Nu mai puţin de 10 infracţiuni penale ar fi putut face încă din anul 2008 obiectul unor dosare impresionante în care acuzatul este unul şi acelaşi: lichidatorul Ioan Tudor, practicianul în insolvenţă despre care există probe incontestabile care ar putea conduce spre o singură concluzie: subminarea economiei naţionale.

Mai mult decât atât, documentarea laborioasă a actelor în posesia cărora a intrat Reper 24 indică fără echivoc existenţa unei structuri infracţionale organizate.

Influenţa lichidatorului Tudor în instituţiile statului!

Nivelul relaţiilor lui Tudor şi accesul acestuia la complicitatea sau ajutorul instituţiilor statului sau organelor judiciare, se desprind dintr-o serie de convorbiri interceptate de procurorii DNA..

În data de 30 aprilie 2009, lichidatorul Tudor ia legătura cu o persoană importantă de la Comisariatul de Mediu Hunedoara. Această persoană îi transmite: „Am vorbit cu şeful lu’ doamna Sturza, doamna judecător Sturza, mi-a spus că nu este nicio problemă să semnaţi actele de mediu (deşi Tudor nu preluase legal documentele). Problemele sunt în cazul implicării economice. Dar actele de mediu se pot semna fără nici un fel de probleme“.

Livia Daniela Sturza este fost judecător sindic la Tribunalul Hunedoara, în prezent judecător la Curtea de Apel Alba – Iulia. La acea vreme „şeful“ doamnei judecător Sturza era preşedintele instanţei, Daniel Tiliciu, cel care s-a pensionat între timp.

Într-o altă convorbire din 5 mai 2009, la ora 15.02, acelaşi lichidator Ion Tudor îi transmite unei persoane de sex feminin că va fi disponibil luni, 11 mai, până seara la Deva, dar un alt aspect merita luat în vizor de anchetatori din dialogul celor doi. Declaraţia doamnei sau domnişoarei care îi transmite lui Tudor că a fost prezentă „la susţinerea unei teze de doctorat a lui Ciobi Nas, prietenul nostru de la Curte.“ Evident este vorba de Curtea de Apel Alba.

Angajări la o firmă dezmembrată!

Lichidatorul Ion Tudor demonstrează că este un om săritor atunci când o persoană are nevoie urgentă de un loc de muncă. Spre exemplu Tudor a făcut angajări pentru lichidarea Bradmin, pe care a dezmembrat-o ca fier vechi.

Într-o convorbire telefonică din data de 11 mai 2009, de la ora 09:54, lichidatorul Tudor îi dă ordin unei colaboratoare să o angajeze pe doamna Violeta Lenmac pe postul de consilier.

Tudor: – ca şi consilier o angajezi. Cu 3000 de lei brut cu program de 8 ore.

Cetăţean: – consilier? Ce fel de consilier?

T:- Consilier!

Cet: Păi nu. Că trebuie să scriu acolo, să caut în codul COR.

T: – Pe partea asta de mine. Pe parte de mine dacă există, ceva specific domeniului minier. Consilier închideri mine. Sau eu ştiu? Ceva de genul ăsta.

Ion Tudor este unul şi acelaşi lichidator care a vândut pe trei lei clădirile filialei Poiana Ruscăi, aflate în Teliuc, clădiri ce au fost apoi vândute pe sute de mii de euro. În acest sens lichidatorul Tudor a avut o serie de convorbiri cu un personaj misterios, ce folosea cartela pre-paid cu număr de telefon Vodafone 0727.917.292. Această persoană a refuzat să se întâlnească cu Ion Tudor în zona sediului Minvest din Deva, pentru a nu fi văzut de oamenii de acolo. Întâlnirea avea să se producă la acest personaj acasă, în data de 9 aprilie 2009, pentru a sta de vorbă „liniştiţi“. De remarcat că Tudor i se adresează cu apelativul „Să trăiţi“. În convorbire personajul îi transmisese lui Tudor că se vor întâlni şi cu „omul, cu directorul“.

La câteva zile distanţă, lichidatorul Tudor dă dispoziţie ca Violeta Lenmac să fie angajată ca şi consilier închideri mine. Dintr-o altă convorbire aflăm că Violeta se ocupa de ridicare de proiecte şi documente la Cepromin Deva.

Misteriosul personaj îl contactează pe lichidatorul Ion Tudor, în data de 25 mai 2009, la ora 13:57. Conţinutul convorbirii merită lecturat cu atenţie:

Tudor: Alo

Cet.: Alo. Ce faci frate?

T: Uite acum am ajuns la birou. Am fost pe la şcoală.

Cet: Da? Ai fost la treabă. Am fost la Teliuc azi.

T: Aşa.

Cet: Păi băi frăţioare, păi tu acolo ai un cartier întreg de vânzare. Toate casele de la frontul doi sunt a minei…

T: Uite că nu ştiam, nu mi-au spus domnii noştri care trebuiau.

Cet: Păi îs vreo 10 case din alea de colonie lungi. Am fost la motel la Cinciş, acolo unde au ei bază. Îi brici! Totul e vopsit, aranjat, numai să o preluăm!

T: Da, frumos.

Cet: Să o scoatem la vânzare, tot îi brici!

T: Da, da, da. Numai trebuie să vedem cum au dat-o ei pierdută.

Cet: Păi ei au zis aşa: că a fost a sindicatului şi sindicatul a predat-o la sindicatul de la central. Păi stai bă puţin, păi a fost a întreprinderii miniere. Sindicatul a cui a fost?

Tudor: Păi a întreprinderii, nu putea să fie a sindicatului.

Cet: Păi da. Este un tip care a închiriat-o de la mină, zicea acela, de acolo de la Teliuc (n.n. cetăţeanul Ionescu, cel care a denunţat faptele lichidatorului şi de la care acelaşi Tudor a pretins ca şpagă un apartament în Timişoara!).

T: Da, păi aia tot a minei trebuie să fie.

Cet: Fii atent, că o sunat-o Violeta de la Conversmin de la Deva…că ce l-o căutat… eu am vrut să scoată toate proiectele care s-au executat în mina Teliuc şi în mina Ghelari, termen până miercuri…toate proiectele de investiţii a minei Teliuc şi Ghelari. Să le predea. Păi or intrat în stres că acuma zice „stai domnule, dar noi am avut dispoziţie de la Finanţe, de la Renel, de la ăsta să vindem nişte obiective de acolo, din…“ Îi zic „Domnule, pe mine nu mă interesează ce aţi avut dumneavoastră. Mie îmi daţi proiectul. Că în proiect se vede exact ce aţi vândut, cât fier vechi aţi vândut, cât fier o fost în investiţia respectivă, cât aţi vândut cu acte, cât fără acte. Tot ce aţi construit din materialele de pe mină sunt a minei, chiar dacă nu au fost inventariate şi au fost folosite de mina Teliuc“. Le-am zis, „Domnule, lucrurile sunt foarte clare. Domnule director, dumneavoastră sunteţi pus aici ca să administraţi şi să gospodăriţi. Să puneţi la dispoziţia lichidatorului toate actele necesare“. Zic „eu vă spun, prima fază este cererea, a doua este plângerea la poliţie, plângerea penală la poliţie că nu puneţi la dispoziţie toate actele necesare şi pe urmă o să vedeţi că organele de poliţie o să caute“. Dar problema importantă este că poliţistul care o răspuns de …o fost inginer la Ghelari. Şi o fost coleg cu mine. Vlad Doinel. Şi acela ştie tot.

Tudor: Aşa. Foarte bine.

Cet: Ăsta ştie tot, tot, frate. Are şi inventarul la tot de acolo. Eu o să-l abordez.

T: Tre să-l întrebăm unde sunt.

Cetăţean: Eu o să-l abordez pe ăsta, că îs prieten foarte bun cu el. Dar ştii tu că trebe 3 luni să treacă…

Tudor: Da, da, am înţeles

Cet: Omu’ îi domn. Şi omul te recompensează, dar trebe să ne ajuţi.

T: Am înţeles

Cet: Să văd în ce formă, cum. No poimâine plecăm la Petroşani.

T: Ok. Bine frate.

Cet: No, facem cerere oficială din partea voastră, din partea firmei să dea toate actele şi procesul verbal de predare a minei Anina. Că acolo de vede tot. Că acolo în procesul verbal de predare de la regie la sucursală trebuie să fie toate investiţiile, tot.

Tudor: Şi documentaţiile şi tot.

Cet: Ai primit pe fax ce ţi-a trimis Violeta?

T: da, da, le-am primit, le-am văzut.

Cet: No, acum vreau ca miercuri sau joi să declanşeze…la Teliuc, măsurătoarea la uzină.

T: Să se apuce să măsoare. E foarte bine.

Cet: Să vedem cum facem. No frate, Doamne ajută şi…

T: Doamne ajută şi ne auzim

Cet: ne auzim.

Explicaţii necesare

Iată un om misterios, care nu poate să-şi ascundă bucuria că lichidatorul Ion Tudor are spre vânzare nişte active frumuşele la Teliuc, despre care acesta nici nu ştia încă, pe care „le scoatem la vânzare“ sau „să o preluăm“. Remarcaţi şi pluralul. Preluarea se referă la baza sindicatului de la Cinciş, care e în stare excelentă, vopsită şi aranjată.

Acest personaj nu se sfieşte să intimideze un director cu plângere penală la poliţie, pentru că le pune piedici în afaceri.

Îi dă dispoziţie lui Tudor ce adresă oficială să redacteze şi să trimită din partea firmei de insolvenţă către conducerea companiei sau sucursalei Anina.

Acest personaj este cunoscut în Minvest, e o certitudine. A fost coleg cu poliţistul Vlad Doinel care a lucrat inginer la mina Ghelari. Iar cineva, un domn, recompensează pe altcineva pentru servicii oculte. De asemenea, personajul o controlează pe noua angajată, Violeta Lenmac, ce se ocupă cu procurarea proiectelor şi a documentaţiilor tehnice. Dorinţele lui de declanşare a măsurătorilor la Teliuc sunt sfinte şi trebuie duse la îndeplinire.

Din convorbirile telefonice purtate de lichidatorul Ion Tudor cu acest personaj „misterios“ reiese caracterul organizat al reţelei infracţionale, cu oameni plantaţi în posturi cheie, oameni care recurg la intimidări şi presiuni la adresa conducătorilor de unităţi miniere şi mai cu seamă fărădelegile comise de Tudor în strânsă legătură cu aceşti complici, acoliţi şi instigatori apropiați acestuia.

Din păcate atât DNA şi nici DIICOT nu au reuşit până în acest moment să limpezească apele tulburate de lichidatorul Tudor şi asociaţii săi, cei vizibili sau cei misterioşi. De cele mai multe ori, atunci când acuzaţii atât de grave trenează în jurul unui personaj cercetat de justiţie în nenumărate dosare, întrebarea care ne vine în gând este: Cine îi ţine spatele lichidatorului Tudor? Cine sunt cei care îşi doresc ca acest personaj mai mult decât controversat să îşi facă în continuare „treaba“, fără ca nimeni să nu îl deranjeze? Sunt întrebări care de prea mulţi ani de zile nu îşi găsesc răspuns, chiar dacă pe surse nume grele din justiţie, politică, armată, administraţie publică sunt vehiculate ca părtaşe la acest genocid devalizator al fostelor companii de stat ajunse pe mâna firmelor controlate de „lichidatorul“ Tudor.

Mai multe societăţi care aparţineau statului din judeţe precum Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş şi alte judeţe, au încăput pe mâna lichidatorului Tudor, „Jean“ pentru prieteni, cel care le-a dezmembrat şi le-a vândut după interesul propriu, fără a ţine seamă, în cele mai multe din cazuri, de litera legii.

Sergiu TABAN