Steven Auschnitt, fiul lui Max Auschnitt, cel mai mare industriaş din perioada interbelică a României, s-a stins din viaţă la 95 de ani. În anii ’30, tatăl său, Max Auschnitt, a făcut avere cu ajutorul lui Carol al II-lea care îi oferea toate comenzile statului în domeniul construcțiilor și metalurgiei.

„Max Auschnitt, unul dintre cei mai mari industriași ai Europei, era recunoscut pentru priceperea lui de a transforma comerțul cu produse din oțel în mină de aur. Apropiat al Regelui Carol al II-lea, Auschnitt era o vedeta a începutului de secol XX și unul din autorii progresului economic din perioada interbelica”, scria Paula Herlo, pe blogul ei.

Auschnitt a creat Uzinele Metalurgice Călan și a condus Uzinele și Domeniile din Reșița, companie cu cea mai mare cifra de afaceri înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Familia Auschnitt a emigrat în 1951 și a luat-o de la zero în Statele Unite unde Steven a devenit un antreprenor de succes în domeniul ambalajelor și și-a schimbat numele în Ausnit.

După revoluție, Steven Ausnit a revenit periodic în România. În anul 2012 a inaugurat la Lugoj Centrul Memorial ridicat în onoarea tatălui său și a construit singura parcare la standarde europene din Lugoj.

Despre personalitatea și revenirea lui Steven în România și în Reșița povestește Susana Lazăr: „Am avut onoarea de a cunoaște o persoană unică, „Steven Ausnit”.  La invitația tatălui meu, Ionuț Adam, în anul 1993 a revenit în România și pentru prima dată a trecut pragul casei noastre împreună cu soția Anne. Aveam doar 15 ani, dar am înțeles imediat că erau oameni deosebiți, de o simplitate și bun simț cum rar întâlnești. Vorbea română fluent, deși nu o mai făcuse de zeci de ani. Din acel moment s-a legat o prietenie puternică bazată pe respect și încredere. A fost fericit să revină la Reșița ani la rând, unde și-a făcut noi prieteni și a fost primit cu multă dragoste. În anii următori și-a adus în România întreaga familie pentru a-i cunoaște țara în care s-a născut și copilărit.

A fost legat de România și a iubit-o atât de mult, a iubit oamenii de aici, mâncarea românească, a iubit locomotivele noastre cu aburi pe care le-a vizitat de câte ori a venit la Reșița. Aici era o parte din el.

Pentru a onora numele tatălui său, începând din anul 1998 a plătit anual burse studenților români la Universitatea Harvard, bursa „Max Ausnit”. Visul lui era ca tinerii români care au studiat la Harvard să se întoarcă într-o zi aici în România și să reclădească o Românie puternică așa cum ar trebui să fie. Sperăm că într-o zi i se va împlini acest vis.

Odihnește-te in pace, dragul nostru Steven! Vei fi mereu în sufletul nostru!”.

Elena FRANȚ