Candidații PSD Caraș-Severin la alegerile din 6 decembrie au susținut o conferință de presă la sediul județean al organizației, în care au punctat câteva aspecte ale campaniei electorale care se apropie de final, dar și modul în care actualul Guvern gestionează situația pandemică.

Deputatul Ion Mocioalcă consideră maniera de guvernare a executivului liberal total inconsecventă și precizează că are exemple clare în acest sens:

„Au închis piețele ca să le deschidă în zilele următoare, absolut în scop electoral. Noi nu avem nici mai multe, nici mai puține cazuri decât am avut înainte, doar că se testează mai puțin, cu mult mai puțin decât ar trebui, iar opinia noastră este că ar trebui o testare în masă și o testare gratuită a populației. Dacă tot se aruncă cu bani guvernamentali pe apa sâmbetei, atunci haideți să testăm masiv și gratuit populația României! Numai atunci am putea să ne facem o imagine despre amploarea, pe care o bănuim, a acestui fenomen pandemic”, declară deputatul Mocioalcă.

De altfel, politicianul cărășean crede că prin procentele care estimează gradul de infectare al populației din numărul celor testați se încearcă o manipulare „grosolană și urâtă din partea guvernului”: „Ați văzut că numărul de morți crește zilnic și morții nu mint! În fiecare zi avem peste 130-150, chiar mai mulți morți, ceea ce denotă că guvernul încearcă să mintă și să manipuleze” 

Deputatul PSD face referire și la incapacitatea Ministerului Sănătății de a găsi soluții pentru suprapopularea secțiilor ATI din spitale.

„Ce au făcut „băieții” ăștia? Au mai băgat 2-3 paturi și au zis că au dublat numărul de locuri la ATI. Soluția nu este să îi înghesui pe oameni ca pe sardele într-un salon. Poate că ar fi fost o soluție, așa cum au adoptat-o aliații în războiul Crimeei, aceea cu spitalele de campanie. Au fost câteva inițiative în România de a deschide spitale, dar nu au primit autorizație din partea guvernului pentru că erau inițiative ale unor edili PSD”, a mai declarat Ion Mocioalcă.

În cadrul conferinței s-a adus în discuție și situația mult mediatizată a Staționarului 3 din Reșița, pentru care nu se găsesc vinovați din eșichierul politic de dreapta, ci pentru greșeli se dă vina pe ultimii 30 de ani în care nu s-a făcut ce trebuie, deputatul Mocioalcă subliniind că „din onor conducerea Spitalului Județean au făcut parte, în cei mai mulți ani, conducători liberali”, în prezent unul dintre ei este chiar candidat locul 1 la Camera Deputaților.

La rândul său, candidatul pentru Camera Deputaților din partea PSD Caraș-Severin și fost președinte de CJ, Silviu Hurduzeu a vorbit despre modul în care se încearcă să fie culpabilizat doar PSD-ul pentru umilințele suportate în spitalul din Reșița.

„E o politică a liberalilor de a nu-și recunoaște impotența administrativă în astfel de situații pentru că cel mai ușor lucru este să dai vina pe altcineva”, susține Silviu Hurduzeu.

Fostul președinte al CJ Caraș-Severin a subliniat la finalul conferinței că SJUR a fost începând cu luna aprilie în subordinea Ministerului Sănătății care nu ar fi alocat în toată această perioadă spitalului niciun ban, în timp de CJ a alocat sume de bani pentru toate spitalele din județ, cea mai mare sumă, aproximativ 5 milioane de lei ajungând la spitalul reșițean, iar faptul că doar pe managerul în funcție de câteva luni, Alina Stancoviciu, au scos-o vinovată, „este prea mult”, la conducerea SJUR fiind o întreagă echipă, alături de directorul medical, liberalul Jaro Marșalic.

Citește și (E) Ion Mocioalcă: „Un vot poate schimba destinul unei națiuni!”

Lorena POENARU

Referendumul a trecut! Analizând la rece acțiunea, observăm că unii își arogă toate drepturile privind eșecul acestui demers. Dar haideți să disecăm la rece ce factori au intervenit în tot acest proces electoral.

În primul rând, cei care spun că este o victorie a celor care au îndemnat votanții să stea acasă fac o mare greșeală. La vot s-au prezentat aproape 21% din totalul de cetățeni înscriși pe listele electorale. Luând ca bază procentul de participare la vot la alegerile parlamentare, care se situează în jurul numărului 45, de fapt, doar 25% au boicotat acest referendum. Din generozitate n-am să iau ca bază de calcul alegerile europarlamentare, unde procentul de participare la vot abia atinge 30. Spun asta pentru că acest referendum n-a avut nicio miză reală. Totul a fost o manipulare ieftină și aici mă refer la cei care au militat pentru boicot și o distragere a atenției de la agenda publică actuală, mai precis de la cei care guvernează țara. Cei care consideră invalidarea referendumului un succes pentru popor și folosesc procentajul de 80% ca fiind unul real al celor care nu s-au prezentat, punându-i în calculul aritmetic al procentului de neparticipare, manipulează din nou. Aritmetic și statistic, 30% este procentajul celor care merg la vot, indiferent de alegeri.

Deci avem un procentaj de aproximativ 10% care a boicotat acest referendum. Repet, o temă neactuală în contextul vremurilor pe care le trăim. Cauzele sunt multiple și unele dintre ele vor contribui esențial la „bunul” mers al societății noastre. Consider că, prin îndemnul la boicot, o mare masă de votanți va alege și pe viitor să nu participe la diverse scrutinuri electorale, considerând că părerea lor nu va conta în niciun fel. Și atunci cine va avea de câștigat? Evident cei care sunt mai bine organizați. Cu o medie de 40% de participare la scrutinurile viitoare, cel care va alege teme bine argumentate sociologic va avea de câștigat. Și, din punctul meu de vedere, aceștia nu vor fi cei de pe malul drept al politicii dâmbovițene. În primul rând pentru că dreapta românească este divizată. PNL, USR, Platfoma 100 își împart o bucățică prea mică. Să luam în calcul faptul că, până în douăzeci douăzeci, PSD-ul nu va mai fi reprezentat de Dracnea&Co. și teme de campanie vor fi: mărirea salariilor cadrelor didactice, funcționarilor publici, personalului medical, mărirea pensiilor etc..

Tot ca scenariu, să admitem că guvernarea din 2020 va fi una de dreapta, luată cu câteva luni înainte de scrutinul parlamentar. Cu un PR bun, într-un context favorabil, cred că nu e greu să anticipați cine va câștiga din nou alegerile.

Am recurs la acest scenariu pentru că el a fost posibil în 2016 și-n direcția în care merg lucrurile acum nu este imposibil să se repete. Iar referendumul a fost doar o unealtă pentru Opoziție de a face aceleași greșeli. Singura noastră șansă de a scapă de PSD vreo 4, 8 ani de la guvernare este trezirea electoratului latent care doarme pe el de ani buni. Sociologic, poate motivat. Însă ce a făcut o parte din opoziție la acest referendum? A îndemnat electoratul activ să stea acasă. Asta însemnând că cei activi vor îngroșa rândurile celor inactivi. Consider că era un moment oportun ca îndemnul să fie unul de participare, chiar dacă referendumul trecea. Era un exercițiu prielnic pentru bătăliile electorale viitoare. Cum vei putea tu ca partid să motivezi electoratul să iasă la vot și să nu voteze PSD-ul fără Dragnea și Dancilă? Ce le vei spune? „Ajutați-ne și pe noi să prindem ciolanul puterii ca să ne umplem cămările”? Mă îndoiesc…

Cea mai șifonată din această acțiune a ieșit fără îndoială Biserica, cea care s-a implicat peste puterile sale în acest referendum. Ca și-n cazul politicienilor, mai marii Bisericii sunt depășiți de faza în care societatea se află în momentul de față. Opulența, ignoranța față de adevăratele probleme, ipocrizia și cocoțarea pe piedestalul mândriei sunt doar câțiva dintre factorii prin care Biserica și-a diminuat semnificativ încrederea în rândul adepților săi. Frica de Dumnezeu nu mai constituie un mod de a-l face pe credincios să-și pună întrebări existențiale în această zonă. Pentru că puterea exemplului a luat altă formă și ea pune la îndoială orice paradigmă biblică. Dacă ei fac, noi de ce n-am face pentru că, până la urmă, și pe noi ne va ierta Cel de Sus, precum îi iartă și pe ei. Fără o reevaluare a valorilor creștine exprimate prin puterea exemplului de către cei care reprezintă Biserica, șansa ca un cuplu homosexual să poată adopta un copil este tot mai mare.

John Gavrilescu

Ne plângem că avem o țară cu o populație a cărei educație este foarte scăzută. Ne lamentăm că această populație votează cum votează și că noi, ăștia mai citiți, nu contăm în economia scorului electoral. Condamnăm politicienii cărora, într-un moment sau altul, le-am făcut campanie electorală. Fie noi, fie publicațiile pentru care am scris sau scriem. Atunci foarte puțini sau aproape deloc au luat atitudine. Manipularea a ajuns la nivel de artă și fiecare parte își ia la mișto publicul, mințindu-l cu bună știință. V-ați întrebat vreodată de ce după fiecare acțiune ce deranjează o parte sau alta apare câte o scrisoare a unui medic, profesor, inginer plecat prin străinătate? Epistola este una mobilizatoare și înglobează toate aspectele unui mesaj ce te face să vibrezi cu „autorul” și să urăști și mai tare cealaltă parte. Să nu vă imaginați vreodată că acel personaj există și scrisoarea ar fi fost scrisă de el. Este o formă de manipulare bine gândită, iar prin persuasiune ne sunt ținute „calde” sentimentele nutrite față de cei pe care credem că-i urâm. O altă formă de manipulare mai este și atribuirea personajului zilei calități pe care ni le-am dori de la ai noștri. Unele utopice, ce-i drept. Cum în ultimele săptămâni, datorită prestației excelente de la Campionatul Mondial a echipei de fotbal a Croației, președintele Croației, Kolinda Grabar-Kitarović, a fost percepută ca fiind exemplul de politician de care orice democrație ar avea nevoie, și manipulatorii de serviciu au zis că e momentul să iasă la rampă. Mai exact, de ieri dimineață circulă în mediul online o listă cu ce „a făcut” frumoasa doamnă președinte de când și-a preluat mandatul. Cică ar fi vândut avionul prezidențial, ar fi vândut toate mașinile Guvernului etc.. Informația a devenit virală pe Facebook și reacțiile și share-urile au fost pe măsură. Pentru că, nu-i așa, ce-ți poate provoca o repulsie mai mare față de un politician, decât „luxul” care este prezentat adesea într-un mod specific manipulării? Intenția mea nu este de a apăra politicienii, toți au păcatele lor și mai toți propun lucruri „mărețe” când sunt în opoziție. Problema se pune de unde „luăm” unii compatibili cu cerințele noastre? Cerințele noastre sunt unele obiective sau doar îi judecăm prin prisma unor manipulări? Revenind la ultima manipulare legată de președintele Croației, Kolinda Grabar-Kitarović, am fost curios unde se află informațiile potrivit cărora a luat naștere acea postare. Am constatat cu stupoare, ca-n multe cazuri, că nicio informație din postare nu a fost subiect de presă. Păi cum așa? Adică acțiunile politicianului aproape perfect să nu fie consemnate nicăieri? N-ai cum! Asta este încă o dovadă a faptului că noi avem mereu așteptări de la alții, fără ca măcar noi să respectăm în ceea ce ne privește nici o treime din aceste așteptări. Mereu suntem în situația în care dăm sfaturi, emitem judecăți de valoare și criticăm mai abitir decât un specialist aproape orice. În felul acesta cei care profită de naivitatea noastră se urcă pe cai mari și, deseori, câștigă alegerile. Apoi, odată cu înscăunarea la guvernare, toate promisiunile și principiile enunțate odinioară sunt lăsate-n planul doi. Câtor politicieni credeți că le mai pasă de problemele pe care le aveați în momentul în care ei au bravat ca fiind luptători desăvârșiți ai nemulțumirilor voastre? Niciunuia, vă garantez! Fie că sunteți de-o parte sau alta a baricadei. Fie soroșistă, fie pesedistă. Se pare că în cei 28 de ani de pseudo-democrație n-am învățat nimic. De fapt, am învățat ceva și anume faptul să clamăm întotdeauna drepturile ce ne revin, fără a avea nici măcar o singură obligație. Iar rezultatul acestui mod comportamental se reflectă în structura politicianului pe care-l avem și, de ce nu, poate chiar îl merităm. În contextul acestor înșiruiri de idei, politicianul își vede liniștit de ale lui. Mai mult, îi vezi pe cei din opoziție bravând în eroi prin abordări ce stârnesc furie în tagma muritorilor de rând. Unii de la putere, alții din opoziție. Nu le mai trebuie pensii speciale, nu au nevoie de niciun beneficiu, condamnă orice formă de privilegiu etc.. Numai că, prin al lor comportament, diferența dintre realitatea subiectivă și cea obiectivă sunt discrepanțe notabile. De câte ori ați fost păcăliți de programe electorale pompoase și le-ați dat votul și când au ajuns pe fotoliile puterii au uitat complet de ele? Vă răspund eu. De fiecare dată. Și asta pentru că ei știu ce să vă transmită, fie printr-un mesaj personal, fie prin interpuși (de regulă din presă). Și de fiecare dată ne lăsăm păcăliți. Parcă am fi masochiști. Unii persuasivi!

Știu că sintagma „începe o schimbare cu tine” este răsuflată. Și nu e răsuflată pentru că ea ar fi lipsită de conținut în plan practic, ci pentru că așa ți s-a lăsat impresia că totul trebuie să vină de la alții, nu de la tine. Tu ești beneficiarul artificial al tuturor lucrurilor bune ce se întâmplă în jurul tău. Și ți se mărește leafa, ți se mărește ajutorul social, pensia, alocația, scad impozitele, chiar numărul lor. Puținul ăsta te mulțumește și ți se inoculează ideea că se putea și mai rău. Între timp, ce-i pe care-i adulezi acumulează monetar și-și lărgesc arealul privilegiilor. Și o fac cu bună știință, pentru că tu nu poți să treci pragul ăsta psihologic de a începe să faci o schimbare începând cu tine. Să nu te mai uiți doar la un singur post tv, să nu te mai lași manipulat de aceiași politicieni, să nu-i mai votezi doar pentru faptul că te mint frumos, să te informezi de fiecare dată cât adevăr este într-o știre sau informație manipulatoare și, nu în ultimul rând, să te uiți în jurul tău să „vezi” dacă ești mulțumit cu imaginea de ansamblu a propriei tale existențe, fără să vezi subiectiv lucrurile.

E drept că toate aceste lucruri sunt la nivelul lor teoretic. Pentru a depăși situația în care ne aflăm acum, avem nevoie de un declick. Un moment zero. Și nu unul bazat pe ură și răzbunare. Ci unul de acceptare și înțelegere a situației în care singuri ne-am afundat. Trebuie să ne reîntoarcem pe drumul pe care am luat-o greșit în ’89 și să o luăm pe alt drum. Pentru că am ajuns la marginea prăpastiei și orice pas înainte înseamnă haos. Pe drumul construcției sănătoase a unei societăți cu alte valori. Nu cu Becali, Borcea, Salam, Guță, Bianca șamd. Bineînțeles că va fi greu, mai ales că am vândut țărilor occidentale tot ce aveam mai de preț. Da, cei care azi ne dau sfaturi de democrație ne-au luat toate resursele și ne-au transformat într-o piață de desfacere. Din cei mai reprezentativi producători pe piața europeană și mondială, în diverse domenii, am ajuns să consumăm produse made in Spain (Italy or Turcky).

În niciun caz, dacă vei distribui postări anti-psd sau anti-soroș sau anti-pnl sau îți vei haștaga postările cu #rezist lucrurile nu se vor schimba. Cel puțin, nu în bine. Întotdeauna consultanții lor vor găsi o formă de a ne manipula și de a-și urma propriul lor interes. Înainte de a distribui o postare, dă-i un search pe internet și vezi dacă cel sau cea care transmite un mesaj este imaculat/imaculată. Vezi dacă informația o găsești pe trei, patru site-uri de opinie diferită. Mai mult, dacă distribui, de exemplu, o postare în care sunt ironizați tineri social-democrați, vezi dacă tinerii liberali sunt mai presus decât ceilalți. Altfel, te vei trezi în fiecare dimineață cu aceeași lehamite, vei merge la serviciu cu ideea că va trece și ziua asta în care nu vei face mare lucru, te vei mulțumi cu puținul pe care alții ți-l ridică la nivel de prosperitate, te vei uita cu jind la cei mai norocoși ca tine și, seara, când vei ajunge acasă, îți vei refula toate frustrările astea prin postări ce n-au nicio legătură cu realitatea sau nu îți vor îmbunătăți vreodată în viața asta nivelul tău de trai. Like & share, pliz!

John GAVRILESCU

Aș fi vrut să scriu săptămâna aceasta despre pensii. Alea nesimțite, cu multe zerouri și de la o vârstă la care adevărata viață abia începe. Însă nu o pot face, pentru că subiectul săptămânii ce tocmai se încheie este războiul dus de presă cu actuala conducere a Consiliului Județean.

Ultimele zile ale săptămânii trecute și cea în curs ne-a surprins cu video-uri mai puțin obișnuite pentru cotidianul firesc al comportamentului nostru declarat. Pe cel nedeclarat îl ținem ascuns de ochii lumii, crezând, de fiecare dată, că doar noi îl știm și, când vedem astfel de comportamente, ne declarăm siderați, iritați și dezavuăm public momentul. De cele mai multe ori ne înșelăm și, dacă ajungem în punctul în care să ne facem o proprie analiză a existenței noastre, lucru foarte rar întâlnit, constatăm că nu suntem noi mai presus decât semenii noștri. Dar cum natura umană ne face de fiecare dată să privim paiul din ochiul aproapelui, adesea este mai facil să vorbim despre alții și mai puțin despre noi sau să ne raportăm la noi înșine, atunci când abordăm un subiect. Și cu cât diferența dintre noi și cei pe care-i judecăm este mai mare în favoarea celor despre care emitem judecăți de valoare, cu atât ura apasă pe taste cu o forță necontrolabilă. La sfârșitul zilei, singura noastră preocupare este să contabilizăm reacțiile celor pe care i-am manipulat. Spun toate astea, pentru că sunt puține persoane care se raportează la ele însele atunci când primesc o informație. Aș fi tare curios câți dintre cei care ați savurat imaginile cu dansul pe masă v-ați raportat la voi înșivă? Da, știu, o să spuneți că voi nu sunteți persoane publice. Total de acord! Însă, moral, dacă tu ai întrecut măsura la o petrecere și ai avut o atitudine nepotrivită în raport cu un comportament zilnic, poți să judeci și să pui etichete celui pe care tocmai l-ai văzut în video-ul respectiv? Eu zic că nu. Pentru că în spatele difuzării acestor imagini există un interes. Acela de a te face pe tine să judeci și să-l trimiți la coșul istoriei pe cel despre care unii au interes să-l vadă acolo. De ce vor să-l vadă acolo? Pentru ca ei să-i ia locul. Pentru ca cei care scriu să își rotunjească veniturile. Iar cei de teapa despre care fac vorbire nu sunt cu nimic mai buni decât cel incriminat. Te-ai speriat? Doar nu credeai că astfel de acțiuni au scopul de a îndrepta lucrurile și de a face ca societatea să intre pe un făgaș al normalității? Doar trăim vremuri într-o zodie a anormalității.

Să nu înțelegeți cumva că aș lua apărarea vreunei părți. Dimpotrivă. Astfel de comportamente, într-o societatea educată, firească, s-ar fi lăsat cu demisii de onoare. Numai că, atât clasa politică, cât și presa, instituțiile statului etc. trăiesc într-o mediocritate specifică unui astfel de comportament lipsit de asumare, onoare și o minimă doză de bun simț. Esența discuției este probitatea morală a celor care au adus în spațiul public nefericitele ieșiri ale celor de la consiliul județean. Păi dacă tu ești reprezentantul malului drept al politicii (am fost întrebat de ce folosesc astfel de sintagme când definesc clasa politică. Dintr-un motiv foarte lesne de înțeles și anume faptul că politica românească nu are partide doctrinare, ci, pur și simplu, ea poate fi asemuită cu un râu, unde, periodic, actorii politici urcă în barcă și schimbă malul) și vii cu un video, niște copii după discuții private etc., vrei să cred că tu o faci dintr-un spirit civic dus la extreme? Nu, prietene, pe mine nu mă poți păcăli! Și asta, pentru că dincolo de informațiile pe care le dețin și propriile experiențe, unele trăite chiar cu cei din jurul tău, mai am și câteva repere morale, străine ție. Viața asta nu este doar despre bani, interese și putere!

Pe final, vreau să știți că-mi asum ceea ce am scris și nu o să mă supăr ca văcarul pe sat dacă nu-mi împărtășești ideile, iar această remarcă o fac pentru cititori. Înainte de a da cu piatra, tu, cititorule, trebuie să te gândești bine la ceea ce ți se vinde și să faci o selecție, dar nu una după propriile tale simpatii și interese, ci una pe cât se poate de obiectivă. Să te întrebi mereu de ce am ajuns aici unde suntem, din cauza cui, cine te-a manipulat, cine i-a făcut pe politicieni mari și pentru ce. Altfel, peste 3 ani vom merge din nou la vot, vom vota ce ne îndeamnă unii și alții, vor ieși tot cine vor ei și, după, vom înjura timp de patru ani. Parcă trăim de 27 de ani un deja vu continuu, care se repetă din patru în patru ani, nu ți se pare?

John GAVRILESCU