Faptul că există semeni care nu mai au strop de rușine nu mai miră pe nimeni. Nu rușine, nu respect, nu empatie, nimic din toate acestea. Nimic nou sub soare. În ultimii ani observăm o degradare continuă și accentuată a moralității, a bunului simț, a tot ceea ce ține de „cei 7 ani de-acasă“. Adepți ai principiului „toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim“, degradarea aceasta morală a cuprins toate vârstele; „de la cel cu barba sură pân“ la cel cu țâța-n gură“, cum se spune prin popor.

Am primit la redacție această fotografie:

E realizată recent, la un supermarket din Lunca Pomostului, fosta zonă CET. Desigur am cerut lămuriri autorului, care ne-a scris următoarele: „Poate ajut la bunul simt al acestui oraș în schimbare. Precizez că am fost urmărit în interiorul magazinului și amenințat“. Am întrebat desigur dacă a anunțat cumva poliția, cea care e în măsură să acționeze în astfel de cazuri. Răspunsul omului a fost năucitor: „Da, am sesizat Poliția Locală, dar mi-au spus că nu au timp. Niciodată nu au timp“.

De ce se întâmplă astfel de lucruri? Simplu, pentru că se poate, pentru că li se permite, pentru că nimeni nu comentează, pentru că organele abilitate se fac că plouă sau…nu au timp ca în cazul de față. În aceste condiții astfel de lucruri se repetă, se amplifică, se înmulțesc. Și asta pentru simplul motiv, că se poate.

Majoritatea nu își fac treaba, sau dacă o fac, o fac de mântuială. „Timpul trece, leafa merge (ohoho și încă ce leafă), noi ne facem că muncim“. Cei care mai au un strop de bun simț nu se amestecă și nu spun nimic, de frică. Astfel de indivizi își permit să amenințe, să jignească, ba mai sar și la bătaie. Și atunci pentru ce să intervin, spun majoritatea celor care observă astfel de indivizi și astfel de abateri.

Și uite așa, azi una, mâine alta, poimâine încă una, dar mai mare…și răul se întinde. Asta pentru că satul e fără câini, nepăzit de nimeni și astfel de indivizi proliferează. Fără educație, fără bun simț, dar cu mult tupeu, astfel de lucruri se vor întâlni și în viitor, din păcate. Poate că cineva, acolo sus, ar trebui „să coboare milităria din pod“ și fiecare să-și facă treaba în limitele sale de competență.

Noi am semnalat și pe lângă înjurături poate primim și o veste că s-a  făcut ceva. Nu pentru mine, nu pentru tine, ci pentru noi în general.

Dan AGACHE

Referendumul a trecut! Analizând la rece acțiunea, observăm că unii își arogă toate drepturile privind eșecul acestui demers. Dar haideți să disecăm la rece ce factori au intervenit în tot acest proces electoral.

În primul rând, cei care spun că este o victorie a celor care au îndemnat votanții să stea acasă fac o mare greșeală. La vot s-au prezentat aproape 21% din totalul de cetățeni înscriși pe listele electorale. Luând ca bază procentul de participare la vot la alegerile parlamentare, care se situează în jurul numărului 45, de fapt, doar 25% au boicotat acest referendum. Din generozitate n-am să iau ca bază de calcul alegerile europarlamentare, unde procentul de participare la vot abia atinge 30. Spun asta pentru că acest referendum n-a avut nicio miză reală. Totul a fost o manipulare ieftină și aici mă refer la cei care au militat pentru boicot și o distragere a atenției de la agenda publică actuală, mai precis de la cei care guvernează țara. Cei care consideră invalidarea referendumului un succes pentru popor și folosesc procentajul de 80% ca fiind unul real al celor care nu s-au prezentat, punându-i în calculul aritmetic al procentului de neparticipare, manipulează din nou. Aritmetic și statistic, 30% este procentajul celor care merg la vot, indiferent de alegeri.

Deci avem un procentaj de aproximativ 10% care a boicotat acest referendum. Repet, o temă neactuală în contextul vremurilor pe care le trăim. Cauzele sunt multiple și unele dintre ele vor contribui esențial la „bunul” mers al societății noastre. Consider că, prin îndemnul la boicot, o mare masă de votanți va alege și pe viitor să nu participe la diverse scrutinuri electorale, considerând că părerea lor nu va conta în niciun fel. Și atunci cine va avea de câștigat? Evident cei care sunt mai bine organizați. Cu o medie de 40% de participare la scrutinurile viitoare, cel care va alege teme bine argumentate sociologic va avea de câștigat. Și, din punctul meu de vedere, aceștia nu vor fi cei de pe malul drept al politicii dâmbovițene. În primul rând pentru că dreapta românească este divizată. PNL, USR, Platfoma 100 își împart o bucățică prea mică. Să luam în calcul faptul că, până în douăzeci douăzeci, PSD-ul nu va mai fi reprezentat de Dracnea&Co. și teme de campanie vor fi: mărirea salariilor cadrelor didactice, funcționarilor publici, personalului medical, mărirea pensiilor etc..

Tot ca scenariu, să admitem că guvernarea din 2020 va fi una de dreapta, luată cu câteva luni înainte de scrutinul parlamentar. Cu un PR bun, într-un context favorabil, cred că nu e greu să anticipați cine va câștiga din nou alegerile.

Am recurs la acest scenariu pentru că el a fost posibil în 2016 și-n direcția în care merg lucrurile acum nu este imposibil să se repete. Iar referendumul a fost doar o unealtă pentru Opoziție de a face aceleași greșeli. Singura noastră șansă de a scapă de PSD vreo 4, 8 ani de la guvernare este trezirea electoratului latent care doarme pe el de ani buni. Sociologic, poate motivat. Însă ce a făcut o parte din opoziție la acest referendum? A îndemnat electoratul activ să stea acasă. Asta însemnând că cei activi vor îngroșa rândurile celor inactivi. Consider că era un moment oportun ca îndemnul să fie unul de participare, chiar dacă referendumul trecea. Era un exercițiu prielnic pentru bătăliile electorale viitoare. Cum vei putea tu ca partid să motivezi electoratul să iasă la vot și să nu voteze PSD-ul fără Dragnea și Dancilă? Ce le vei spune? „Ajutați-ne și pe noi să prindem ciolanul puterii ca să ne umplem cămările”? Mă îndoiesc…

Cea mai șifonată din această acțiune a ieșit fără îndoială Biserica, cea care s-a implicat peste puterile sale în acest referendum. Ca și-n cazul politicienilor, mai marii Bisericii sunt depășiți de faza în care societatea se află în momentul de față. Opulența, ignoranța față de adevăratele probleme, ipocrizia și cocoțarea pe piedestalul mândriei sunt doar câțiva dintre factorii prin care Biserica și-a diminuat semnificativ încrederea în rândul adepților săi. Frica de Dumnezeu nu mai constituie un mod de a-l face pe credincios să-și pună întrebări existențiale în această zonă. Pentru că puterea exemplului a luat altă formă și ea pune la îndoială orice paradigmă biblică. Dacă ei fac, noi de ce n-am face pentru că, până la urmă, și pe noi ne va ierta Cel de Sus, precum îi iartă și pe ei. Fără o reevaluare a valorilor creștine exprimate prin puterea exemplului de către cei care reprezintă Biserica, șansa ca un cuplu homosexual să poată adopta un copil este tot mai mare.

John Gavrilescu