„Cu ani de zile în urmă, cred că era prin 99, am mers cu mașina la bunicii mei, ziua, pe la 13. Ei locuiau într-o zonă semicentrală a Timișoarei, pe stradă cu una dintre cele două maternități ale orașului și cu unul dintre liceele de top.

Am parcat pe stradă, în fața casei, am intrat, am lăsat ceea ce adusesem și am povestit cu ei. Am stat cel mult o oră. Când am ieșit, mașina îmi fusese spartă și mi se furase casetofonul.

Am sunat imediat la poliție, din stradă. Din câte îmi amintesc, pe atunci încă nu era numărul 112. Mi-a răspuns o doamnă și am avut un dialog uluitor:

- Alo, Poliția, ce urgență aveți?
- Sunt pe strada X și mi-a fost spartă mașina, s-a întâmplat în ultima oră.
- A fost forțată mașina?
- Da, s-a intrat prin portbagaj.
- Vi s-a furat ceva?
– Da, casetofonul.
- Știți cine e hoțul?
- Nu, nu știu, de asta am sunat la poliție!
- Și noi de unde vreți să știm, doamnă?
- Păi… sunteți poliția, m-am gândit că ridicați probe, faceți niște cercetări…
- Doamnă, dacă nu cunoașteți hoțul noi nici atât nu-l cunoaștem!

Pam pam! Atunci am fost uluită și cu timpul am uitat. Oricum, nu mi-aș fi imaginat că poliția ar aștepta să ne purtăm singuri de grijă și pentru lucruri mult mai grave decât dispariția unui casetofon. Și uite că se poate. Cred că suntem singuri pe-aici…!”, este concluzia sumbră la care ajunge artista într-un mesaj postat pe pagina sa de facebook – suntem singuri pe-aici!!!

Diana RADU