Mulți vor spune că suntem nostalgici după ceea ce a însemnat odinioară CSM Reșița, raportat la evoluția din ultimii ani a formației din Valea Domanului. Totuși, e bine să ne reamintim ce a însemnat CSM Reșița și de unde izvorăște pasiunea pentru culorile rosso-nere.

În anul 1926 lua ființă CSM Reșița – Clubul Sportiv Muncitoresc Reșița, prin fuziunea a două societăți sportive, Societatea sportivă a angajaților uzinelor din Reșița (S.S. U.D.R.). Anterior acestei date, încă din 1922 a existat clubul sportiv al muncitorilor Reșița, iar unele documente de arhivă atestă existența unor organizații sportive muncitorești reșițene încă din 1911!

Echipa de fotbal a participat în campionatul districtual Timișoara, începând din 1927, când a utilizat o primă formație în componența: Czinczer în poartă, jucători de câmp Szilagy, Rech, Bundy, Andresz, Pecsenovsky, Grosz, Pazler, Lakatos, Deșu, Keller. În sezonul competițional 1930-1931, echipa U.D.R.-ului câștigă campionatul districtual dar și pe cel al Ligii de Vest, iar în turneul final învinge Prahova Ploiești cu 3-2 și pe S.G. Sibiu cu 2-0 (în finală), cucerind titlul de campioană națională.

Formația care a realizat această performanță a fost următoarea: Damacek, Pomacek, Gyori, Sincu, S. Sepi, Bundy, Tibișanu, Lakatos, Ploeșteanu, Killianovitz (Deșu), Moise. Antrenorul acestei formații era Ernest Loukota, cel care ulterior se va evidenția și ca un foarte bun antrenor de atletism.

Câștigarea titlului de campioană națională nu a fost o întâmplare pentru CSM Reșița!

Și în anul următor, CSM Reșița câștigă din nou campionatul Ligii de Vest, întrecând Gloria CFR Arad cu 5-2, după care învinge pe Mureșul Tg. Mureș cu 8-2 în semifinalele turneului final. Pierde însă în meciul decisiv cu Venus București, scor 0-3. Colectivul de conducere era alcătuit din Alexandru Ghenea – președinte, Ion Bălănescu și Ion Boceanu – secretari, I. Gruber – șeful secției de fotbal. După o perioadă fastă în fotbalul românesc dar și datorită situației sociale din acea perioadă, Reșița coboară din sfera elitelor și ajunge în anul competițional 1934-1935 să activeze în Divizia B, unde ocupă un modest loc VI iar în 1936 avea să retrogradeze în Divizia C. Practic, unde se regăsește CSM-ul de astăzi, dacă ignorăm multe din datele prezentului. CSM Reșița nu stă decât un an în Divizia C, pentru că în 1937 revine în eșalonul secund iar după o ascensiune spectaculoasă în sezonul 37-38, echipa Reșiței interbelice promovează din nou pe prima scenă a fotbalului românesc în 1938! În același an, echipa de juniori a clubului CSM Reșița reușește să câștige prima ediție a campionatului național, după un 6-1 aplicat în finală Acvilei Iași.

În continuare formația UDR-ului se menține la nivelul echipelor fruntașe ale țării, ocupând locul IV în 1938 – 1939 și 1939 – 1940 și locul VI în sezonul 1940 – 1941. După război echipa își păstrează locul câștigat în Divizia A, dar activează sub numele Oțelul.  După 1948, echipa retrogradează în eșalonul secund și fuzionează cu Locomotiva Reșița, rezultând o nouă echipă a muncitorilor reșițeni care va purta numele Metalochimic, care promovează în Divizia A în 1949.

Iar despre ceea ce a însemnat Reșița în fotbalul românesc din anii 50 și ce performanță a reușit aceasta, într-un articol viitor. Mult succes rosso-nerilor în campania de promovare în eșalonul seund. Pedigree-ul ne recomandă, numele CSM Reșița ne obligă, condițiile și baza sportivă la fel. Dar FRF-ul are în continuare o sarcină grea…

Sergiu TABAN

foto: Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac