Prezent la faza județeană a turneului memorial Gheorghe Ola la fotbal, organizat de AJF Caraș-Severin la sala Polivalentă din Reșița, profesorul Ilie Pătruică, omul de care se leagă amintirea anilor 60 și 70 a unei celebre echipe de fotbal, de care ne aducem aminte cu nostalgie, Metalul Reșița, dar și a unor echipe masculine și feminine de handbal, renumite la acea vreme, a stat de vorbă cu noi în legătură cu situația sportului de performanță din Reșița și mai cu seamă a situației dificile pe care o traversează echipa de ligă națională din municipiu, HC Adrian Petrea.

„Acum aproape 50 de ani, în plenara pe țară a Consiliului Național, vă mărturisesc cu mâna pe inimă, am ridicat chiar problema legată de rolul comunității în sport, vorbesc aici de preocuparea pe care trebuie să o aibe primăria municipiului de a sprijini în mod direct activitatea sportivă, de administrare a bazelor sportive și mai cu seamă ajutorul oferit sportului de performanță, care duce numele orașului pretutindeni în țară și de ce nu, peste hotare. Pentru că cei care conduc orașul și domnii consilieri locali ai acestui oraș au o obligație morală să se implice mult mai puternic decât au arătat-o până acum, ca să nu mai vorbim despre faptul că puterea economică a celor care colectează taxe și impozite trebuie să se întoarcă și în zona sportului. Cum motivăm tinerii să vină spre sport, dacă nu le oferim modele de perfomanță, aici la noi acasă? “, se întreabă legendarul om de sport Ilie Pătruică.

Reper 24:  Ce părere aveți despre situația dificilă pe care o traversează echipa noastră de ligă națională, HC Adrian Petrea?

Ilie Pătruică: „Sunt total nesatisfăcut. Am avut două echipe de handbal, una masculină și cealaltă feminină, fruntașe pe țară, se juca în 11 pe atunci, iar școala sportivă producea handbaliști pe bandă rulantă. Am avut un Stockl, care a jucat la campionatul mondial. Am o mare durere în suflet pentru ceea ce se întâmplă cu această echipă frumoasă. Cineva trebuia să se gândească și să ajute handbalul. Poate nu e prea târziu. La ora asta e un dezastru din punct de vedere a ceea ce văd că se petrece cu sportul în general. Decidenții Reșiței trebuie să acționeze cât mai urgent, cât încă se mai poate! Degeaba plângem mai târziu! Ar trebui gândit un proiect la nivel de primărie și consiliu local prin care două sau trei ramuri sportive care au rezultate notabile, așa cum este prezența pe prima scenă a handbalului a acestei echipe antrenate de Adrian Petrea, să fie sprijinite necondiționat din bugetul care este pregătit la începutul anului. Acest om care a făcut tot ce a putut pentru a ne oferi handbal de calitate, Cristian Pătru, nu poate de unul singur! Este imposibil! Am lăsat prea mult pe umerii unui singur om. Comunitatea trebuie urgent să acționeze pentru ca acest vis, pe care ni l-am dorit, să nu eșueze.

Sergiu TABAN     

Nume cunoscute ale sportului reșițean și cărășean au fost omagiate săptămâna aceasta la Consiliul Local Reșița, viceprimarul Ioan Crina a  înmânat diplomele de cetățeni de onoare ai Reșiței pilotului Lucien Hora, antrenorul emerit de atletism Iosif Corneliu Măzăran, fostei campioane la popice Maria Zsizsik și lui Ilie Pătruică, cel care a coordonat mișcare sportivă reșițeană în anii 60,70,80 și 90. Ceremonia de înmânare a diplomelor s-a derulat în debutul ședinței de Consiliu Local din această lună. 

„Ați reprezentat cu cinste municipiul Reșița pe plan național și internațional, ați sprijinit sportul cu multe eforturi, dar și cu devotament. Ați format la rândul dumneavoastră generații de viitori campioni”, li s-a adresat la începutul ceremoniei viceprimarul Ioan Crina, celor mai noi cetățeni de onoare ai Reșiței, omagiați pentru contribuția adusă la creșterea prestigiului sportului românesc.

Vizibil emoționați, cei patru omagiați, au mulțumit consilierilor locali pentru titlul acordat și au vorbit despre trecutul glorios al Reșiței în domeniul sportiv, dar au profitat și de ocazie pentru a atrage atenția aleșilor asupra diferitor probleme. Regina popicelor, așa cum este cunoscută Maria Zsizsik nu a ezitat în a cere sprijinul pentru UCM Reșița, uzina de la care va ieși la pensie peste doar câteva săptămâni: „Urez mult succes Consiliului Local și, dacă se poate, mai mult sprijin pentru UCM Reșița. Când ies în pensie peste vreo două luni, nu vreau să fiu ultimul angajat care pleacă”.

Cu lacrimi în ochi, Ilie Pătruică, cel  care s-a aflat timp de zeci de ani de zile la cârma sportului reșițean și în perioada căruia s-a construit Sala Polivalentă din Reșița, a mulțumit tuturor pentru bucuria pe care i-au făcut-o la amurgul vieții, întru-un moment în care simțea că a fost uitat de comunitate:

„Cei mai frumoși ani ai vieții mele i-am petrecut pe stadionul din Valea Domanului, rămânându-mi în suflet glasul crainicilor de la radio, Nicolae Secoșan, Mureșan și Dan Ștefănescu: «Aici Valea Domanului, minutul 20, 1-0 pentru gazde, a marcat Dudu Georgescu». Toate urmate de aplauze, zgomote, strigăte din partea celor 10-12.000 de spectatori.

Drumul parcurs de mine în lumea sportului a fost plin de urcușuri și coborâșuri. Dar am reușit mereu să mă ridic și să continui cu demnitate ceea ce mi-am propus. Vă mulțumesc tuturor pentru bucuria pe care mi-ați făcut-o acum, în amurgul vieții, prin acordarea acestei distincții importante pentru mine“.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157660203495083″]

Despre trecutul dar și despre prezentul și viitorul Reșiței în domeniul atletismului a vorbit reputatul antrenor Iosif Corneliu Măzăran, mișcat și el de distincția acordată de Consiliul Local Reșița.

„Vă mulțumesc tuturor pentru onoarea pe care mi-ați acordat-o. Deși sunt la o vârstă înaintată, voi lupta în continuare pentru sport. (…) Referitor la atletism, în 2012 a fost pentru prima oară în istorie când județele din vecinătatea Caraș-Severinului nu au avut nici un sportiv la Jocurile Olimpice. Noi, la Londra am avut onoarea să avem un atlet, pe Marius Cocioran, vom avea onoarea să-l avem și anul viitor, la Rio de Janeiro. Țin să vă anunț că în 2016, la Jocurile Olimpice, e posibil să avem trei atleți reșițeni”.

Onorat și emoționat de acordarea titlului s-a declarat și multiplul campion național la viteză în coastă Lucien Hora, care a profitat de ocazie pentru a face o pledoarie pentru organizarea la Reșița, a unui memorial Werner Hirschvogel.

„El a ținut sus ștacheta sporturilor cu motor la Reșița. (…) Anul acesta, am vrut să organizăm Memorialul Werner Hirschvogel, dar din păcate n-am avut șansa să îl putem onora pe Werner și toți sportivii reșițeni  care au fost campioni și nu numai ai sportului cu motor. Prin această distincție oferită, care mă responsabilizează și mai mult, e de datoria mea să vin la dumneavoastră și să vă cer ajutorul, să nu lăsăm să moară sportul cu motor al Reșiței. Sper ca în 2016 să putem organiza această competiție și să ducem mai departe sportul cu motor, să creem noi campioni”, a declarat Hora.

Municipiul Reșița are în prezent peste 160 de cetățeni de onoare.

Karina TINCUL

Da, aţi ghicit, nici nu era greu, este vorba despre profesorul ILIE PĂTRUICĂ, organizatorul şi catalizatorul întregii mişcări sportive din Caraş-Severinul anilor 60, 70, 80 şi 90. L-am cunoscut pentru prima dată în 1969 odată cu repartiţia mea ca inginer la UCM Reşiţa. Ca student am practicat baschetul ajungând chiar arbitru de divizia A, aşa că, la Reşiţa am creat un nucleu de inimoşi iubitori ai acestui sport. Antrenamentele, mai bine zis miuţele, aveau loc în sala sau curtea Şcolii profesionale de lângă Blocul 800, la ele participând prof. Munteanu, doct. stomatolog Voica, prof. Pilea, Pupu Tulbure, Petru Catina, Petrică Sav şi alţii. Nea Ilie, angrenat în tot ce mişca în sport ne-a propus să ne afiliem la CSM Reşiţa şi să încercăm o promovare în liga secundă. Zis şi făcut, nea Ilie, cu relaţiile la UCFS Bucureşti a rezolvat zona de promovare la… Reşiţa. Mi-a şi dat un microbuz cu care am plimbat arbitrii delegaţi prin munţii Banatului, cu opriri la Crivaia, la Trei Ape, Gărâna, pe Semenic etc. Cu obligatoriile opriri pentru dezmorţire….Bineînţeles în meciul decisiv cu Politehnica Timişoara am câştigat şi am promovat în divizia B a campionatului naţional de baschet masculin. Întrucât la Reşiţa nu exista un teren omologat după regulament, preşedintele UCFS Caraş-Severin de atunci, „nea Ilie”, a rezolvat problema oferindu-ne bitumul echipei de handbal din Valea Domanului. A trudit în genunchi alături mine pentru marcarea terenului şi a spaţiului de 3 secunde, el aducând cu maşina sa vopseaua DUKO, cumpărată cu bani din buzunarul propriu. Instalaţiile, panourile cu schelet metalic, au fost comandate tot de „nea Ilie” de la CSR pe „ochii frumoşi” ai dânsului..

Din păcate, după ce am învins în primul meci formaţia Steagul Roşu Braşov, cea care va promova, invidiile pentru postul de antrenor pe care-l ocupam eu, dar fără carnet şi neremunerat, au dus la desfiinţarea unui vis pe care, poate doar eu şi „nea Ilie” ni-l doream împlinit. Relaţiile mele cu „nea Ilie” au continuat şi aşa am ajuns fotograf în Valea Domanului în spatele porţilor adverse localnicilor. A doua zi, pe un panou special instalat de „nea Ilie” în vitrina sediului UCFS din Reşiţa, apărea filmul meciului în imagini foto. Ce satisfacţie mai mare puteai avea când un grup de oameni se îngrămădeau să-i revadă pe Dudu Georgescu, Puşcaş, Ologeanu, Ilieş, Atodiresei, Florea, Nestorovici, Beldeanu şi ceilalţi idoli ai rossonerilor.

Că „nea Ilie” ştia şi de glumă o dovedeşte următoarea întâmplare din gara Reşiţa Nord spre sfârşitul anilor 80. Eu veneam de la Craiova, „nea Ilie” pleca la Bucureşti. Ca un ziarist curios l-am interpelat: Pe cine mai aduci la echipă nea Ilie? „Măi Fuchsi, aduc la Reşiţa un vârf de atac teribil!” De unde ne Ilie, am continuat eu. „Din Harghita, a făcut treabă foarte bună acolo”. Am continuat întrebările, privind calităţile acestui atacant. „Are un joc cu capul impecabil, driblează totul în cale, gândeşte profund orice acţiune, va fi mană cerească pentru Reşiţa” În final, nu m-am putut abţine, cum îl cheamă pe acest vârf? „Nu e român, e ungur, îl cheamă Sas…” A doua zi am cerut redactorului de la Fotbal Vest să-mi ţină manşeta ziarului pentru ştirea bombă de la Reşiţa. Am plecat la stadion… Pe drum mă întâlnesc cu un prieten: „Auzi, Fuchsy, avem un nou prim-secretar la judeţ, îl cheamă Iosif Szasz…”

Cu regret constat că spaţiul unui singur articol este insuficient pentru a descrie activitatea acestui bărbat minunat pe care l-am cunoscut la început ca un tinerel frumuşel, cu păr bogat, un împătimit al fotbalului, adulat de femeile din Reşiţa şi de cântăreţele de muzică populară de pretutindeni din ţară. Vă promit şi alte „isprăvi” ale profesorului Ilie Pătruică în calitatea sa de preşedinte al clubului de fotbal din Valea Domanului. (va urma)

Ing. Petru FUCHS