să fie descoperită și de români, după ce americanii au clasat-o anul trecut pe locul întâi într-un top al cascadelor din întreaga lume. Conform topului realizat de publicația online The World Geography, cascada Bigăr din Caraș-Severin ocupă primul loc la nivel mondial, prin unicitatea sa, prin felul în care apa cade pe mușchi dar și datorită faptului că este situată exact pe Paralela 45.

Tot anul trecut Direcția Silvică a început să fie acuzată că ”fură” apa cascadei pentru a o folosi la păstrăvărie. Directorul Direcției Silvice, Ștefan Stănescu, recunoaște că o parte din apa folosită în păstrăvăria de la Miniș provine din izvorul Bigăr, dar atrage atenția asupra faptului că această captare de apă a fost făcută în urmă cu 20 de ani, atunci când a fost înființată păstrăvăria, în urma unor studii și având aprobări de la Direcția de Mediu și Apele Române.

Totuși, pentru a pune capăt acestor acuzații și în același timp pentru a proteja această cascadă renumită la nivel mondial, reprezentanții Direcției Silvice au decis forarea celor două puțuri. În acest fel s-ar rezolva nu doar problema legată de cantitatea apei pentru păstrăvărie ci și de temperatura acesteia, în perioada de iarnă, apa urmând să aibă o temperatură constantă, a declarat pentru Reper 24, Ștefan Stănescu.

În același timp, Direcția Silvică împreună cu GEC Nera și administrația Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița a luat măsuri pentru amenajarea zonei, prin reabilitarea foișorului, instalarea de mese și băncuțe și amplasarea unor parapeți, a mai precizat Ștefan Stănescu.

Karina TINCUL