ADVERTORIAL: CE NE DORIM NOI, PPU-SL CARAȘ-SEVERIN, DE LA URMĂTOAREA ADMINISTRAȚIE? Sigur nu ne îmbătam cu apă rece. Suntem un partid mic, dar avem o inimă mare. În rândurile de mai jos am realizat o sinteza a ceea ce ne dorim de la următoarea administrație, în plus față de ce se întâmplă deja. Sinteza este realizata pe baza studiului a mai multor publicații – tastați în Google „how to develop small city” și veți găsi o multitudine de ghiduri și îndrumare. Deci nu avem pretenția că noi am inventat „apa caldă”.

Investiții pentru locuri de muncă

Nu contează cât ciment toarnă o primărie, dacă nu are un sector privat puternic, nu va avea dezvoltare. Mulți primari sunt mai preocupați de atragerea de resurse de la nivel central decât de atragerea de investiții private. Având în vedere că energiile disponibile pentru promovarea dezvoltării locale sunt limitate e important ca aceste energii să fie alocate acolo unde pot aduce cel mai mare impact la nivel local. Iar investițiile private, în special cele făcute de investitori străini sunt esențiale pentru asigurarea unui viitor dinamic pentru o localitate.

Investitorii străini aduc multiple avantaje cu ei. Pe de o parte ei aduc capital tehnologie expertiză și know-how care s-ar  putea  să  nu existe în România. Pe de altă parte acești investitori vin și cu o rețea de distribuție cu logistică și cu o rețea internațională de clienți. Mai ales rețeaua de clienți este de o importanță primordială în procesul de dezvoltare pentru că o asemenea rețea se clădește în timp și este foarte greu pentru o firmă autohtonă să penetreze rapid piețe externe.

La fel ca alegerea unui City Manager bun, atragerea investitorilor este mai mult artă decât știință, dar există câteva elemente care pot face acest proces mai ușor:

1. Dezvoltarea infrastructurii de business.
2. Promovarea activă și focusată.
3. Formarea de parteneriate pentru dezvoltare.
4. Crearea unui mediu atractiv pentru investitor

Vom discuta în cele ce urmează fiecare din aceste elemente și modul în care administrațiile locale pot să le promoveze.

Dezvoltarea infrastructurii de business

În Reșita, dacă analizăm avem un parc industrial cât de cât, clădiri de birouri, sigur întotdeauna se poate mai bine, dar să nu irosim spațiul articolului pentru că se pot face discuții ample pe acest subiect.

Promovarea activă și focusată

O infrastructură de business nu valorează cât o pară degerată dacă nu știi să o și umpli cu investiții. Din acest motiv există în România parcuri industriale complet sau parțial neocupate deși au toată infrastructura necesară cum există și orașe performante în atragerea de investitori care nu au sau nu au avut parcuri industriale publice (Sebeș). Iar dacă reușești să atragi investitori e important să-i atragi pe cei din sectoare cu valoare adăugată mare. Atunci când localitățile din România reușesc să atragă investitori se mulțumesc să primească pe oricine le trece pragul. Și bineînțeles când nu ai prea mulți care să îți treacă pragul te mulțumești cu orice.

Atragerea investitorilor ar trebui însă să fie una din cele mai importante activități întreprinse de o administrație locală. Din păcate pentru mai toate administrațiile locale din România această activitate lipsește cu desăvârșire din fișa de post a primăriei, iar atunci când există nu este luată în serios. 

Formarea de parteneriate pentru dezvoltare

Atunci când vine vorba de atras investitori, un lucru de importanță vitală sunt parteneriatele. Acestea ar trebui făcute cu oricine oricând oriunde. Orice persoană, oricât de neimportantă ar părea, poate deveni un agent de promovare locală. Administrațiile locale ar trebui să încerce să facă din toți cetățenii lor agenți de promovare locală. Una e să ai un angajat care bate la multe uși și alta este să ai 10.000 de cetățeni care fac lucrul ăsta. Bineînțeles pentru a face din cetățeni agenți de promovare, administrațiile locale trebuie să cultive mândria locală, iar mândria locală este încurajată când administrația performează și răspunde nevoilor oamenilor.

La fel de importante sunt parteneriatele cu sectorul privat local. De obicei cele mai multe noi locuri de muncă sunt create de companiile care sunt deja prezente local. Pentru ca aceste locuri de muncă să fie însă create trebuie ca administrațiile locale să asculte nevoile firmelor și să poarte un dialog continuu cu ele. În felul acesta vor ști dacă trebuie să faciliteze legături dintre mediul privat și mediul academic dacă trebuie să încurajeze învățământul profesional sau dacă trebuie să introducă linii de transport public pentru navetiști. 

Crearea unui mediu atractiv pentru investitori

Investitorii sunt și ei oameni. Decizia de a muta o fabrică în altă locație nu este o decizie ce se ia ușor ci este un proces disruptiv pentru oamenii care trebuie să facă această mutare. Gândiți-vă numai cum v-ați simțit când a trebuit să faceți așa o mutare. Pentru ca mutarea să fie cât mai ușoară pentru străini e foarte important să se creeze un mediu atractiv pentru ei în noua locație. Un astfel de mediu atractiv include o calitate a vieții ridicată, o localitate ușor de navigat și înțeles pentru străini (acolo unde se poate ar trebui puse plăcuțe bilingve) și un mediu propice pentru familia celor care se mută. O importanță mare în acest sens o au școlile internaționale. Străinii care vin în România vor să fie siguri că copiii lor pot să studieze la o școală internațională bună. Fără o asemenea facilitate mutarea va fi dificilă pentru cei mai mulți.

ASA VEDEM NOI LUCRURILE.

Rămâne la latitudinea dumneavoastră, cetățeni ai Reșiței, dacă prin vot ne veți aduce și pe noi în Consiliul Local.

ÎN DUMNEZEU NOI CREDEM !

Semnat: Răzvan Simulescu, Sebastian Purec, Aurel Văduva, Angelica Herac, Marcel Bolovedea

Se discută intens în ultima vreme de necesitatea unui reset în politica românească („revoluția CTRL+ALT+DEL”, cum frumos ar fi denumit-o americanii).

Ceea ce s-a întâmplat e remarcabil și într-un fel nemaiîntâlnit (după cunoștințele mele) în istoria politică recentă: o revoluție pașnică, într-o țară nominal democratică, dar în care Strada a respins clasa politică în ansamblul său și cere în mod imperativ un nou set de lideri.

Se strigă pe diferite voci nevoia de oameni politici noi, de o reîmprospătare a leadershipului românesc; dar în același timp plutește o anxietate cum că asta nu se va întâmpla, că momentul va fi ratat. Plec de la premisa ca o reîmprospătare e într-adevăr necesară. Voi încerca să fac un inventar al blocajelor existente, și să schițez, în măsura posibilităților mele, nu atât soluții cât mai ales idei legate de procesul de  reformă politică.

Cred ca dificultățile pot fi structurate în trei categorii:

1. Blocaje structurale

Piața politică românească e o piață oligopolistă, cu doua partide mari (PSD și PNL) plus câteva partide mai mici care joacă rolul de „balama” (ALDE, UNPR), iar regulile sistemului sunt făcute în așa fel încât să facă aproape imposibilă intrarea unui nou jucător pe piață.

Alte blocaje țin de pragurile de acces. Pentru intrarea în Parlament e nevoie de 5 procente.

În plus, sistemul e conceput ca să elimine cu desăvârșire independenții. Un candidat independent la un consiliu local are același prag de intrare ca un partid

În fine, reguli recente, în special alegerea primarilor din primul tur, au ca unic scop să elimine complet orice competiție la adresa partidelor monopoliste.

2. Blocaje ce țin de mentalul colectiv

Lăsând la o parte blocajele structurale de mai sus, o a doua întrebare des vehiculata e: totuși, de ce nu apar lideri noi, competenți și nepătați, măcar într-o poziție contestatară – dacă accesul este blocat? Unde sunt liderii Pieței, de exemplu? Sau de ce oameni competenți și onești (vestiții „tehnocrați”) nu apar decât rar, în momente de criză politica, iar odată ce criza dispare, se refugiază într-o zonă a competenței tehnice și lasă din nou locul vechilor politicieni, abandonând lupta politică. De ce?

Răspunsul, după părerea mea, are doua părți:

Prima parte ține de imaginea pe care mentalul colectiv românesc o are despre actul de reprezentare politică.

Fără îndoială că onestitatea și competența sunt ingrediente de dorit pentru orice aspirant la a intra în politică. Dar dincolo de asta, există un al treilea ingredient: dorința de a reprezenta, și știința de a dialoga cu cei pe care-i reprezinți. La noi, ideea de „a face politică”, de „a intra în politică” are o conotație profund negativa. Este imaginea activistului PCR, corupt, tupeist și priceput la toate și la nimic. Este apoi imaginea băgăciosului cu portavoce din 1990. Este, în fine, imaginea a nenumărați ticăloși și impostori care s-au ridicat prin diferite metode în toate funcțiile politice.

Al doilea blocaj de mentalitate: atâta timp cât actul de reprezentare în sine e văzut cu suspiciune, procesul de selecție a celor competenți să reprezinte e făcut netransparent.

Sigur, avem alegeri libere periodice. Și, în teorie, o alternativă de reformare a clasei politice ar putea fi promovarea unor candidați merituoși pe structura actualelor partide.

Dar cum anume ajung oamenii pe listele de partid în România?  Partidele românești au o abordare feudală, de la vârf spre bază, a selecției candidaților.

E oarecum dificil chiar și să explorăm aceste criterii pentru o critică informată, dar anecdotic se știe că selecția e fie „tribală” (vezi nenumărații nași, fini, gineri și socri în politica românească), fie tranzacțională (locuri eligibile sunt cumpărate într-o tranzacție care presupune bani de campanie pentru partid).

Ca să avem o clasă politică responsabilă e nevoie să depășim etapa numirilor de sus în jos și să sprijinim apariția leadershipului în mod natural, de jos în sus, la toate nivelele. Cel puțin asta încercăm noi în PNȚCD Caraș-Severin. 

 3. Timpul

Chiar presupunând că de mâine o parte din blocajele structurale și de mentalitate s-ar reduce sau ar dispărea, rămâne problema orizontului de timp până la următoarele alegeri.

Dacă am avea un alegător onest interesat de proces, care ar vrea să se informeze de oferta politică și să dea un „credit de încredere” unei figuri noi, rămâne întrebarea unde și cum poate face acest lucru? În plus, acest alegător ipotetic trebuie să facă asta pentru fiecare funcție pentru care va vota : consilier local, primar, consiliul județean, deputat, senator.  Cum ar putea acel alegător să ajungă la informație rapid și structurat?

Din perspectiva cealaltă, cum poate un om onest, priceput și cu dorința de reprezentare să-și facă opiniile cunoscute unei plaje suficient de largi de cetățeni pentru a fi ales? Și, să nu neglijăm, să strângă în mod cinstit și onest fondurile necesare unui asemenea demers?

Deci e situația fără speranță?

Există azi în societatea româneasca un nucleu de oameni care ar putea să facă politică altfel. Cu responsabilitate, transparent, dincolo de interese meschine de grup.  Sunt oameni care de ani de zile urmăresc fiecare mizerie și șmecherie a clasei politice actuale, care înțeleg manipulările și trucurile, care au idee despre cum ar trebui sa arate un sistem corect și meritocratic.

În plus, acești oameni au mai multa încredere unii în alții și unii s-au mai vindecat de virusul suspiciunii sădit în societate de Securitatea lui Ceaușescu.  Cu siguranță, oamenii de care vorbesc vor avea creativitatea și perseverența de a face o breșă în acest sistem.

Marcel BOLOVEDEA