Povestea asta nu începe cu „a fost odată”, începe cu „a fost o dată “, dupa care a fost și a doua oară și dacă a fost și a doua oară, a fost și a treia oară, și tot așa până în zilele noastre și de acum încolo. Pentru că este o poveste de succes.

Dacă este o poveste de succes nu o localizăm, pentru că este peste tot valabilă.

De această dată zăbovim nițel asupra …„Programului național privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe” care se adresează „Asociațiilor de proprietari CARE DORESC  să crească performanța energetică a blocurilor de locuințe, ce au fost construite pe baza unui proiect elaborat în perioada 1950-1990, indiferent de sistemul de încălzire al acestora”.

Cum adică…„Program național”, dar reabilităm doar două-trei blocuri!!! Păi, cam toate asociațiile de proprietari DORESC asta, reabilitarea blocului în care locuiesc cu bani de la UE.

Povestea începe cam așa:

În centrul Reșiței se reabilitează termic două-trei blocuri de locuințe…„De ce doar trei ?”…„De ce acestea trei?”…întrebări fără răspunsuri. Cu bani de la UE, cea mai mare parte, și de la locatari. Ce-i de la primărie sunt tot de la locatari, din taxe și impozite. Cei de la UE tot din taxe și impozite. Singurii care scot bani din buzunare sunt…locatarii.

Pentru demararea acțiunii, în birourile Primăriei s-a constituit o comisie și pentru că aveau prea puține scaune locatarii blocurilor nu au avut loc…în comisie. Pe de altă parte un primar nu discută decât cu un alt primar sau cu un om de afaceri, nu cu toți…

Comisia odată întrunită a stabilit niște condiții de eligibilitate și, în baza lor, la licitația organizată pentru atribuirea lucrărilor de anvelopare a celor două-trei blocuri de locuit nu a putut participa nicio firmă din localitate. Licitația a fost câștigată de către o firmă de la sute de kilometri, iar lucrarea o face o firmă din localitate prin subcontractare.

Cu alte cuvinte, nu ești calificat să participi la licitație, dar ești calificat să execuți lucrarea, iar pentru asta vor fi plătite două firme.

Am un prieten care deține o firmă de construcții și, văzând toate cele ce se întâmplă mi-a zis următoarele:

„La următoarele alegeri locale am să cumpăr un scaun din sala de ședințe a Consiliului Local sau Județean. Nu cu programul Primul scaun, nici cu programul Rabla pentru scaune, cu banii jos. După care merg în Africa, unde cunosc  un vraci bătrân, care nu mai poate profesa. Acest vraci are o capră cu trei coarne-n frunte, gâtul lungit cu niște inele metalice, urechile și ele lungite, date după coarnele laterale, aduse în fața cornului central și împletite sub forma unei funtițe. Am să cumpăr această capră.

Când va avea loc o licitație pentru atribuirea unei lucrări publice, va fi admisă să participe la licitație doar acea firmă care va avea în dotare o capră cu trei coarne în frunte, cu gâtul alungit și cu urechile la fel. Licitația va fi câștigată de cine vreau eu, pentru că eu îi voi da capra în custodie în schimbul a 10% din valoarea proiectului” .

Eugen LUPU