Stadiul proiectului de modernizare și extindere a rețelelor de apă și canalizare în județul Caraș-Severin a fost prezentat miercuri în cadrul unei ședințe derulate la Prefectura Caraș-Severin. Raportul celor de la Aquacaraș nu a venit cu prea multe noutăți față de lucrurile deja știute, amânări, licitații, probleme cu constructorii și veșnicele asigurări că lucrurile se vor rezolva și totul va intra pe făgașul normal. „Am stat în letargie prea mult”, a fost concluzia prefectului Matei Lupu, care a atras atenția că dacă responsabilii de proiect nu se mobilizează există riscul ca acesta să nu fie finalizat la timp, iar fondurile europene deja cheltuite vor trebui date înapoi.

Prezent la ședință, vicepreședintele Consiliului Județean, Flavius Nedelcea, a vorbit despre un început al acestui proiect, care să nu uităm a fost semnat în anul 2012. Atunci s-a obținut o finanțare de peste 490 de milioane de lei pentru modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin, dar cum nu s-a reușit finalizarea proiectului, în 2017 a fost semnată fazarea acestuia pentru suma rămasă, adică peste 390 de milioane de lei.

„De fapt, toate lucrările acum încep, deoarece facturi istorice care nu au fost achitate cu ani în urmă au dus la rezilieri de contracte, au dus la blocarea acestor lucrări peste tot. (…) În momentul de față, și datorită sprijinului acordat de Consiliul Județean, s-a făcut un credit, s-au achitat aceste facturi istorice și efectiv acum s-a plecat să se implementeze proiectul. Deci, eu zic că este un început și se vor finaliza lucrările, deoarece s-a deblocat acest blocaj al facturilor istorice și acum fiecare antreprenor care va executa o lucrare va beneficia de banii respectivi”, a afirmat Nedelcea.

În discuție a intervenit și directorul Direcției Județene de Cultură, Liubița Raichici, care a explicat că există situații în care lucrările au fost întârziate deoarece au fost cerute certificate de descărcare de sarcină arheologică, în cazurile în care conductele trec prin situri arheologice, certificate pe care însă instituția pe care o conduce nu le poate elibera.

„Să eliberezi un certificat de descărcare înseamnă să cercetezi amănunțit, un an, doi, zece, douăzeci, practic oprirea lucrărilor peste tot. Soluția găsită legal a fost supravegherea arheologică. Legea spune că atunci când supraveghezi astfel de lucrări, dai peste vestigii, oprești și cercetezi. Punctual, la Bocșa au găsit niște bolți din cine știe ce secol care trebuie cercetate. Acum, beneficiarul este obligat când se găsesc vestigii să facă un alt contract cu cel care execută lucrarea, respectiv un muzeu, să cerceteze ce înseamnă costuri suplimentare. La Bocșa s-au oprit pentru că nu există un contract nou, punctual, cu Muzeul de la Caransebeș care să cerceteze vestigii”, a explicat Liubița Raichici, care a precizat că pe nedrept se arată uneori cu degetul spre Direcția de Cultură, deoarece aceasta nu are nici fondurile nici forța și nici timpul necesar pentru eliberarea unor astfel de certificate, soluția fiind încheierea unor contracte cu supraveghere cu un muzeu.

Sătul de veșnicele discuții pe marginea subiectului, prefectul Matei Lupu a pus punct discuției și le-a atras atenția factorilor implicați în proiect că trebuie să depună un efort ca acesta să avanseze și că nu putem să stăm la infinit cu toate orașele sparte

„Am fost până acum în șase zone din Caraș-Severin în audiență. Nu a existat zonă în care să nu fie probleme cu Aquacaraș și cu gunoiul. Au fost principalele probleme pe care le ridică oamenii. Iar noi trebuie să le rezolvăm. Am stat în letargie prea mult. Nu știu cum, dar trebuie să le rezolvăm, pentru că altfel o să stăm și o să găsim motive și o să spunem știți din cauza aia e albă, din cauza aia e maro, din cauza aia e gri. Că nu avem oameni, este problema constructorului, să nu se angajeze”, a ridicat tonul Matei Lupu, lucru care rar se întâmplă în ședințele pe care le conduce.

Karina TINCUL

Patrimoniul Banatului de Munte în ultima sută de ani, dar și cum ar putea fi acesta pus în valoare pentru generațiile viitoare – aceasta a fost tema unei întâlniri de suflet derulate ieri la sediul Direcției Județene pentru Cultură din Caraș-Severin. Iar concluzia la care s-a ajuns în urma discuțiilor și expunerilor nu este deloc una nouă sau surprinzătoare: Caraș-Severin-ul are din abundență obiecte de patrimoniu, în special de patrimoniu industrial, domeniu spre care și-au îndreptat atenția participanții la eveniment, dar, din păcate, lipsește interesul, voința sau poate chiar capacitatea ca acestea să fie readuse la lumină.

Evenimentul, organizat de  fundația ACTIVITY în parteneriat cu Direcţia pentru Cultură s-a derulat pe două direcții: o expoziție de fotografii cu obiectivele industriale bănățene și un workshop cu tema „Ieri, azi, mâine – ce lăsăm generației viitoare”, o întrebare pe care Nadia Potoceanu, președintele fundației Activity mărturisește că și-a pus-o de multe ori pe vremea când preda elevilor.

„Poate nu este rău să le lăsam chiar amintirea a ceea ce s-a dezvoltat în Banatul de Munte, pentru că până la urmă de aici au plecat, și de la CSR și de la UCMR, oameni bine pregătiți în toate colțurile României. Acțiunea aceasta este doar un prim pas, încercăm cu acest start să vedem dacă nu putem integra obiectivele de patrimoniu industrial într-un circuit turistic pentru a promova Banatul de Munte. Am fost noi monoindutriali atât Reșița cât și Bocșa, dar lumea merge înainte și noi trebuie să mergem înainte”, a explicat Nadia Potoceanu, în opinia căreia un astfel de circuit turistic, bazat de patrimoniul industrial, ar trebui să cuprindă zona Ocna de Fier – Bocșa, acolo unde au fost realizate primele cuptoare, Reșița, Anina și Moldova Nouă.

Inginerul Marius Hegeduș a fost o prezență deosebită în cadrul acțiunii, cu prezentarea „1918-2018, o sută de ani de la reîntregirea României, o sută de ani de istorie zbuciumată, de continuare a dezvoltării industriale și a creației tehnice la Reșița”. Acesta a vorbit despre istoria și industria Reșiței și deosebit de valorosul patrimoniu care există în prezent în municipiul de pe Bârzava, patrimoniu cu un potențial extraordinar, dar din păcate de multe ori ignorat.

„Nu este valorificat din lipsă de educație istorică în primul rând. Este o mentalitate deficitară la care trebuie pusă temelia de jos. De la grădiniță, trebuie învățată istorie”.

Această idee a fost întărită și de directorul DJC, Liubița Raichici, care a atras atenția asupra faptului că de multe ori nu găsirea unei finanțări pentru reabilitarea unor monumente reprezintă o problemă, ci mentalitatea oamenilor, faptul că aceștia uneori nu înțeleg de ce ar trebui să se zbată pentru punerea în valoare a unor obiective.

„De aproape zece ani spun că la aceste ore opționale ale elevilor din Caraș-Severin trebuie introdusă istoria, mai ales cea tehnică a județului, geografia și așa mai departe. Lipsește acestă componentă. La toate acțiunile noastre, nu avem copii sau elevi interesați, deși anunțăm evenimentul. Nu vin exact pe motivul acesta, că nu există un interes real. Iar ca să existe un interes real trebuie să știi ce lucruri s-au produs și cum”, a explicat Liubița Raichici.

Directorul Direcției de Cultură din Caraș-Severin a mai precizat că la ora actuală în nivelul județului este realizată, la solicitarea Ministerului Culturii, o listă cu toate monumentele care se află într-o stare avansată de degradare și care mai pot fi salvate.

Karina TINCUL

Zilele „Credință și cultură la Moniom”, ed. a VI-a, 4-10 noiembrie 2018 

Duminică, 4 noiembrie 2018, la Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” Moniom au debutat Zilele „Credință și cultură la Moniom”, eveniment care se desfășoară în perioada 4 – 10 noiembrie și este patronat de Episcopia Caransebeșului.

„Pentru al șaselea an consecutiv, credincioșii parohiei cu hramul „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” Moniom își cinstesc ocrotitorii printr-o serie de manifestări cu caracter duhovnicesc, cultural și educativ. Ne-am propus ca evenimentele derulate în această perioadă – 4 -10 noiembrie – să fie unele de bucurie, bucuria de a fi împreună, de a petrece timp binecuvântat în rugăciune, socializare și întoarcere la tradiție, la povața și înțelepciunea strămoșilor”, mărturisea părintele inspector Mihai Ciucur în deschiderea evenimentului.

Așadar, în duminica a 22-a după Rusalii, când Evanghelia predică despre Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” Moniom și-a așteptat invitații frumos gătită, ca în zi de sărbătoare. Flori multicolore, ștergarul tradițional și mândrul tricolor au fost elementele cheie care au ademenit în mod plăcut invitații și le-au înviorat privirea.

Apoi partea liturgică, slujbă înălțătoare oficiată de un sobor de preoți vrednici – pr.prof. Gheorghe Tistu (Caransebeș), pr. Marinel Bobescu (Oravița) și pr. insp. Mihai Ciucur (Moniom) – moment care a mângâiat sufletele invitaților și ale tuturor credincioșilor veniți în număr mare la Sfânta Liturghie.

Rugăciune, închinare, totul în comuniune cu harul preoților slujitori secondați de tinerii bisericii, astă dată mult mai mulți, dând răspunsurile liturgice, oblojind sufletul și încântând auzul credincioșilor prezenți.

Urmând cuvintele Mântuitorului – „Lăsați copiii să vină la mine deoarece a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu!” – mulțime de părinți, alături de  copii și tineri, îmbrăcați în straie de sărbătoare, s-au îndreptat spre Sfântul Potir pentru a gusta din Sfânta Împărtășanie.

După un astfel moment de mare bucurie duhovnicească, organizatorii au gândit o altfel de bucurie, aceea de a fi împreună – tineri din tot Banatul de Munte – pentru a dărui credincioșilor prezenți picături de credință și lumină tinerească.

„Pui de Cer” – grupul de copii coordonați de prof. Georgiana Ciucur și studenta Anita Radics, ”Corul ATOR”  – grup de tineri ortodocși din Banatul Montan evoluând sub bagheta magică a prof.pr. Gheorghe Tistu și Corul „Laudae” – corul mixt al Protopopiatului Reșița coordonat cu dăruire și pricepere de prof. Georgiana Ciucur, preoteasa Moniomului, sunt reprezentanții care au asigurat partea artistică a evenimentului  la moment de sărbătoare a hramului bisericii, în an omagial al unității de credință și de neam, în an comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918.

Pricesne închinate Maicii Domnului și cântece dedicate eroilor neamului românesc au făcut parte din repertoriile corurilor prezente, iar interpretările au fost atent cercetate de invitatul special, maestrul Sabin Păuța.

Un moment emoționant a fost recitalul poetic susținut de dr. Liubița Raichici, directorul Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, de astă dată prezentă în calitate de poet și membru al corului „Laudae”.

Întâlnire a bucuriei, Sf. Liturghie de hram de la Biserica „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” Moniom și momentele artistice întrevăd viitoare bucurii pregătite de organizatori pentru următoarele zile de „Credință și cultură la Moniom” prilejuite de sărbătoarea hramului Bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” în anul sărbătorii Centenarului Marii Uniri.

Iar această râvnă vine, și la această ediție, din partea Episcopiei Caransebeșului, cu binecuvântarea ierarhului, Prea Sfințitului Părinte Lucian, prin truda pr. insp. Mihai Ciucur și a harnicei sale preotese, precum și prin înțelegerea și bunăvoința credincioșilor parohiei Moniom, care-și doresc ca Biserica lor să fie întotdeauna „un loc al  Bucuriei și al Luminii”.

Gabriela ȘERBAN

Casa Muncitorească din Reșița, dispărută în urma unui incendiu produs în urmă cu peste 15 ani, dăinuie încă în memoria multor reșițeni, care își amintesc cu nostalgie de evenimentele culturale sau sportive la care au asistat în clădirea construită în perioada interbelică cu sprijinul direct al muncitorilor. O veste bună a fost comunicată astăzi în ședința Colegiului Prefectural al județului Caraș-Severin: clădirea, sau mai bine zis fațada construcției, considerată odată cea mai modernă din întregul Banat, are toate șansele să poată fi din nou admirată în municipiul de pe Bârzava.

Conducerea Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin a readus astăzi în atenție proiectul conform căruia Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară urmează să își ridice un nou sediu pe amplasamentul fostei Case Municipale. Terenul a fost dat în urmă cu mai mulți ani de către Primărie în administrarea OCPI, însă, conform legii, orice clădire se va ridica în acel spațiu va trebui să reproducă fațada fostei Case Muncitorești, care deși a dispărut fizic este în continuare pe lista monumentelor istorice.

Prezent la ședința Colegiului Prefectural, directorul OCPI, Gheorghe Roșeți, a explicat că deși demersurile pentru construirea noului sediu au început în urmă cu șase ani, încă nu s-a reușit demararea lucrărilor, existând mai multe piedici, cum ar fi pierderea finanțării în perioada de criză sau contestațiile depuse după găsirea constructorului. Cu toate acestea, Roșeți s-a declarat optimist că lucrările ar putea demara anul acesta:

„Noi am primit terenul de la Primăria Reșița cu această condiție, de a respecta fațada. Am avut și elemente concrete din fațadă pe care le-am folosit la proiectare, dar și Direcția de Patrimoniu ne-a pus la dispoziție schițe. Am făcut toate etapele, am făcut achiziția publică, avem constructorul, avem și o parte din bani. Anul trecut am avut toată suma, nu am putut să o folosim din cauza contestațiilor care s-au făcut și care s-au prelungit. Anul acesta, s-a schimbat sursa de finanțare, de la finanțare de la Ministerul Dezvoltării s-a trecut pe autofinanțare. Noi suntem doar ordonator terțiar de credite, deci creditele de angajament trebuie să mi le aprobe Agenția. Noi avem promisiune că acest lucru se va întâmpla la rectificarea de buget. Avem bani de lucru pe anul acesta, dar sub aspect legal și formal eu trebuie să fiu acoperit cu credite pentru întreaga lucrare. Ea a fost adjudecată undeva în jur de 6 milioane de lei, plus TVA”.

Casa Muncitorească a fost unul din primele edificii publice realizate de către comunitatea din Reșița printr-un efort conjugat, după un proiect întocmit de un arhitect reşiţean format la şcoala germană şi a reprezentat o realizare remarcabilă la nivelul oraşului, fiind inclusă pe lista clădirilor protejate, a explicat directorul Direcției de Cultură, Liubița Raichici, care a prezentat cu acest prilej și o istorie a fostei clădiri, pe vremuri una din mândriile muncitorilor reșițeni.

O scurtă istorie a Casei Muncitorești din Reșița!

„După încheierea Primului Război Mondial muncitorilor reşiţeni li s-a îndeplinit cea mai arzătoare revendicare – ziua de lucru de 8 ore. Până atunci, în uzinele reşiţene se lucra 12 ore pe zi, iar în timpul conflagraţiei chiar 14 ore pe zi. În noile condiţii, o zi calendaristică pentru angajat avea următoarea structură: 8 ore de lucru + 8 ore de odihnă + 8 ore de recreere. Muncitorii au obţinut şi o altă importantă înlesnire – concediul de odihnă plătit de către conducerea Uzinelor de fier.

În această conjunctură s-a mărit substanţial volumul de ore pe care angajaţii l-au putut dedica organizării unor activităţi culturale, artistice şi sportive. Astfel de preocupări au existat încă din secolul XIX-lea (fanfara uzinei s-a înfiinţat în anul 1829), dar acum au putut fi amplificate şi diversificate. Au apărut cercuri de operetă, noi formaţii instrumentale şi corale, asociaţii sportive.

Desfăşurarea unui program vast de manifestări culturale s-a lovit de inconvenientul lipsei de spaţii adecvate pentru realizarea repetiţiilor şi a spectacolelor propriu-zise.

Sindicatele care coordonau şi activitaţile cultural-artistice ale muncitorilor reşiţeni au întreprins demersuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor pentru artiştii amatori, au achiziționat clădiri mai încăpătoare în care să funcţioneze Căminul cultural muncitoresc ajungând ca după 1920 să amenajeze vechea Casă muncitorească în clădirea în care azi funcţionează expoziţia de mobilă a firmei Gerasis, dar şi aceasta s-a dovedit insuficientă. La aceea dată în Reşiţa Montană mai funcţionau ca săli de spectacole cu scenă – Sala Casinei române (aici mai târziu a funcţionat secţia de box a C.S.M între 1948-1988) precum şi sala festivă a casei parohiale romano-catolice (care după 1948 a fost confiscată de către organizaţia MADOSZ); de asemenea mai exista şi sala Oltenia (fosta Panonia), dar care era folosită şi ca sală de bal sau de restaurant şi în general avea un statut mai exclusivist.

În anii 1921-1924 se hotărăşte înfiinţarea unei societăţi muncitoreşti pe acţiuni, cu scopul ridicării şi întreţinerii unei case muncitoreşti. Construcţia propriu -zisă începe în 1924.

Conducerea sindicatului a achizitionat terenul necesar ridicării viitorului complex cultural, chiar în piaţa centrală a oraşului, piaţa Carmen Sylva.

Construcţia a fost executată în anul 1935 şi pusă în funcţiune în anul următor din inițiativa și cu contribuția Organizațiilor muncitorești și a Uzinei Constructoare de Mașini.

Concepţia clădirii i-a fost atribuită tânărului arhitect Max Mueller, un reşiţean de renume, care a studiat la Budapesta.

În anul 1936 se definitivează clădirea care găzduia sala cinematografului – conceptul fiind atribuit arhitectului Max Mueller.

Festivitatea de deschidere – 23 februarie 1936 – a avut un succes răsunător; a avut loc premiera piesei de operetă cu conţinut muncitoresc “Der Obersteiger”.

Întregul ansamblu a primit denumirea de “CASA MUNCITOREASCĂ”, iar acest simbol a fost imprimat pe faţada salii de spectacole care era aliniată la rândul de case care flanca piaţa Centrală a oraşului.

În anul 1937 a fost considerată una din construcţiile cele mai moderne ale Banatului, sala fiind dotată cu toate facilităţile.

Realizarea unei astfel de proiect ambiţios şi costisitor a fost posibilă datorită efortului deosebit depus de către sindicaliştii reşiţeni pe tot parcursul desfăşurării lucrărilor. Muncitorii au contribuit la efortul financiar al societaţii pe acţiuni, dar s-au implicat şi fizic în lucrările de şantier prestând zeci de mii de ore de muncă voluntară, sacrificându-şi timpul liber şi concediile de odihnă pentru această cauză nobilă.

Conducerea U.D.R. s-a implicat şi ea în realizarea vastului proiect îndeosebi în înălţarea sălii de spectacole. Sprijinul oferit a însemnat asigurarea materialelor pentru realizarea grinzilor metalice de susţinere a acoperişului sălii; aprobarea realizării întregii instalaţii de încălzire centrală în secţiile Uzinei; realizarea instalaţiilor mecanice şi electrice necesare manevrării decorurilor; realizarea tablourilor electrice necesare întregului complex. Conjugarea tuturor eforturilor a revenit conducerii organizaţiei sindicale social democrate la care erau afiliaţi majoritatea muncitorilor reşiţeni.

Trebuie reamintit faptul ca punctul forte al întregului ansamblu cultural l-a reprezentat sala de spectacole care a fost realizată după concepţia unui arhitect născut la Reşiţa şi care după finalizarea studiilor universitare s-a stabilit la Budapesta. Este vorba despre arhitectul Maximilian Muller care a acceptat cu mare bucurie să proiecteze pentru oraşul său natal, o cladire monumentală în stilul Bauhaus, care să beneficieze de toate facilităţile tehnice ale anilor respectivi.

Pentru a marca legătura spirituală care există între Casa Muncitorească şi noua structură a zilei calendaristice muncitoreşti, arhitectul a decis să înzestreze sala de spectacole cu 888 de scaune în amintirea celor trei 8 de aur ai muncitorilor reşiţeni. Legat de acest simbol trebuie amintit faptul că imediat după 1919 birtaşul reşiţean Horvath Willibald şi-a rebotezat localul în ”La cei trei 8 de aur” (viitorul restaurant Mureșul).

Sala de spectacole Casa Muncitorească a fost în acei ani cea mai modernă sala din întregul Banat fiind superioară sălii Capitol din Timişoara. Edificiul reşiţean oferea o paletă largă de posibilităţi tehnice şi structurale pentru susţinerea unor reprezentaţii de: teatru dramatic, teatru liric, balet, ansambluri de estradă şi în primul rând proiecţii de filme cinematografice. La aceasta trebuie adăugat faptul că pe scena Casei Muncitoreşti se desfăşurau competiţii sportive – box, lupte, haltere, gimnastică.

Sala de spectacole a fost foarte potrivită și pentru desfăşurarea unor mitinguri cu caracter sindical, politic sau civic.

În anul 1942 construcţia a suferit o intervenţie majoră în sensul înlocuirii acoperişului de lemn cu un acoperiş nou realizat din ferme metalice şi planşeu din beton armat suspendat de acestea.

În primul deceniu al existenţei sale, Casa Muncitorească a găzduit concertele simfonice ale orchestrei camerale aparţinând Filarmonicii din Berlin, dar şi spectacole de cabaret susţinute de marele Constantin Tănase sau de cupletiştii budapestani Barsssony Roszi – Denes Oscar.

În anii postbelici aici au putut fi aplaudaţi artişti remarcabili: George Vraca, Maria Tănase, Ion Voicu, Radu Aldulescu, George Georgescu dar şi Sergiu Malagamba, Gică Petrescu, Aida Moga, Nicolae Niţescu, N. Stroe, Mircea Crisan sau orchestra de estradă a R.T.V. din Belgrad avându-l ca solist pe George Marianovici precum şi Ansamblul de jongleri ai circului naţional chinezesc.

Tot în această sală, reşiţenii s-au putut bucura de prima stagiune permanentă a Operei de stat din Timişoara (1957-1958). Aproape la acelaşi nivel artistic s-au ridicat şi spectacolele oferite de către artiştii amatori reşiţeni care au oferit reprezentaţii memorabile de muzică corală, muzică simfonică (orchestra simfonică număra 70 de muzicieni), muzică de estradă, muzică de jazz, spectacole de balet, dar cele mai îndrăgite au fost spectacolele de operetă (în Reşiţa activau trei cercuri de operetă).

În 1948 clădirea Casei Muncitoreşti a fost naţionalizată.

După naţionalizare Casa Muncitorească a fost folosită ca locaţie a întrunirilor muncitoreşti.

Până la deschiderea Casei de cultură a sindicatelor în anul 1958, Casa Muncitorească era centrul cultural al oraşului, după care a fost utilizată ca cinematograf. În anul 1989, se sistează şi activitatea cinematografului.

Cinematograful Casa Muncitorească a permis reşiţenilor să urmărească în condiţii foarte elegante pelicule remarcabile. Reprezentaţiile cinematografice în anii de dinainte de 1989 erau cele mai accesibile şi îndrăgite ocazii pentru petrecerea timpului liber. Sub acest aspect trebuie spus că atractivitatea sălii din Piața Republicii a început să piardă teren în faţa săli Dacia inaugurată în anul 1980.

Mulţi reşiţeni iubitori de sport sunt legaţi de Sala Casei Muncitoreşti datorită competiţiilor sportive de înalt rang care s-au desfăşurat acolo avându-i ca protagonişti pe reşiţenii componenţi ai lotului olimpic român, boxerii Gheorghe Fiat și Puiu Nicolae, luptatorii Ion Cuc și Marin Bolocan sau la marele gimnast Andrei Kerekes.

Sunt şi reşiţeni pentru care sala Casei Muncitoreşti înseamnă locul în care au fost prezentate publicului primele spectacole ale nou înfiinţatului Teatru de Stat care a luat naştere în anul 1949 şi a pornit la drum cu o trupă de artişti profesionişti proveniţi de la mai multe teatre bucureştene şi care în timp a fost întregită cu tineri absolvenţi ai IATC.

Teatrul profesionist dramatic a funcţionat aici până în anul 1955 când i s-a atribuit spre folosinţă nou restaurata sală Oltenia. Sala Casei Muncitoreşti a fost degrevată de găzduirea competiţiilor sportive în anul 1960 atunci când autorităţile locale au valorificat un hangar militar din Moroasa transformându-l într-o cochetă Sală a Sporturilor (dar care din păcate în anii noștri a fost sacrificată).

După anul 1989 a funcţionat o discotecă.

În noaptea de 14 spre 15 august 2002 a avut loc un incendiu. Incinta clădirii a ars în întregime, iar structura acoperişului s-a prăbușit în totalitate. Clădirea ajungând ruină, în anul 2005, s-au început lucrările de demolare”.

În încheierea raportului, conducerea Direcției de Cultură își exprimă speranța că această clădire va fi ridicată în perioada următoare și își arată disponibilitatea de a sprijini demersul proprietarilor, administratorilor, persoanelor fizice sau juridice, administraţiilor locale şi a celei judeţene de a restaura monumentele aflate în grija lor.

foto Casa Muncitorească: Facebook

Karina TINCUL  

Directorul interimar al Teatrului de Vest din Reșița, Dan Mirea, se află în centrul atenției publice de mai bine de o săptămână de zile, în urma scandalului declanșat după evaluarea dosarului său de candidat pentru funcția de director al acestei instituții de cultură reșițene, de către o comisie formată din oamenii de cultură Liubița Raichici, Erwin Josef Țigla și consilierul județean Petru Borduz.  Și pentru că libertatea de expresie este prima condiție de existență a redacției Reper 24, ați avut ocazia, în aceste zile, să lecturați punctul de vedere al colegului nostru, John Gavrilescu, în articolul intitulat „Manea de Caraș cu acorduri fine de Bach(us): Destinul meu de elitist, fu curmat de-un pesedist!“ https://arhiva.reper24.ro/manea-de-caras-cu-acorduri-fine-de-bachus-destinul-meu-de-elitist-fu-curmat-de-un-pesedist/ . Nu sunt de acord cu multe din pasajele expuse de colegul meu, dar pentru că libera exprimare constituie un drept câștigat prin sânge în decembrie 89, nimeni și nimic nu îmi permite să calc în picioare articolul asumat și semnat de unul din colegii mei din redacție.  Și totuși…

Nu îl cunosc pe Dan Mirea din postura de prieten sau amic, nu am lucrat sub comanda lui în vreo piesă montată de artist. Ceea ce știu este că Dan Mirea este un actor, un conducător de teatru, un cântăreț de ocazie și un prezentator de evenimente. Așadar un om cu multiple veleități. Mai pot afirma că am fost la piesele Teatrului de Vest Reșița în perioada în care Mirea conducea instituția, atât la piese dedicate adulților, cât și celor mici. Asta e, chiar dacă ai trecut demult de poveștile cu Albă ca Zăpada sau Frozen, împins de bucuria copilului tău, vei călca pragul teatrului pentru a retrăi, de această dată prin ochii lui, universul poveștilor de altădat’. Am fost de fiecare dată plăcut impresionat de prestația trupei de actori de la Reșița. De curățenia și căldura pe care am simțit-o la Palatul Cultural. Și mai știu că teatrul nu traversează o perioadă de glorie financiară iar nevoile lui sunt apăsătoare. Totuși, din puținul lor, dar cu o bogăție spirituală imensă, acești actori ne-au oferit atât de multă emoție, la fiecare reprezentație pe care am urmărit-o.  Așadar rolul și importanța existenței acestui teatru pentru comunitatea din Reșița nu cred că pot fi puse în discuție. Teatrul trebuie să își continue existența la noi, în capitala Banatului de Munte, dar cu o atenție sporită din partea celor ce se ocupă de alocarea bugetară dedicată acestui subiect, una care atunci când este calculat exercițiul financiar să țină cont de nevoile pe care le are o instituție de o asemenea pretenție!

Și pentru că Dan Mirea nu a luat nota de trecere pentru a deveni directorul Teatrului de Vest din Reșița, în urma mediei celor trei note cumulate ale membrilor comisiei care au notat lucrarea managerului, actorii si managerul interimar au convocat o conferință de presă din care vom încerca să vă oferim punctul de vedere al celui care se consideră nedreptățit atât de comisia de evaluare, cât și de către cea de contestații, în care Mirea vede o conspirație sau un act de rea credință peste care și-au pus pecetea consilierii județeni Borduz și Popovici.

Dan Mirea: „Nu sunt supărat că n-au fost în viața lor la teatru dar de ce nu i-au lăsat pe alții să mă evalueze?”

„Le mulțumesc colegilor mei că au luptat alături de mine și îmi doresc ca această poveste frumoasă, începută acum 71 de ani, să meargă mai departe. Cred că ceea ce s-a întâmplat este o dovadă clară a faptului că în viață nu trebuie să crezi doar în principii, trebuie să mai crezi și în conjuncturi și atunci când ele sunt așa cum sunt ai dreptul să ripostezi dacă ești demn și ai dreptul să își spui punctul de vedere. Asta voi face și eu.

Nu mi s-a impus să particip la acest concurs, nu am fost rugat de către nimeni, nu am făcut jocul nimănui. Am participat la acest concurs datorită unei conjuncturi, am slujit 18 ani teatrul, am ajuns să fiu directorul artistic al acestui teatru sub manageriatul domnului Vlădulescu, despre care nu vreau să vorbesc, voi lăsa istoria să o facă. În acești ani am încercat, împreună cu oamenii care mi-au fost alături, sa slujesc scena, să readucem înapoi publicul, să le arătăm oamenilor că această instituția, chiar dacă a avut de multe ori ușa închisă de cei care decid destinele acestui județ.

Am făcut împreună cu oamenii din jurul meu, cu bugete mai puține decât în alți ani, trei festivaluri mari de teatru, la care au venit mari personalități culturale ale acestei țări. Am adus spectacole în acest oraș pe care publicul cred că merita să le vadă pe lângă producțiile noastre. Am creat un festival pentru copii la care toți copiii și părinții din Reșița s-au bucurat de un fenomen în premieră în acest oraș. Dar mai important decât asta este că am respectat cu deontologie și respect publicul, spectacolele, ne-am respectat unii pe alții chiar dacă uneori au existat conflicte în culise. Pe scenă nu s-a văzut acest lucru și asta, în primul rând, din respect pentru publicul nostru.

Cred că acest teatru, nu știu dacă eu merit să îl conduc, dar cred că trebuie condus de un om de specialitate. Dacă mi-am asumat acest drept de a participa la acest concurs a fost din mai multe considerente. În primul rând, am crezut că pot, apoi, am știut că am lângă mine oameni care mă susțin și suțin acest teatru și am știut că Reșița va avea public de calitate și 70 de ani de acum înainte și oamenii se vor ridica în picioare la finalul unui spectacol. Acestea au fost considerentele pentru care am participat la acest concurs.

Le spun colegilor mei că nu mi-e frică să fiu jurizat, nu mi-e frică să ies în fața unei comisii de specialitate dar nimeni și nimic pe lumea aceasta nu are dreptul să îmi șansa de a participa la un concurs după reguli, condiții și legislații. Îmi pare rău că nu au fost mai mulți care să se alăture acestui vis nebun de a prelua acest teatru dar sunt sigur că acest teatru trebuie să fie condus de către un om de specialitate.

Eu din acest teatru voi pleca atunci când nu mai cred în ideea de a fi actor și de a sluji scena. Avem însă dreptul să trăim demn cu noi și să ne respectăm. Voi trăi demn de acum înainte și nu voi lăsa pe nimeni să mă calce în picioare.

Nu vreau să comentez ce au declarat membrii comisiei dar voi face un gest de normalitate, le voi transmite celor doi membri de Consiliu Județean din comisie două invitații la teatru și un caiet cu programul ultimei ediții a Festivalului Internațional de Teatru. Îmi pare rău că nu au fost în sală să vadă spectacolele, nu ar fi trebuit decât să vină și ar fi intrat cu siguranță pe un loc rezervat. Le voi da invitații la spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci, un spectacol care face cinste acestui oraș și la care participă toți actorii acestui teatru.

Nu sunt supărat că n-au fost în viața lor la teatru, nu voi face caz din asta, voi întreba doar de ce nu i-au lăsat pe alții care au fost măcar o dată la teatru să mă evalueze pe mine și să evalueze activitatea acestui teatru“, a afirmat Dan Mirea.

Au rostit cuvinte de apreciere la adresa muncii și al sacrificiului depus în acest teatru de Dan Mirea, oamenii de cultură Titus Crîșciu, Vuc Stepan, actrița Camelia Ghinea, mesajul fiind unul de solidaritate cu Mirea din partea întregii echipe de la Teatrul de Vest Reșița care își doresc ca directorul interimar să își continue activitatea în această instituție culturală, iar așa cum spunea Stepan, cultura, educația și sănătatea nu sunt domenii profitabile pentru cei care investesc în ele, dar existența lor și valoare pe care o dau acestea unui neam nu poate fi pusă la îndoială. Un mesaj de susținere vine de la Paris de la unul din cei mai importanți dramaturgi ai neamului românesc, Matei Vișniec, după Eugene Ionesco al doilea mare dramaturg român care a reușit să se impună în lumea selectă și conservatoare a teatrului parizian.

Consilier județean Petru Borduz: „Liubița Raichici mi l-a zugrăvit pe candidatul Mirea în „Salvatorul“ Teatrului de Vest din Reșița. Salvator pe 6.000 de lei și cu o lucrare lamentabilă! Raichici și-a dorit ca Mirea, să devină director mai mult decât candidatul!“  

Reper 24 a reușit să obțină un punct de vedere din partea lui Petru Borduz, consilierul județean care a notat cu 6 lucrarea lui Dan Mirea. „În primul rând trebuie să spun că am fost înregistrați mai ceva ca la securitate la acest examen! Cu mine nu a vorbit nimeni din presă pentru a-mi solicita un punct de vedere. Mi s-a părut dubios că singurul dosar acceptat a fost cel al domnului Mirea, deși au mai fost dosare depuse. Totul trebuia tranșat repede, la foc automat. Ceva mi s-a părut că nu era în regulă de la început la acest concurs. Nu-l cunosc pe Dan Mirea, nu am fost la teatru Doamna Liubița Raichici și domnul Erwin Țigla nu și-au justificat nota acordată pentru lucrarea domnului Mirea, deși ni s-a cerut acest lucru de la ănceput. Am fost singurul care am justificat nota acordată în urma evaluării. Dacă eu am greșit, ar fi trebuit ca după ce această lucrare a fost punctată de comisia de evaluare, comisia de contestații să ofere o notă mai mare pentru lucrarea domnului Mirea. Paradoxal, în ciuda celor pe care le pretinde domnul Mirea, această comisie a acordat o și mai mică notă pentru aceeași lucrare.

Nu e posibil ca un subcapitol să îl tratezi în 4 rânduri! Proiectul domnului Mirea are o grămadă de greșeli. Domnul Mirea pur și simplu a sfidat comisia prin lucrarea de 30 de pagini, deși proiectul managerial ar fi trebuit să conțină 100 de pagini. Văd că doamna Liubița a făcut declarații la adresa mea și are o seamă de nemulțumiri. O întreb public, de ce nu i-a acordat o notă mare domnului Mirea, dacă a considerat că lucrarea merita? De ce i-a acordat nota 7, ca de altfel și Erwin Țigla? Eu și Erwin Țigla am fost neutri, la doamna Liubița Raichici s-a simțit o afinitate pentru candidatul Mirea. Personal, mi-am făcut treaba, nu am conștiința încărcată. Doamna Liubița Raichici mi l-a zugrăvit pe Dan Mirea în salvatorul teatrului de la Reșița, că nimeni n-o să vină în locul acestui director, că nimeni n-o să vrea. Salvator pe un salariu de 6.000 de lei. “, a transmis consilierul județean Petru Borduz. Întrebat dacă știe faptul că Matei Vișniec este solidar prin mesajul lui cu Dan Mirea, Borduz a recunoscut că nu știe cine este dramaturgul și nici nu îl interesează ce mesaj a transmis acesta de la Paris.

Care va fi soarta Teatrului de Vest Reșița și ce șanse mai are Dan Mirea să rămână la cârma acestei instituții, vom afla în perioada următoare.

Sergiu TABAN

Liubița Raichici, directorul executiv al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național al Județului Caraș-Severin a fost declarată incompatibilă de către Agenția Națională de Integritate. Raichici susține că reportul ANI nu este corect și că îl va contesta în instanță. 

Conform raportului ANI, directorul executiv al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național al Județului Caraș-Severin „s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 2010 – 2015 întrucât s-a aflat în raporturi ierarhice directe cu soțul său (consilier – superior în cadrul Direcției pentru Cultură și Patrimoniul Național a județului Caraș-Severin), încălcând astfel dispozițiile art. 95, alin. (1) din Legea nr. 161/2003”.

Conform legii, nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcționarii publici respectivi sunt soți sau rude de gradul I.

Contactată de Reper 24, Liubița Raichici a precizat că este la curent cu acest raport, deși nu a primit încă nici înștiințare oficială din partea Agenției Naționale de Integritate. Mai mult, aceasta susține că i se pare foarte stranie această autosesizare a celor de la ANI, în condițiile în care survine mult timp după ce a divorțat de fostul soț. Directorul executiv al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Național al Județului Caraș-Severin a adăugat că va contesta acest raport în instanță.

Karina TINCUL

Poliţiştii Serviciului de  Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Caraș-Severin au descins astăzi la sediul Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin. În dosarul instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, există suspiciuni cu privire la emiterea abuzivă a unor certificate de descărcare de sarcină arheologică. 

„La data de 10 februarie, poliţiştii Serviciului de Investigaţii Criminale ai Inspectoratului de Poliţie Judeţean Caraş-Severin, au efectuat o percheziţie pe raza judeţului.

Percheziţia a fost desfăşurată în legătură cu emiterea abuzivă a certificatelor de descărcare de sarcină arheologică, dar şi cu alte abateri legislative în exercitarea controlului de specialitate asupra lucrărilor de construire efectuate în perimetrul unor situri arheologice incluse în lista monumentelor istorice”, explică purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean de Poliției Caraș-Severin, Cecilia Dăneț.

Contactată de Reper 24, Liubița Raichici, directorul Direcției Județene de Cultură Caraș-Severin, a precizat că nu are nimic de ascuns:

„În acest moment mă întorc de la București, de la o întâlnire cu ministrul. Nu știu despre ce este vorba. Vă voi spune tot, după ce voi citi procesul verbal. Ce vă pot spune de acum este că noi nu avem absolut nimic de ascuns sub preș”.

Nici o persoană nu a fost reținută în urma percheziției, poliţiştii ridicând însă mai multe documente din sediul instituţiei.

Karina TINCUL

Noua investiţie care va fi amplasată în apropiere Muzeului de Locomotive din zona Triaj a fost subiect de discuţie în cadrul şedinţei de Colegiul Prefectural desfăşurată joi, la sediul Palatului Administrativ.Zona din vecinătatea Muzeului de Locomotive a fost deja împrejmuită, semn că lucrările la noua investiţie stau să înceapă, astfel că pe spaţiul verde va răsări spre sfârşitul anului viitor o staţie peco. Amplasarea acesteia a stârnit deja indignare în rândul asociaţiilor şi ONG-urilor de mediu, care au acuzat încălcări ale legislaţiei, cu atât mai grave cu cât construcţia va fi realizată foarte aproape de un monument istoric de importanţă naţională.

„Am studiat personal această problemă, toate avizele şi autoritaţiile şi pot să vă spun că totul se desfăşoară perfect legal. Lucrările au fost demarate în acord cu legislaţia în vigoare”, a precizat Miu Nicolae Ciobanu, prefectul judeţului Caraş-Severin.

Prezentă la întâlnire, Liubiţa Raichici, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură a ţinut să sublinieze că şi din punct de vedere al legislaţiei privind monumentele istorice situaţia se încadrează în limitele legii. „Este adevărat că nu întotdeauna se poate interveni în zona de protecţie a monumentelor, însă în acest caz pot să vă spun că nu există nici o problemă privind legalitatea. Lucrările în care se intervine pe monument sau în zona de protecţie a cestuia au nevoie obligatoriu de avizul Ministerului Culturii, avem specialişti care decid dacă este permis să se intervină sau construiască. În acest caz, intervenţia în zona de protecţie, din punctul nostru de vedere, se face cu respectarea legislaţiei”, a explicat aceasta.

Citește și Stepanescu, tras la răspundere! Zona verde din Triaj a fost cotropită de investitori și se transformă în stație peco!

Diana RADU

Mai mulți elevi ai Colegiului Tehnic Cărășan din Reșița au participat săptămâna aceasta la o lecție de istorie mai puțin obișnuită, o lecție la finalul căreia tinerii au învățat cât de important este să îți cunoști propria istorie. Activitatea s-a desfășurat la Centrul Județean de Cultură din Caraș-Severin, cu ocazia Zilei eroilor. 

Directorul instituției culturale, Liubița Raichici, le-a vorbit tinerilor despre eroii județului Caraș-Severin, cei care s-au jertfit pentru patrie în cele două conflagrații mondiale. Conform acesteia, în prezent elevii nu învață la școală decât lecții de istorie națională sau internațională, fiind neglijată istoria locală, cea prin intermediul căreia tinerii pot afla mai multe despre trecutul localității sau al regiunii din care provin. „Dacă nu îți cunoști istoria, nu își cunoști eroii, nu știi de unde provii, practic nu te cunoști pe tine însăți”, preciza Liubița Raichici.

Elevii s-au arătat interesați să cunoască mai multe despre istoria județului Caraș-Severin, lucruri pe care, după cum preciza și profesorul Dan Oberșterescu, nu au prilejul să le afle de la școală: „Prin prisma curriculei pe care o avem acum la îndemână nu mai sunt atât de atât de aprofundate aceste teme, dar în activitățile noastre extracurriculare putem să îi facem pe elevi să cunoască mai bine și să îndrăgească eroii din Caraș-Severin”, a precizat acesta.

La terminarea întâlnirii, tinerii au primit cadou câte un exemplar din volumul „Monumentele eroilor din județul Caraș-Severin”, scris de Petru Bona și Alin Cristian Scridon. Această monografie a fost publicată, după cum preciza Liubița Raichici „pentru a întâri sentimentul național, care ca și celelalte valori ale societății românești se află în mare pericol”.

În județul Caraș-Severin practic nu există nici o localitate, în care să nu fi fost înălțat un monument dedicat eroilor, multe dintre acestea nemaifiind însă îngrijte în prezent. „Monumentele care se află în curtea bisericilor sunt îngrijite aproape în proporție de 100%, cele care în schimb se află undeva în afara incintei bisericii sau care se află în cimitire de exemplu sunt mult mai puțin îngrijite. Aceasta este o problemă de conștiință pentru că nu cred că există o comunitate care să nu aibă minime posibilități să își îngrijească monumentele dedicare eroilor”, afirma Liubița Raichici.

Karina TINCUL

Sărbătorit zile la rândul la nivel de județ, cărturarul Gheorghe Jurma a fost aplaudat încă o dată joi, la sediul Direcției de Cultură Caraș-Severin. Văzut ca un model al culturii bănățene, Gheorghe Jurma a împărtășit puțin din cunoștințele sale în cadrul unei întâlniri inedite.

Liubița Raichici, în calitate de director al Direcției de Cultură din Caraș-Severin i-a înmânat cărturarului bănățean o diplomă de merit, care să complete colecția de astfel de documente adunate de Gheorghe Jurma în ultimele zile.

Antrenat în discuția despre modelul bănățean în cultură a fost și Marcu Mihail Deleanu, care a făcut o scurtă trecere în revistă a activității cărturarului Gheorghe Jurma, considerat o definiție de dicționar  a ceea ce presupune acest model.

„Am dorit să vorbim despre modelul bănățean în cultură și ce altă modalitate de a vorbi despre modelul bănățean, decât în prezența cărturarului Gheorghe Jurma care, aș zice eu, este o definiție de dicționar a modelului bănățean. Dincolo de faptul că se vorbește foarte mult că Banatul nu a dat prea multe din punct de vedere cultural și artistic, eu aș vrea să atrag atenția că dintre toate provinciile României, bănățenii se pot mândri că au educat doi oameni care au luat premiul Nobel. Banatul ca model, are ce oferi atât științelor educației, cât și științei dimensiunii sociale, a culturii, iar exact despre acest lucru am dorit să vorbim în cadrul întâlnirii, totul raportat la modelul cărturarului Gheorghe Jurma”, a explicat Liubița Raichici.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157651040622231″]

Impresionat de desele momente în care a fost ridicat în picioare în aplauze și recompensat pentru întreaga sa activitate, Gheorghe Jurma a dezvăluit că activitatea sa culturală nu are de gând să se oprească aici. Cărturarul bănățean are în plan proiecte noi care să completeze colecția sa de volume. Este vorba aici despre alte două cărți care așteaptă să fie finalizate, precum „O panoramă asupra presei din Caraș-Severin”, și „Reșița literară”. De asemenea, Gheorghe Jurma are în lucru și alte câteva volume, la care va lucra împreună cu alți oameni de cultură din Banat.

„Februarie este luna vărsătorilor, eu sunt vărsător, toată lumea a ținut să vărs din mine tot ce am mai bun. Mulțumesc tuturor celor care de-a lungul acestor zile au ținut să mă aniverseze. Am dorit să realizăm un moment în care să dialogăm și despre Banat și despre ceea ce putem face pentru cultura bănățeană, pentru istoria, arta noastra, pentru locurile noastre. Din acest punct de vedere am beneficiat de sprijinul câtorva oameni esențiali ai județului, precum Marcu Mihail Deleanu și alți dascăli din jurul nostru, cu care de-a lungul anilor am participat la diferite activități literare, istorice și artistice. Spre deosebire de alte dăți, am gândit că este bine să vorbesc despre proiecte viitoare, pentru că ceea ce am făcut se poate vedea, dar sunt o mulțime de proiecte pe care le gândesc de ani de zile. Aș dori o panoramă asupra presei din Caraș-Severin, care ar trebui să se dezvolte și cu un dicționar al jurnalismului din Caraș-Severin. O alta carte este Reșița Literară”, a menționat cărturarul Gheorghe Jurma.

Alexandra JURCA