Mulți vor spune că suntem nostalgici după ceea ce a însemnat odinioară CSM Reșița, raportat la evoluția din ultimii ani a formației din Valea Domanului. Totuși, e bine să ne reamintim ce a însemnat CSM Reșița și de unde izvorăște pasiunea pentru culorile rosso-nere.

În anul 1926 lua ființă CSM Reșița – Clubul Sportiv Muncitoresc Reșița, prin fuziunea a două societăți sportive, Societatea sportivă a angajaților uzinelor din Reșița (S.S. U.D.R.). Anterior acestei date, încă din 1922 a existat clubul sportiv al muncitorilor Reșița, iar unele documente de arhivă atestă existența unor organizații sportive muncitorești reșițene încă din 1911!

Echipa de fotbal a participat în campionatul districtual Timișoara, începând din 1927, când a utilizat o primă formație în componența: Czinczer în poartă, jucători de câmp Szilagy, Rech, Bundy, Andresz, Pecsenovsky, Grosz, Pazler, Lakatos, Deșu, Keller. În sezonul competițional 1930-1931, echipa U.D.R.-ului câștigă campionatul districtual dar și pe cel al Ligii de Vest, iar în turneul final învinge Prahova Ploiești cu 3-2 și pe S.G. Sibiu cu 2-0 (în finală), cucerind titlul de campioană națională.

Formația care a realizat această performanță a fost următoarea: Damacek, Pomacek, Gyori, Sincu, S. Sepi, Bundy, Tibișanu, Lakatos, Ploeșteanu, Killianovitz (Deșu), Moise. Antrenorul acestei formații era Ernest Loukota, cel care ulterior se va evidenția și ca un foarte bun antrenor de atletism.

Câștigarea titlului de campioană națională nu a fost o întâmplare pentru CSM Reșița!

Și în anul următor, CSM Reșița câștigă din nou campionatul Ligii de Vest, întrecând Gloria CFR Arad cu 5-2, după care învinge pe Mureșul Tg. Mureș cu 8-2 în semifinalele turneului final. Pierde însă în meciul decisiv cu Venus București, scor 0-3. Colectivul de conducere era alcătuit din Alexandru Ghenea – președinte, Ion Bălănescu și Ion Boceanu – secretari, I. Gruber – șeful secției de fotbal. După o perioadă fastă în fotbalul românesc dar și datorită situației sociale din acea perioadă, Reșița coboară din sfera elitelor și ajunge în anul competițional 1934-1935 să activeze în Divizia B, unde ocupă un modest loc VI iar în 1936 avea să retrogradeze în Divizia C. Practic, unde se regăsește CSM-ul de astăzi, dacă ignorăm multe din datele prezentului. CSM Reșița nu stă decât un an în Divizia C, pentru că în 1937 revine în eșalonul secund iar după o ascensiune spectaculoasă în sezonul 37-38, echipa Reșiței interbelice promovează din nou pe prima scenă a fotbalului românesc în 1938! În același an, echipa de juniori a clubului CSM Reșița reușește să câștige prima ediție a campionatului național, după un 6-1 aplicat în finală Acvilei Iași.

În continuare formația UDR-ului se menține la nivelul echipelor fruntașe ale țării, ocupând locul IV în 1938 – 1939 și 1939 – 1940 și locul VI în sezonul 1940 – 1941. După război echipa își păstrează locul câștigat în Divizia A, dar activează sub numele Oțelul.  După 1948, echipa retrogradează în eșalonul secund și fuzionează cu Locomotiva Reșița, rezultând o nouă echipă a muncitorilor reșițeni care va purta numele Metalochimic, care promovează în Divizia A în 1949.

Iar despre ceea ce a însemnat Reșița în fotbalul românesc din anii 50 și ce performanță a reușit aceasta, într-un articol viitor. Mult succes rosso-nerilor în campania de promovare în eșalonul seund. Pedigree-ul ne recomandă, numele CSM Reșița ne obligă, condițiile și baza sportivă la fel. Dar FRF-ul are în continuare o sarcină grea…

Sergiu TABAN

foto: Istoria Banatului

Blogul lui Mircea Rusnac

Gestionarea patrimoniului construit într-un oraș cu o moștenire culturală așa bogată cum are Oravița necesită abordări pe mai multe planuri. În acest sens, Serviciul de Urbanism din cadrul Primăriei Oravița a demarat un proces de inventariere a clădirilor din oraș având valoare istorică, culturală și de arhitectură, toate acestea fiind prezentate de acum și pe site-ul instituției. O parte din acestea vor deveni subiecte de studiu în vederea reabilitării pentru studenții Facultății de Arhitectură și Urbanism Timișoara, în cadrul diplomelor de licență ale acestora, devenind sperând exemple de bune practici de restaurare.

Primele acțiuni au fost, în mod evident, cercetările istorice prin cercetarea arhivelor, a fotografiilor și planurilor de epocă, precum și a monografiilor sau altor scrieri despre istoria orașului. Aici, Oravita are o situație privilegiată, existând un amplu material fotografic imprimat pe cărți poștale de epocă, datorat tipografiilor ce au funcționat în localitate, la începutul secolului (de exemplu: Tipografia Felix Weiss sau Tipografia fraților Viktor și Karl Kehrer). De asemenea, orașul din Valea Carașului are monografii bogate în informații, scrise de un istoric de anvergură îndrăgostit de zona aceasta, profesorul  Ionel Bota.

Primul rezultat scontat după structurarea materialului istoric este o catalogare corectă și completă a imobilelor de patrimoniu, respectiv corectarea și actualizarea listei monumentelor istorice locale, listă care, în prezent, încă mai prezintă lacune și greșeli.

Pasul imediat următor este informarea publică prin toate mijloacele posibile, inclusiv cele media online-rețele sociale, a rezultatelor cercetării, având ca scop motivarea opiniei publice locale spre o abordare responsabilă legată de gestionarea patrimoniului, respectiv prezervarea și apoi reabilitarea acestuia.

Un alt plan care abordează gestionarea patrimoniului este exemplificarea de bune practici în restaurare, aplicate pe imobile de patrimoniu din oraș. În acest scop, Serviciul de Urbanism a inițiat o colaborare cu Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara, astfel că o serie de clădiri din Oravița au făcut subiectul unor proiecte de reabilitare a studenților absolvenți, în cadrul proiectelor de diplomă ale acestora. Printre clădirile studiate sunt: Grădina de Tir, vechea Policlinică, barajul Lacul Mare sau clădirea Finanțelor publice.

„Proiectele de reabilitare, lista monumentelor istorice locale, cercetări aflate în curs legate de patrimoniul construit și monumentele istorice, de asemenea proiecte aflate în derulare de către Primăria Oravița precum și alte informații utile legate de activitatea Serviciului de Urbanism sunt publicate pe site-ul http://urbanism.oravita.ro/.”, ne-a declarat șeful Serviciului de Urbanism din cadrul Primăriei Oravița, arhitect Constantin Coman.

Reper24 și Primăria Oravița, prin Serviciul de Urbanism, vă vor prezenta în perioada următoare câteva din clădirile importante ce fac parte din patrimoniul construit al Oraviței. Cu istoriile lor, dar și cu proiectele ce urmează a fi derulate în vederea reabilitării acestora.

John GAVRILESCU