Consiliul Județean Caraș-Severin, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin şi Asociația Culturală „Izvoare almăjene“ Bozovici organizează în data de 3 iulie 2021, lansarea volumului „Craina Bănățeană – trecut, prezent și viitor“, prof. Icoana Cristescu Budescu și Gheorghe Țunea-Pîrvovanul.

Programul manifestării include prezentarea de carte „Craina Bănățeană – trecut, prezent și viitor“, a autorilor: prof. Icoana Cristescu Budescu și Gheorghe Țunea-Pîrvovanul.

Vor mai lua cuvântul personalități culturale din Valea Almăjului, Craina Bănățeană și întreg Banatul.

Evenimentul cultural va avea loc în incinta Muzeului Sătesc „Almăjul – vatră strămoșească“, de la ora 10:00.

Moderator manifestare este Angelica Herac, referent de specialitate în cadrul CJCPCT Caraș-Severin.

Coordonator manifestare: Caius Călinescu – Asociația Culturală „Izvoare almăjene“ Bozovici; președinte Asociația Culturală „Izvoare almăjene“ Bozovici – ec. Gheorghe Fulga.

Organizatorii menționează că reuniunea se va desfășura respectând condițiile stării de alertă.

Lorena POENARU

În marea zi de sărbătoare a Rusaliilor, după încheierea Sfintei Liturghii, în Căminul Cultural al localității Bolvașnița (județul Caraș-Severin) a avut loc o dublă lansare de carte, autor și coordonator fiind inginerul Constantin Liuba, fiu al satului. În prezența primarului localității, Petru Mihăilescu, care a deschis evenimentul, a profesorului Dumitru Jompan, a preotului paroh Mădălin-Gabriel Afilipoae, a preotului pensionar Lazăr Suciu (care a slujit peste 40 de ani în parohia Bolvașnița), a învățătorului pensionar Titus Dragomir, cetățenii comunei și invitații din întregul județ s-au bucurat de un eveniment cultural de excepție.

Prima carte lansată a fost Monografia Bolvașnița (ed. II) un volum consistent de 315 pagini care prezintă satul din perspectivă multiplă: istorică, culturală, religioasă, educațională, socială având un colectiv de autori: inginer Constantin Liuba, profesor Ion Hațegan (doctor în istorie), profesor Dumitru Jompan (doctor în muzicologie), preot Lazăr Suciu, medic Petru Cocarțeu, învățător Titus Dragomir și profesor Andreea Ambruș. Monografia, pe lângă aspectele istorice (prima atestare în anul 1376) prezintă elemente de etnografie și folclor (obiceiuri de iarnă-vară, costume populare), geologie, fauna, vegetația, istoria cultului baptist, viața socială-economică, școala, învățătorii, monumentul eroilor.

Cartea reprezintă un document cu profundă valoare istorică. Ea conține zeci de fotografii cu reprezentanți de seamă ai satului, cu satul de odinioară, hărți și schițe. În Căminul Cultural au fost prezenți reprezentanți ai comunității creștine ortodoxe, dar și baptiste, monografia satului fiind distribuită gratuit doritorilor, cheltuielile de tipar fiind susținute de fii satului unii dintre aceștia locuind pe continentul Americii de Nord, familia Cocârţeu Petru, Moise Tudor.

Cea de-a doua carte prezentată a fost Desculț prin otava livezilor. Amintiri, tradiții, simboluri (175 de pagini). Publicată la aceeași editură Gheorghe Magas din Reșița, prezintă în fiecare capitol o serie de simboluri explicate științific și împletite cu povești de odinioară: sălașul, lupul, cămașa, șarpele, pasărea, sărbătoarea (Sangeorz, Sănvăsaiul, Zimții, Sfinții 40 de Mucenici), soarele sau jocurile copilăriei. Vreme de peste 600 de ani, satul și-a păstrat locul existenței sale fizice și geografice, și-a păstrat limba romană și și-a păstrat credința creștină, obiceiurile culturii ca pe un făclier luminos de izbândă, cutezanță și împlinire.

Autorul, inginerul Constantin Liuba, pregătește un nou volum dedicat martirilor din același sat victime ale primului și celui de-al doilea război mondial, un document care va avea la bază manuscrise din arhivele de la Viena.

Dan AGACHE

Numeroși oameni de cultură și-au dat întâlnire miercuri la sediul Consiliului Județean Caraș-Severin pentru a participa la lansarea volumului „Centenarul Marii Uniri de la 1918. Banatul Montan şi Voivodina”, semnat de profesorul universitar doctor Vasile Mircea Zaberca. Cartea, tipărită cu sprijinul forului județean cărășean și dedicată, este considerată pe de o parte o sinteză a lucrărilor deja publicate de autor pe marginea acestui subiect, dar și un volum care aduce informații noi și de primă mână despre cărășeni care au participat la Adunarea de la Alba Iulia și pe care Mircea Zaberca a reușit să îi „scoată din praful istoriei”, după cum afirma profesorul Mihai Vișan.

Volumul, apărut la editura de Vest din Timișoara, sub egida Bibliotecii Județene Paul Iorgovici din Reșița, va fi distribuit în bibliotecile județene din țară, reprezentând un document valoros pentru cei care doresc să cunoască istoria locului, după cum explica directorul bibliotecii, Clara Maria Constantin. Conform acesteia, Vasile Mircea Zaberca este cel mai îndreptățit să vorbească despre istoria locală care face referire la momentul dinaintea Marii Uniri și la evenimentele din timpul acesteia.

„Domnul Zabreca a strâns cu pricepere și răbdare mărturii păstrate în tezaurul arhivelor sau risipite în lume de vremuri și oameni, pentru a resuscita toată măreția momentului de grație care avea să împlinească și pohta dorită de toată suflarea românescă din Banat. Prin cercetările datorate domnului Zaberca, participarea efectivă și afectivă la înfăptuirea Marii Uniri din 1918 este pusă o dată mai mult la locul ce i se cuvine, alături de cea a tuturor fraților întru credință și năzuință. Este ceea ce ne-am propus prin editarea și publicarea acestui volum , să se evidențieze contribuția pe care bănățenii și-au adus-o la înfăptuirea Marii Uniri. Este extrem de important să conservăm și să promovăm istoria locului, iar dl profesor Vasile Mircea Zaberca s-a preocupat îndeaproape de acest lucru și prin acest volum vine și cu lucruri și informații care nu au fost publicate până în acest moment”, a mai precizat Clara Maria Constantin.

Lansarea volumului semnat de Vasile Mircea Zaberca este un eveniment deosebit, autorul predând tuturor celor interesați o adevarată lecție de istorie, a afirmat la rândul său, președintele CJ CS, Silviu Hurduzeu, care s-a declarat bucuros de faptul că forul județean a reușit să finanțeze apariția volumului, „un volum dedicat faptelor, dar mai ales oamenilor din acea perioadă, oamenilor din județul Caraș-Severin care au participat ca și delegați la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. De altfel, astăzi, în epoca internetului, a calculatorului, a rețelelor de socializare, orice apariție a unei cărți scrise constituie un motiv de bucurie, cu atât mai mult cu cât volumul de față este dedicat Marii Uniri de la 1918”.

„Este un volum care relevă încă o dată rolul pe care l-au avut conducătorii noştri, şi când zic conducători mă gândesc la bărbaţii de stat, care indiferent de opinia pe care au avut-o şi doctrină au ştiut să fie uniţi, să conlucreze şi să realizeze ceea ce generaţii întregi au visat să înfăptuiască. În egală măsură este şi contribuţia poporului, de la vlădică până la opincă, pentru că s-au mobilizat exemplar şi având conducători la care făceam trimitere, s-au bătut literalmente pentru ţară”, a precizat și autorul volumului, Vasile Mircea Zaberca. Acesta a precizat că volumul reprezintă o încununare a lucrărilor sale anterioare și că de acum înainte se așteaptă la o implicare mai mare și din partea colegilor mai tineri.

Karina TINCUL

Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei municipiului Caransebeş a găzduit miercuri, 4 aprilie, lansarea cărţii „Cântări necântate”, autori Nicoleta Voica şi prof. Alin Bagiu, volum apărut la Editura PAVCON din Bucureşti.

Mircea Moscovici, directorul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici”, a făcut o prezentare a  Nicoletei Voica, „Deşi «Doamna cântecului bănăţean» s-a născut la Reşiţa, faptul că o mare parte din viaţă şi-a trăit-o aici, la Caransebeş, activând la Orchestra profesionistă «Doina Banatului», o face să fie de-a noastră. Mulţi dintre cei prezenţi o ştiţi şi o iubiţi încă de acum 45 de ani, de când a debutat ca dansatoare şi solistă la Casa de cultură din Reşiţa, sau când, la Caransebeş, la vârsta de doar 18 ani, a câştigat concursul «Floarea din grădină», sau, de ce nu, datorită celor peste 25 de albume solo sau colective pe care le-a lansat. A ajuns în prim-planul scenei româneşti şi a excelat în mai multe domenii, dintre care aş aminti cariera de succes în televiziune, de asemenea domnia-sa pictează foarte frumos, a lansat o colecţie de decoraţiuni interioare care a debutat cu un obiect de mobilier unic în România, pe care l-a numit «sufletar» şi care reprezintă o ladă de zestre modernă, şi, bineînţeles, compune texte şi linii melodice atât pentru ea, cât şi pentru alţi interpreţi. Volumul «Cântări necântate» este o carte de poezii care, probabil, îşi are originea în această îndeletnicire a maestrei, de a scrie texte muzicale. Eu simt că muzica textelor incluse în această carte, care aparţin Nicoletei Voica şi lui Alin Bagiu, va reverbera în sufletele dv., ale tuturor bănăţenilor, şi va trezi emoţii şi amintiri plăcute” a spus Mircea Moscovici.

„Venind aici, pe lângă faptul că ne-aţi făcut o mare onoare solicitând ca această lansare să se facă în municipiul nostru, m-aţi făcut să mă întreb de ce nu am aflat mai demult acest lucru şi să vă fi invitat noi mai întâi. Sunt copleşit de emoţii, şi am citit în carte că aţi debutat înainte ca eu să mă nasc, aşa că nu cred că sunt în măsură să vorbesc despre Nicoleta Voica. Eu doar am să vă ofer un buchet de flori”, a spus şi primarul Felix Borcean.

Ştefan Isac, coleg cu autoarea cărţii la Ansamblul „Doina Banatului”, a ţinut să povestească o serie de lucruri mai puţin ştiute din copilăria Nicoletei Voica. „Dumnezeu i-a dat un dar, dar pe lângă acesta un artist trebuie să şi muncească mult. Ea a muncit de mică, bunicul ei fiind cantor de biserică, cântau împreună, iar acasă străbunicul a îndrumat-o spre dans şi spre muzica populară. La şcoală, era foarte mândră când era solicitată să cânte pe scenă… Vremea a trecut, şi la 15 ani şi jumătate, a vrut să intre în Ansamblul «Reşiţeana». S-a dus la Casa de cultură de acolo, a intrat să asiste la o repetiţie a muzicanţilor, dirijor era pe atunci maestrul Nicolae Perescu. Fiind tânără şi văzând comportarea acestuia, care mai trăgea şi câte-o înjurătură, Nicoleta s-a speriat, a plecat şi a intrat în sala alăturată, unde se făcea repetiţie la dansuri. Aici a întâlnit un om cu suflet, un mare coregraf şi folclorist, pe Afilon Laţcu, de la Glimboca, un artist care vorbea foarte frumos cu dansatorii lui. Nicoleta a rămas acolo timp de şase luni. Într-o zi, aflându-se în turneu, a început să cânte în autobuz. Nicolae Perescu, care stătea în faţă, a auzit-o, a chemat-o la el şi i-a spus că de a doua zi va cânta în ansamblu. A fost titularizată solistă, a fost şi dansatoare, ba, mai mult, a fost şi prezentatoarea spectacolelor pe care le susţinea «Reşiţeana». A urmat apoi câştigarea concursului «Floarea din grădină», după care a început să fie căutată de realizatori de emisiuni de radio şi televiziune, unde a făcut înregistrări, a înregistrat şi la Electrecord, apoi a fost nelipsită din emisiunile de televiziune”, a spus Ştefan Isac.

Prof. Alin Bagiu, co-autor al cărţii, fost dansator la „Doina Timişului” şi realizator de emisiuni folclorice la Terra Sat, compozitor de texte pentru mulţi solişti de muzică populară, a mărturisit că prima sa pasiune a fost muzica populară, aceasta fiindu-i inoculată de părinţi, o altă mare iubire fiind poezia. „Văzând-o că pictează, a apărut ideea de «sufletar», iar când am văzut că scrie texte pe care nu are cum să le cânte nici într-o mie de vieţi, şi înţelegând că în aceste texte stă mare parte din bucuria ei de a se adresa celor care iubesc muzica populară, am văzut o oportunitate de a le face cunoscute. Am luat acel material şi am vorbit cu editorul de la Bucureşti, fiindcă am considerat că Nicoleta merită să aibă măcar o carte, şi sunt sigur că vor urma şi altele, dar, ca s-o încurajez, am pus şi eu jumătate din textele pe care le scrisesem şi pe care, din diverse motive, nu le cântase încă nimeni. Aşa a apărut «Cântări necântate»”.

„Dragii mei ai dragi, sunt atât de fericită să fiu azi, aici, încât nu vă vine să credeţi. Pentru mine, într-adevăr, Caransebeşul înseamnă a doua casă. N-am fost încă în primă casă, la Reşiţa, pentru că am ţinut să lansăm cartea aici. Ea nu ar fi existat dacă nu era Alin, perechea sufletului meu. Cei ce vor veni mă vor cunoaşte din scris, pentru că vreau să imortalizez câteva lucruri, deoarece mă consider bogată prin ceea ce am trăit. Sper să mă mai ţină Dumnezeu în viaţă să pot să mai scriu cărţi ca aceasta. Eu zic că este o carte cu foarte multă încărcătură sufletească. În fiecare silabă, în fiecare cuvânt, e parte din sufletul meu, din sufletul lui Alin”, a spus autoarea.

La finalul manifestării, Nicoleta Voica şi Alin Bagiu au dat autografe, cei prezenţi cumpărând, de asemenea, CD-uri ale interpretei, precum şi obiecte de artizanat confecţionate de aceasta.

Cosmin VLAD

Sâmbătă, 31 martie, la restaurantul „Eden” din Caransebeş a avut loc lansarea volumului „De la prigoana comunistă, la barono-kraţie/Mărturiile unui bănăţean”, de Ioan Mâţu, apărut la Editura Mirton din Timişoara, la eveniment participând cadre didactice de la şcolile din Oţelu Roşu, unde autorul a fost profesor, prieteni, oameni politici şi iubitori de literatură.

Prof. univ. Miron Corici, de la Universitatea de Vest din Timişoara, a spus că volumul porneşte de la experienţa personală a autorului, cu un mare impact emoţional şi autobiografic. „În proaspăta noastră democraţie, clasa politică continuă să vorbească fără noimă, să mintă, să fure şi să distrugă. Talk-show-urile abundă de discursuri retorice, sforăitoare, dar lipsite total de inspiraţie şi de un model civic la care să ne putem raporta. Totul s-ar datora ineficienţei unor reglementări normative, slăbirii mecanismelor de control social realizate prin lege şi justiţie, ambivalenţei criteriilor de apreciere şi sancţionare a indivizilor, multiplicării mijloacelor ilegitime pentru atingerea scopurilor de către anumiţi indivizi şi grupuri, în procesul accesului spre statusuri superioare de îmbogăţire şi putere”, a spus prof. univ. Miron Corici. Invitatul a mai afirmat că literatura de specialitate se îmbogăţeşte astfel cu o lucrare pe cât de utilă, pe atât de plăcută, pe care o recomandă cu toată căldura unui cerc cât mai larg de cititori.

„Ioan Mâţu ne poartă într-o călătorie ce evocă un episod trist din istoria recentă a românilor, şi anume cea legată de perioada comunistă şi post-comunistă, şi îşi propune să contribuie la o mai bună cunoaştere a istoriei apropiate, a istoriei de lângă noi. Mărturisesc că am citit puţine lucrări atât de interesante, lucrări care să cuprindă cu atâta acurateţe şi în doar câteva secvenţe o epocă pe care, altfel, cei care nu au trăit-o nu o pot înţelege. După cum mărturiseşte însuşi autorul, cartea se doreşte a fi o incursiune în istoria românilor în timpul prigoanei comuniste şi în cea a tranziţiei la democraţie, o carte despre infamii comunişti şi securişti, respectiv şmecherii şi îmbogăţiţii peste noapte din post-comunism, precum şi ceilalţi, provenind din membrii mediocrităţii româneşti. Autorul surprinde foarte bine culoarea epocii comuniste şi post-comuniste, cu mentalităţi, comportamente şi relaţii sociale specifice. Cartea merită citită, atât de publicul avizat, cât mai ales de cel mai puţin avizat”, a spus despre carte prof. univ. dr. Nicolae Hurduzeu, de la Universitatea de Vest din Timişoara.

În discursul de încheiere, Ioan Mâţu a recunoscut că multe amintiri, chiar din anii copilăriei, i s-au întipărit atât de bine în minte, încât le-a transcris pe foaia de hârtie exact aşa cum s-au întâmplat. „Acest volum a apărut dintr-un sentiment de neîmplinire existenţială, pe care l-am încercat după Revoluţia din 1989. Am vrut ca prin această lucrare să realizez un mijloc de îndreptare pentru, de ce nu, tânăra generaţie, confruntată cu tot felul de aspecte ale mass-media, dar şi pentru marea masă – «majoritatea tiranică», după cum i-am spus în carte – de mediocri, cei mai mulţi politicieni, în acea perioadă, fiind aşa”, a spus autorul.

La final, acesta a oferit cărţi rudelor, foştilor colegi şi prieteni apropiaţi, şi a dat autografe.

Cosmin VLAD

În prezenţa unui public mai deosebit decât cel întâlnit la asemenea gen de manifestări – senatorul Marcel Vela, primarul Felix Borcean, viceprimarul municipiului, Marius Isac, city-managerul Andrei Ungur, profesori, consilieri locali şi judeţeni, directori de instituţii, scriitori, dar şi elevi –, joi, 9 noiembrie, în Sala de festivităţi a Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş a avut loc lansarea volumului „Boschetarul”, de Victor Nafiru, carte apărută la editura timişoreană „Gordian”.

Amfitrionul acţiunii, Ioan Cojocariu, directorul instituţiei care a găzduit lansarea, a deschis seria prezentărilor acestui al doilea roman, după „Amanţi de sfârşit de săptămână”, al lui Victor Nafiru, spunând că, în această carte, scriitorul s-a debarasat complet de ziarist, astfel încât să nu se compromită unul pe celălalt, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. „Sunt convins că a fost un efort deosebit din partea autorului pentru a se dezbăra de stilul sec al ziaristului, care scrie lapidar, mai fără gust, pe când scriitorul îşi aduce aminte de locurile în care a fost ziarist, dar se foloseşte de ele altfel. Poate tocmai de aceea cartea este extraordinar de plăcută, pentru că ne face să vedem lucruri pe lângă care am trecut şi nu le-am băgat în seamă, dar care odată scrise aici capătă alte conotaţii, alte proporţii. Este vorba despre viaţa chinuită a doi oameni pe care-i vedem la colţul oricărei străzi, în gări, prin trenuri, oameni aflaţi la marginea societăţii, dar care, veţi vedea atunci când veţi citi cartea, au o nobleţe sufletească nemaiîntâlnită, dau dovadă de altruism şi spirit de sacrificiu”, a mai spus Ioan Cojocariu.

Ziaristul şi dramaturgul Matei Mircioane a vorbit despre caracterul realist al romanului, care este, în viziunea lui, o felie de viaţă. „Este vorba, în carte, în primul rând despre o cădere, o cădere atât de dramatică încât finalul este unul tragic. În afară, însă, de momentele grele din viaţa celor două personaje, se întâmplă lucruri descrise cu măiestrie de autor, în sensul că nu este nimic plictisitor şi nici smucit, totul creândcititorului momente de adevărat deliciu, din care nu lipseşte nici umorul, mereu deschizând, totuşi, o poartă spre speranţă, spre ceva care să îi mântuiască. Este un roman puternic, o carte care curge bine şi pe care, cititind-o, veţi simţi şi tristeţe, şi bucurie”, a adăugat Matei Mircioane.

„Este o carte bună. Victor Nafiru şi-a condus foarte bine naraţiunea şi a creat nişte personaje care rămân în mintea cititorului. Din momentul în care am citit volumul, am început să mă uit puţin altfel către oamenii străzii, gândindu-mă la ce poveşti există, oare, în spatele lor. Autorul nu este un ziarist care a vrut să se alinieze modei, să facă parte neapărat dintre jurnaliştii cu cărţi, ci el are fibră de scriitor, iar lucrul acesta este dovedit de cele două romane ale sale. Aceasta este o carte-avertisment, poate un manual de supravieţuire în egală măsură, o carte care spune că poţi să ajungi şi aşa…”, a spus scriitorul Daniel Botgros, referindu-se la romanul fostului său coleg de redacţie.

Ziaristul şi prozatorul Adrian Crânganu a încercat să facă o altfel de analiză a cărţii, vorbind despre instrumentele folosite de autor pentru a-şi plasa acţiunea romanului în timp şi spaţiu, dar şi despre pârghiile subtile prin care Victor Nafiru „bate evenimentele ca pe nişte cuie în zidul istoriei, astfel încât să le avem mereu sub ochi şi să nu uităm de ele, dar într-un fel predă şi o lecţie de istorie, pentru că, peste ani, atunci când cineva va deschide romanul, va citi despre «premierul Săniuţă – Văcăroiu», despre «Milică – Emil Constantinescu, cel învins ruşinos de sistem», sau despre Ion Iliescu, care «comunist s-a născut, comunist o să moară»”. Redactorul-şef al săptămânalului 7 Zile” a mai spus că romanul se desfăşoară pe două planuri, unul al umanităţii, reprezentat de prietenia dintre cei doi boschetari, şi unul în care se mişcă oameni lipsiţi de scrupule, adică mai tot restul lumii.„Iar pe lângă toate acestea, chiar dacă e mai greu de imaginat, având în vedere scrisul mai acid al ziaristului Victor Nafiru, adăugaţi o latură romantică, alcătuită din gesturi şi cuvinte, şi veţi avea tabloul complet al unei cărţi foarte bine scrise”.

La rândul său, poetul reşiţean Iacob Roman s-a referit la declinul oraşului în care se petrece acţiunea, spunând că poate, în alte vremuri, personajul principal ar fi avut şi alte opţiuni. „Faptul că un inginer – şi profesor universitar pe deasupra – ajunge în categoria oamenilor de prisos ne arată că roata se învârte. Cartea e o coborâre în infern, o carte atroce. Aici este vorba despre neorealism dus până la extrem. Aici se vede buna documentare a jurnalistului, deoarece cazurile sunt reale, iar malaxorul în care au intrat cei doi, dacă te laşi cuprins de mecanismele lui, te macină. Iar personajul principal nu reuşeşte să scape din ele”, a spus Iacob Roman.

Autorul a ţinut să facă o serie de mărturisiri în legătură cu romanul pe care l-a lansat joi la Caransebeş, confirmând că personajul principal al cărţii există în realitate. „Există şi ficţiune, însă orice roman e construit pe adevăr şi ficţiune. Acest personaj mi-a creat impresia că oricare dintre noi poate să ajungă într-o bună zi acolo. În plan literar, nu ştiu ce va urma, dar recunosc că eu nu mă pot desprinde de realitate. Nu pot! Pentru mine, lucrurile care rămân sunt cele pe care le văd, rămâne ceea ce trăiesc şi ceea ce simt”.

Senatorul Marcel Vela a ţinut să vorbească despre ziaristul Victor Nafiru, „care vrea să lase urme pe unde trece”, dar şi despre actuala conjunctură social-economică a judeţului.

În încheiere, Victor Nafiru a acordat autografe celor care au dorit să aibă în bibliotecă această ultimă carte a sa, „Boschetarul”.

Cosmin VLAD

După prezentarea, miercuri, în Aula Primăriei Caransebeş, a celor trei cărţi semnate de prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, joi, la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiu s-a desfăşurat acţiunea intitulată generic „Omagiu istoricului col. (r) Liviu Groza, la 85 de ani”.

Manifestarea a debutat în Aula Musei Caransebesiensis, la ora 9, cu deschiderea Colocviului Naţional al Regimentelor de Graniţă, ajuns la cea de a V-a ediţie, după care a avut loc lansarea cărţii „Regimentul I Românesc de Graniţă (Nr. 16) din Transilvania, de la înfiinţare până la sfârşitul Războaielor Napoleoniene (1762-1815)”, volum apărut sub semnătura istoricului Costin Feneşan, cartea fiind prezentată de managerul muzeului caransebeşean, Adrian Ardeţ.

„La Caransebeş, chiar în clădirea muzeului, şi-a avut sediul Regimentul Nr. 13 Româno-Bănăţean, constituit după 1765, prin Patenta Imperială semnată de Maria Tereza. El a existat până în anul 1872, când autorităţile maghiare au desfiinţat cordonul de graniţă, dar grănicerii şi-au continuat activitatea prin Comunitatea de Avere, prin Batalionul Grăniceresc constituit în 1930 şi au ajuns până în zilele noastre prin acest muzeu. Astăzi avem plăcerea de a avea invitaţi de seamă la acest colocviu, oameni care se apleacă asupra studierii acestor Regimente de Graniţă”, a spus Adrian Ardeţ în deschiderea lucrărilor colocviului.

Au susţinut comunicări prof. univ. Miodrag Milin, de la Universitatea de Vest din Timişoara, prof. univ. dr. Vasile Dudaş, de la Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara, figură proeminentă a istoriografiei contemporane, Carmen Albert, de la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa, Laurenţiu-Ovidiu Roşu, şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale, cu sediul la Caransebeş, Maria Gherguţă, Florina Fara, Adrian Ardeţ, Cristina Borlovan şi Constantin Brătescu.

Liviu Groza şi-a „ţinut” ziua după-amiază, în Aula Musei Caransebesiensis, invitaţi fiind istorici, colaboratori, prieteni ai sărbătoritului, dar şi reprezentanţi ai administraţiei locale şi judeţene, precum şi ai clerului, ori conducători de instituţii, care au asistat la lansarea volumului „Aspecte din activitatea Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13 din Caransebeş”.

„Domnul colonel nu mai este demult un simplu personaj al municipiului nostru, al judeţului sau al Banatului, loc care îi este atât de drag. Liviu Groza este o legendă… Domnule colonel, eu vreau să vă mulţumesc că ne sunteţi contemporan, că faceţi parte din viaţa noastră, că ne permiteţi să stăm alături de dumneavoastră, la această masă, ceea ce e o mare onoare pentru mine. Ţin să îi urez «La mulţi ani!» încă de pe acum, chiar dacă abia în luna iunie domnia-sa va împlini 85 de ani”, a spus primarul Felix Borcean, oferindu-i venerabilului istoric un buchet alcătuit din 85 de flori.

După mesajul de felicitare transmis de conducerea Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, managerul muzeului, Adrian Ardeţ, i-a înmânat lui Liviu Groza, din partea prestigioasei unităţi de învăţământ superior, o distincţie pentru contribuţia adusă la cercetarea istoriei Banatului şi promovarea culturii româneşti.

În continuare, l-au felicitat pe reputatul istoric, oferindu-i diplome, reprezentanţii Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă, Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” din Reşiţa, Casei Corpului Didactic, dar şi foşti colegi şi actuali prieteni, printre care Gen. Adrian Marinescu, istoricul Gheorghe Lazarovici, pictorul naiv şi scriitorul Mihai Vintilă, sau prof. univ. dr. Ilie Cristescu.

Prezentarea cărţii a fost făcută de Adrian Ardeţ, care, după ce a vorbit despre cele 15 capitole ale volumului lansat, a adăugat: „Cartea este însoţită de un rezumat în limba germană şi o postfaţă care conţine mulţumiri adresate celor care l-au ajutat în definitivarea acestui proiect. Volumul este ilustrat printr-o serie de fotografii şi documente originale, pe care autorul le interpretează şi le comentează. Este o carte care te invită la lectură, o carte adresată atât publicului specialist, cât şi celui neavizat în probleme legate de istoria militară a Regimentului de Graniţă”.

În încheiere, col. (r) Liviu Groza a menţionat că în acest volum abordează puţin altfel decât a făcut-o până acum istoria Regimentului de Graniţă Nr. 13, în sensul că nu mai insistă pe partea militară a subiectului, ci vorbeşte despre căsătoriile în Graniţă sau despre organizarea sanitară, un loc central ocupând capitolele dedicate Generalului Traian Doda.

Cosmin VLAD