Tocmai ea care pusese laba pe un Peugeot care avea la număr TOT! Adică, ce n-aţi înţeles?  T O T! Ar fi trebuit să aibe totul, dar… stătea în cuşca Faraday şi freca mouseul pe cărţile virtuale! La naiba, fată! Vremurile alea s-au dus! Acum, ai tot ce-ţi doreşti: bani, putere, faimă. Un zâmbet ca un rictus se anină în colţul gurii când dă cu ochii de fotografiile din Parc. De Ziua Femeii, “echipa” a împărţit flori şi steguleţe! Ia uite, ce frumoşi sunt. Am ieşit bine în fotografii… şi aici, şi aici, şi aici, şi aici şi…

– Voi pleca la Paris, să fac lucruri!, zise marţială, Matracuca. Voi pleca pe banii mei, pentru că am, îi merit şi eu consider că fiecare dintre noi trebuie să investim în propria pregătire profesională! Eu mă pregătesc să sting lumina la instituţia asta aşa că, nu aveţi decât să plecaţi toţi!

– Şşşi eu, Şefa, îngăimă zîmbind perfid Zewa Deluxe. Eu vă asigur, în continuare, de serviciile mele soft şi catifelate la hemoroizi, celulită şi vergeturi. Şi, de altfel, abia mi-am schimbat garderoba! Priviţi: blugi rupţi, cămaşă, sacou. Suntem identice, guiţă încercînd să înveselească atmosfera!

– Mda! Să nu stai lîngă mine! Ai ţăţe mai mari ca ale mele! Tu nu ştii cum era în tinereţe când trebuia să-mi bag şosete în sutien când ieşeam pe Valea Domanului! Dar, gata cu coşmarurile! Duminică voi fi la Palatul Congreselor din Paris. Mă simt de parcă Radiodays Europe se ţine pentru mine! Sunt foarte norocoasă. Eu nu mint, nu trădez nu sug p…, na, că era să zic! De aia mă iubeşte pe mine Dumnezeu!

– Şefa, ne faceţi o relatare de acolo, zise bătrânul Agamiţă, vindecat parţial de gândul că în luna lui Mărţişor primeşte şi prima de 800 de lei pe care o merită din plin pentru serviciile aduse instituţiei. Deh, famelie mare, remuneraţie mică, după buget!

– Evident că voi transmite şi voi trimite poze de pe i-phon-ul meu. Nu degeaba dau vreo 400 de euro pe avion, vreo 150 de euro pe noapte în hotelurile agreate de organizatori şi 792 de euro pe cardul basic de intrare! Şi cu ce-mi mai cumpăr, că nu rezist, fetelor, vreo 3000 de euro! Poate şi un room service, că eu aşa sunt obişnuită când plec.

“Ce zi frumoasă”, gândeşte Matracuca. “Dacă nu ar fi fost proasta aia să-mi amendeze camionul cu stejărei…” Oameni răi…

 Mona Lisa