Ca urmare a datelor transmise de meteorologi, Inspectoratul Pentru Situații de Urgență atenționează populația din vestul țării asupra măsurilor de siguranță și protecție ce trebuie adoptate ca urmare a creșterii accentuate a temperaturilor în zilele următoare. Până duminică inclusiv, în județele Caraș-Severin, Timiș, Hunedoara și Bihor temperaturile vor crește până la 38 de grade Celsius, iar indicele temperatură – umezeală, ITU, va atinge și va depăși după-amiaza pragul critic de 80 de unități.

Pe durata caniculei, specialiștii recomandă populației să evite expunerea la soare între orele 10:00-18:00. În această perioadă, vestimentația trebuie să fie lejeră și în culori deschise la culoare, iar hidratarea este obligatorie. Trebuie să consumăm cel puțin doi litri de apă pe zi, dar și fructe și legume bogate în vitamine. Mai ales cei care sunt în concedii la plajă trebuie să evite să se expună la razele directe ale soarelui și căldurii; există riscul deshidratării, cel al unui șoc termic și pentru cardiaci, risc de agravare.

„Cine se simte rău și simte că are o problema acută trebuie să sune la 112, dacă apar dureri precordiale, de greutate în respirație. De asemenea, dacă văd o persoană căzută jos, să sune la 112”, îndeamnă medicii. În cazul apariției insolației, manifestată prin dureri de cap, amețeli, frisoane, greață este necesar ca persoana în cauză să se așeze imediat la umbră, să-și stropească fața cu apă rece și să-și facă ventilație câteva minute, în cazuri mai grave să se adreseze celei mai apropiate unități medicale.

Foarte importantă este hidratarea. Cantitatea de apă consumată în această perioadă trebuie să fie mai mare decât de obicei. Există o formulă: 30-40 de mililitri pe kilogramul de corp pe zi. Atunci când temperaturile sunt mai mari, când o persoană pierde o cantitate mai mare de apă prin transpirație, trebuie să suplimenteze această cantitate în funcție de cât de mult transpiră. Adică o persoană de 60 de kilograme, ar trebui să bea aproximativ doi litri de lichide pe zi, iar copiii trebuie să bea și mai multă apă: 60 de mililitri pe kilogramul de corp pe zi.

Alimentele care ne deshidratează sunt sucurile dulci și carbogazoase, cafeaua, ceaiurile diuretice, alcoolul, mâncărurile grase, berea. Băuturile foarte reci și înghețata nu sunt o soluție pe termen lung, organismul se răcorește pentru o perioadă scurtă. Specialiștii mai atenționează populația cu privire la păstrarea alimentelor în perioada de caniculă, în special a celor perisabile precum: carne, lactate, pește, ouă.

Dan AGACHE

Un grav accident de circulație s-a petrecut în această după-amiază pe Drumul Național 68, în județul Hunedoara. Președintele clubului CSM Reșița, Cristian Bobar, aflat la volanul automobilului său, se deplasa din direcția Hațeg spre Reșița. În apropierea localității Zeicani, șoferul unui autoturism care a efectuat, se pare, o depășire a intrat pe contrasens și a lovit frontal autoturismul condus de Bobar.

Din fericire, în urma impactului violent, nici șoferii și nici pasagerii nu au fost răniți, însă pagubele materiale suferite sunt foarte mari pentru posesorii autovehiculelor.

Contactat telefonic, președintele clubului CSM Reșița, a ținut să precizeze că se află în afara oricărui pericol, atât el cât și celelalte persoane implicate în accident.

Diana RADU

Situația gravă pe care am sesizat-o în comuna cărășeană Luncavița, satul Verendin, acolo unde dealul a luat-o la vale, în urma exploatărilor de cărbune realizate de o firmă din Orșova nu este una izolată.

Alunecările de teren au devenit tot mai dese iar povestea de la Verendin seamănă izbitor cu cea din arealul comunei Bozovici.

Diferența constă în faptul că în zona Văii Almăjului, o firmă din Hunedoara exploatează cărbune fără nicio autorizație eliberată de administrația comunei Bozovici sau de mediu, după cum ne-a declarat primarul Adrian Stoicu . Cu alte cuvinte este un furt din avuția de resurse minerale de care beneficiază această zonă, iar administrația din Bozovici își manifestă stupefacția pentru lipsa de reacție a organelor de control în acest caz.

„Vin și fură cărbune iar după aceea pur și simplu dispar! Nu au nici o autorizație de la mediu, de la primăria Bozovici, absolut  nimic ,doar un permis de exploatare de la ARNM. De fiecare dată, atunci când îi suprind asupra faptei aceștia spun că vor veni să-și ia autorizație de la primărie dar de fapt s-a demonstrat că de fiecare dată ne-au tras țeapă! Această firmă care ar fi al unui domn pe nume Creț din Hunedoara nu face decât să distrugă drumurile și terenurile oamenilor! E o situație fără precedent pe care o trăim și așteptăm reacția celor în drept în acest caz“, a ținut să explice edilul șef al Bozoviciului, Adrian Sergiu Stoicu.

Zona unde se realizează această exploatare de cărbune neautorizată de Agenția de Protecția Mediului Caraș-Severin și de Primăria Comunei Bozovici este denumită de oamenii locului Lighidie. Și odată cu această informație sperăm să dăm o mână de ajutor celor în drept să intervină legal pentru a pune capăt acestui furt, încă tolerat, al resurselor minerale dela Bozovici.

Garda de Mediu, Poliția, se aude?

Sergiu TABAN

Primăria Reșița este în discuții avansate cu mai multe companii străine, a anunțat primarul Ioan Popa, care s-a arătat convins de faptul că cel puțin una dintre acestea va semna anul acesta un contract cu administrația locală și își va începe activitatea în Parcul Industrial. Conform edilului este vorba de firme din Germania, Italia și Franța.

„Suntem în discuții avansate cu trei companii germane, una franceză și una italiană. Am fost anunțați de Camera de Comerț Germană că am intrat pe shortlist (n.r. lista scurtă) cu un investitor german, urmând ca în luna ianuarie să avem o a doua întâlnire cu dânșii, legat de condițiile în care ar intra în parc. Nu pot să vă divulg încă numele firmei, pentru că este un pic devreme, dar eu sunt convins că în primul semestru al anului viitor vom avea cel puțin un contract semnat pe un investitor pe Parcul Industrial”, a explicat Popa.

Reșița se află în strânsă competiție cu Hunedoara pentru atragerea unei firme germane care produce arcuri și suspensii auto și care își dorește deschiderea unei filiale în România. În cazul în care se va reuși semnarea unui contract cu germanii, acest lucru va însemna crearea a 300 de noi locuri de muncă la Reșița, fiind vorba, conform primelor informații, de oameni cu pregătire medie și înaltă, care vor lucra cu mașini cu comandă numerică.

Primăria Reșița mai poartă în prezent discuții cu o companie germană care se ocupă cu producerea de detergenți și odorizante și cu o firmă din Italia, care produce sisteme ABS pentru frânare.

Karina TINCUL

Nu mai puţin de 10 infracţiuni penale ar fi putut face încă din anul 2008 obiectul unor dosare impresionante în care acuzatul este unul şi acelaşi: lichidatorul Ioan Tudor, practicianul în insolvenţă despre care există probe incontestabile care ar putea conduce spre o singură concluzie: subminarea economiei naţionale.

Mai mult decât atât, documentarea laborioasă a actelor în posesia cărora a intrat Reper 24 indică fără echivoc existenţa unei structuri infracţionale organizate.

Influenţa lichidatorului Tudor în instituţiile statului!

Nivelul relaţiilor lui Tudor şi accesul acestuia la complicitatea sau ajutorul instituţiilor statului sau organelor judiciare, se desprind dintr-o serie de convorbiri interceptate de procurorii DNA..

În data de 30 aprilie 2009, lichidatorul Tudor ia legătura cu o persoană importantă de la Comisariatul de Mediu Hunedoara. Această persoană îi transmite: „Am vorbit cu şeful lu’ doamna Sturza, doamna judecător Sturza, mi-a spus că nu este nicio problemă să semnaţi actele de mediu (deşi Tudor nu preluase legal documentele). Problemele sunt în cazul implicării economice. Dar actele de mediu se pot semna fără nici un fel de probleme“.

Livia Daniela Sturza este fost judecător sindic la Tribunalul Hunedoara, în prezent judecător la Curtea de Apel Alba – Iulia. La acea vreme „şeful“ doamnei judecător Sturza era preşedintele instanţei, Daniel Tiliciu, cel care s-a pensionat între timp.

Într-o altă convorbire din 5 mai 2009, la ora 15.02, acelaşi lichidator Ion Tudor îi transmite unei persoane de sex feminin că va fi disponibil luni, 11 mai, până seara la Deva, dar un alt aspect merita luat în vizor de anchetatori din dialogul celor doi. Declaraţia doamnei sau domnişoarei care îi transmite lui Tudor că a fost prezentă „la susţinerea unei teze de doctorat a lui Ciobi Nas, prietenul nostru de la Curte.“ Evident este vorba de Curtea de Apel Alba.

Angajări la o firmă dezmembrată!

Lichidatorul Ion Tudor demonstrează că este un om săritor atunci când o persoană are nevoie urgentă de un loc de muncă. Spre exemplu Tudor a făcut angajări pentru lichidarea Bradmin, pe care a dezmembrat-o ca fier vechi.

Într-o convorbire telefonică din data de 11 mai 2009, de la ora 09:54, lichidatorul Tudor îi dă ordin unei colaboratoare să o angajeze pe doamna Violeta Lenmac pe postul de consilier.

Tudor: – ca şi consilier o angajezi. Cu 3000 de lei brut cu program de 8 ore.

Cetăţean: – consilier? Ce fel de consilier?

T:- Consilier!

Cet: Păi nu. Că trebuie să scriu acolo, să caut în codul COR.

T: – Pe partea asta de mine. Pe parte de mine dacă există, ceva specific domeniului minier. Consilier închideri mine. Sau eu ştiu? Ceva de genul ăsta.

Ion Tudor este unul şi acelaşi lichidator care a vândut pe trei lei clădirile filialei Poiana Ruscăi, aflate în Teliuc, clădiri ce au fost apoi vândute pe sute de mii de euro. În acest sens lichidatorul Tudor a avut o serie de convorbiri cu un personaj misterios, ce folosea cartela pre-paid cu număr de telefon Vodafone 0727.917.292. Această persoană a refuzat să se întâlnească cu Ion Tudor în zona sediului Minvest din Deva, pentru a nu fi văzut de oamenii de acolo. Întâlnirea avea să se producă la acest personaj acasă, în data de 9 aprilie 2009, pentru a sta de vorbă „liniştiţi“. De remarcat că Tudor i se adresează cu apelativul „Să trăiţi“. În convorbire personajul îi transmisese lui Tudor că se vor întâlni şi cu „omul, cu directorul“.

La câteva zile distanţă, lichidatorul Tudor dă dispoziţie ca Violeta Lenmac să fie angajată ca şi consilier închideri mine. Dintr-o altă convorbire aflăm că Violeta se ocupa de ridicare de proiecte şi documente la Cepromin Deva.

Misteriosul personaj îl contactează pe lichidatorul Ion Tudor, în data de 25 mai 2009, la ora 13:57. Conţinutul convorbirii merită lecturat cu atenţie:

Tudor: Alo

Cet.: Alo. Ce faci frate?

T: Uite acum am ajuns la birou. Am fost pe la şcoală.

Cet: Da? Ai fost la treabă. Am fost la Teliuc azi.

T: Aşa.

Cet: Păi băi frăţioare, păi tu acolo ai un cartier întreg de vânzare. Toate casele de la frontul doi sunt a minei…

T: Uite că nu ştiam, nu mi-au spus domnii noştri care trebuiau.

Cet: Păi îs vreo 10 case din alea de colonie lungi. Am fost la motel la Cinciş, acolo unde au ei bază. Îi brici! Totul e vopsit, aranjat, numai să o preluăm!

T: Da, frumos.

Cet: Să o scoatem la vânzare, tot îi brici!

T: Da, da, da. Numai trebuie să vedem cum au dat-o ei pierdută.

Cet: Păi ei au zis aşa: că a fost a sindicatului şi sindicatul a predat-o la sindicatul de la central. Păi stai bă puţin, păi a fost a întreprinderii miniere. Sindicatul a cui a fost?

Tudor: Păi a întreprinderii, nu putea să fie a sindicatului.

Cet: Păi da. Este un tip care a închiriat-o de la mină, zicea acela, de acolo de la Teliuc (n.n. cetăţeanul Ionescu, cel care a denunţat faptele lichidatorului şi de la care acelaşi Tudor a pretins ca şpagă un apartament în Timişoara!).

T: Da, păi aia tot a minei trebuie să fie.

Cet: Fii atent, că o sunat-o Violeta de la Conversmin de la Deva…că ce l-o căutat… eu am vrut să scoată toate proiectele care s-au executat în mina Teliuc şi în mina Ghelari, termen până miercuri…toate proiectele de investiţii a minei Teliuc şi Ghelari. Să le predea. Păi or intrat în stres că acuma zice „stai domnule, dar noi am avut dispoziţie de la Finanţe, de la Renel, de la ăsta să vindem nişte obiective de acolo, din…“ Îi zic „Domnule, pe mine nu mă interesează ce aţi avut dumneavoastră. Mie îmi daţi proiectul. Că în proiect se vede exact ce aţi vândut, cât fier vechi aţi vândut, cât fier o fost în investiţia respectivă, cât aţi vândut cu acte, cât fără acte. Tot ce aţi construit din materialele de pe mină sunt a minei, chiar dacă nu au fost inventariate şi au fost folosite de mina Teliuc“. Le-am zis, „Domnule, lucrurile sunt foarte clare. Domnule director, dumneavoastră sunteţi pus aici ca să administraţi şi să gospodăriţi. Să puneţi la dispoziţia lichidatorului toate actele necesare“. Zic „eu vă spun, prima fază este cererea, a doua este plângerea la poliţie, plângerea penală la poliţie că nu puneţi la dispoziţie toate actele necesare şi pe urmă o să vedeţi că organele de poliţie o să caute“. Dar problema importantă este că poliţistul care o răspuns de …o fost inginer la Ghelari. Şi o fost coleg cu mine. Vlad Doinel. Şi acela ştie tot.

Tudor: Aşa. Foarte bine.

Cet: Ăsta ştie tot, tot, frate. Are şi inventarul la tot de acolo. Eu o să-l abordez.

T: Tre să-l întrebăm unde sunt.

Cetăţean: Eu o să-l abordez pe ăsta, că îs prieten foarte bun cu el. Dar ştii tu că trebe 3 luni să treacă…

Tudor: Da, da, am înţeles

Cet: Omu’ îi domn. Şi omul te recompensează, dar trebe să ne ajuţi.

T: Am înţeles

Cet: Să văd în ce formă, cum. No poimâine plecăm la Petroşani.

T: Ok. Bine frate.

Cet: No, facem cerere oficială din partea voastră, din partea firmei să dea toate actele şi procesul verbal de predare a minei Anina. Că acolo de vede tot. Că acolo în procesul verbal de predare de la regie la sucursală trebuie să fie toate investiţiile, tot.

Tudor: Şi documentaţiile şi tot.

Cet: Ai primit pe fax ce ţi-a trimis Violeta?

T: da, da, le-am primit, le-am văzut.

Cet: No, acum vreau ca miercuri sau joi să declanşeze…la Teliuc, măsurătoarea la uzină.

T: Să se apuce să măsoare. E foarte bine.

Cet: Să vedem cum facem. No frate, Doamne ajută şi…

T: Doamne ajută şi ne auzim

Cet: ne auzim.

Explicaţii necesare

Iată un om misterios, care nu poate să-şi ascundă bucuria că lichidatorul Ion Tudor are spre vânzare nişte active frumuşele la Teliuc, despre care acesta nici nu ştia încă, pe care „le scoatem la vânzare“ sau „să o preluăm“. Remarcaţi şi pluralul. Preluarea se referă la baza sindicatului de la Cinciş, care e în stare excelentă, vopsită şi aranjată.

Acest personaj nu se sfieşte să intimideze un director cu plângere penală la poliţie, pentru că le pune piedici în afaceri.

Îi dă dispoziţie lui Tudor ce adresă oficială să redacteze şi să trimită din partea firmei de insolvenţă către conducerea companiei sau sucursalei Anina.

Acest personaj este cunoscut în Minvest, e o certitudine. A fost coleg cu poliţistul Vlad Doinel care a lucrat inginer la mina Ghelari. Iar cineva, un domn, recompensează pe altcineva pentru servicii oculte. De asemenea, personajul o controlează pe noua angajată, Violeta Lenmac, ce se ocupă cu procurarea proiectelor şi a documentaţiilor tehnice. Dorinţele lui de declanşare a măsurătorilor la Teliuc sunt sfinte şi trebuie duse la îndeplinire.

Din convorbirile telefonice purtate de lichidatorul Ion Tudor cu acest personaj „misterios“ reiese caracterul organizat al reţelei infracţionale, cu oameni plantaţi în posturi cheie, oameni care recurg la intimidări şi presiuni la adresa conducătorilor de unităţi miniere şi mai cu seamă fărădelegile comise de Tudor în strânsă legătură cu aceşti complici, acoliţi şi instigatori apropiați acestuia.

Din păcate atât DNA şi nici DIICOT nu au reuşit până în acest moment să limpezească apele tulburate de lichidatorul Tudor şi asociaţii săi, cei vizibili sau cei misterioşi. De cele mai multe ori, atunci când acuzaţii atât de grave trenează în jurul unui personaj cercetat de justiţie în nenumărate dosare, întrebarea care ne vine în gând este: Cine îi ţine spatele lichidatorului Tudor? Cine sunt cei care îşi doresc ca acest personaj mai mult decât controversat să îşi facă în continuare „treaba“, fără ca nimeni să nu îl deranjeze? Sunt întrebări care de prea mulţi ani de zile nu îşi găsesc răspuns, chiar dacă pe surse nume grele din justiţie, politică, armată, administraţie publică sunt vehiculate ca părtaşe la acest genocid devalizator al fostelor companii de stat ajunse pe mâna firmelor controlate de „lichidatorul“ Tudor.

Mai multe societăţi care aparţineau statului din judeţe precum Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş şi alte judeţe, au încăput pe mâna lichidatorului Tudor, „Jean“ pentru prieteni, cel care le-a dezmembrat şi le-a vândut după interesul propriu, fără a ţine seamă, în cele mai multe din cazuri, de litera legii.

Sergiu TABAN

Povestea cetățeanului hunedorean Gheorghe Ionescu, omul care și-a dorit să realizeze investiții în zona Teliuc, în apropiere de Hunedoara, care să genereze locuri de muncă și să ofere un plus de valoare acestor locuri într-o zonă cu un potențial turistic enorm, este una ce merită aprofundată și pe care publicația regională Reper 24 și-o asumă spre a fi scoasă la lumină.

În articolele ce se cer de la sine a fi publicate pentru a înțelege modul infracțional prin care au fost devalizate, tăiate și vândute pur și simplu o serie de foste obiective importante din industria deținută de statul român, vor reieși nume peste care se lăsase uitarea sau dimpotrivă personaje suprinzătoare, dialoguri interceptate din care vom deduce cât de solidă era caracatiță creată de unul din oamenii care ar trebui să răspundă pentru o parte a falimentului patrimoniului românesc ce se cifrează în miliarde de euro!

Acest om, despre care există dovezi de netăgăduit privind infracționalitatea faptelor sale, are un nume: Ion Tudor, pentru apropiați „Jean“, lichidatorul care își leagă numele și de falimentul unor obiective din Reșița asupra cărora cerem DNA-ului să facă lumină: CET Energoterm, Prescom, Drumuri și Poduri SA Caraș-Severin Piețe Reșița SRL, Filiale CNCAF Minvest, cazurile Bradmin și SC Miniera Banat Anina! Din fericire, în cazul Aninei, primarul Gheorghe Românu a verificat documentația, a sesizat faptul că nu se putea dovedi dreptul de proprietate în favoarea solicitantului și i-a anulat autorizația de demolare eliberată în mandatul fostului primar al Aninei, Gheorghe Neicu. La Anina s-a putut, la Brad sau Hunedoara nu!

Povestea complicată și totuși atât de logică a lui Gheorghe Ionescu a început în anul 2008, când printre ruinele Hunedoarei omul nostru din poveste, un tip cu spirit antreprenorial a pus ochii pe fosta uzină de preparare a combinatului de la Teliuc, acolo unde a avut o viziune: în locul clădirilor lăsate în paragină, să ridice un mic complex turistic. În cele din urmă, de ce să nu fie exploatată zona și să i se dea o nouă șansă, dacă mineritul devenise deja un subiect abordat doar la timpul trecut?

Pentru ca visul să devină realitate…

În anul 2008, antreprenorul Ionescu a cumpărat 4 active de la Uzina de Preparare Teliuc. Cum era normal, s-a adresat atât primăriei din Teliuc cât și celei din Hunedoara pentru obținerea Certificatului de urbanism, în vederea realizării unui spațiu de agrement, cazare, ștrand și centru SPA.

De la primăria Teliuc i s-au restituit actele, motivația fiind aceea că zona administrativă aparține Primăriei din Hunedoara (Ulterior, conform dosarului penal 3373/2010, dintr-o declarație dată de primarul Telicului, Daniel Pupăză s-a aflat că Iosif Dragotă, în calitate sa de Șef Birou Urbanism la Primăria Hunedoara s-a deplasat personal la Primăria Teliuc cerându-i să nu elibereze certificatul de urbanism societății administrate de Gheorghe Ionescu deoarece zona pe care se află clădirile proaspăt cumpărate intră în zona administrativă a Primăriei Hunedoara).

De menționat ca în perioada respectivă, Gheorghe Ionescu avea în proprietate doar clădirile, cu drept de superficie asupra terenului (adica se putea folosi de el cu toate că în acte terenul avea un alt proprietar), cât și drept de preemțiune la cumpărarea terenului (adica Ionescu avea întâietate în momentul în care terenul putea sau era scos spre vânzare)… toate acestea erau atestate conform contractului de vânzare cumpărare.

Cu toate acestea, în momentul in care cetățeanul Ionescu a cerut certificatul de urbanism Primăriei Hunedoarei, acesta le-a fost refuzat pe motivul că pentru obținerea lui, trebuia să fie prezentată o dovadă a terenului, cât și un CF. Un lucru imposibil deoarece terenul din Uzina de preparare Teliuc, la acea dată, nu era intabulat și nu se obținuse Certificatul de  Atestare a Dreptului de proprietate conform HG 834/1991.

Incompetență și abuz în serviciu???

Gheorghe Ionescu declară: „Depusesem la dosar toate actele conform cărora trebuia eliberat un certificat de urbanism … deci motivul refuzului era fără fond, deoarece conform contractului de vânzare cumpărare, articolul 44, și al dreptului de superficie, răspunsul trebuia să fie unul favorabil. Acuma eu știu că nu am sărit cu banii să-mi cumpăr acest drept care în mod legal mi se cuvine gratuit, dar vă rog să mă scuzați că mita care trebuia să o dau nu a corespuns cu bugetul și nici cu normele mele morale.“

Și cum abuzul nu s-a oprit aici, după ce că le era refuzata în continuare eliberarea unui certificat de Urbanism, aveam regulat controale de la primarie care se soldau cum altfel, decât cu amenzi usturătoare și cu interzicerea lor categorică și totală să facem orice lucrare asupra construcțiilor cumpărate și aflate în proprietatea firmei reprezentate de Gheorghe Ionescu!!!

Gheorghe Ionescu rememorează: „Și acuma țin minte cum veneau angajați ai ITM-ului cu coada între picioare deoarece știau ca ce fac nu este tocmai bine și își cereau scuze că trebuie să ne amendeze, dar ordinele veneau de sus și trebuiau respectate. Nu mi-a mai trebuit nici o altă dovada ca sa-mi dau seama ca acest conflict se îndreptă cu pași mari spre o parte mult mai personală și subiectivă. Cineva și-a pus ca obiectiv principal o terfelire a mea prin cel mai negru și dens noroi”.

Primăria Hunedoara a căutat prin orice mijloace să îl descurajeze pe investitor, la mijloc fiind interese știute doar de primarul de atunci al Hunedoarei, Ovidiu Hada, astăzi încarcerat, ca urmare a unor infracțiuni de corupție probate în legătură cu încheierea în mod nelegal a unor achiziții publice.

În anul 2010 administratorul Gheorghe Ionescu a depus o cerere de intervenție în nume propriu la dosarul de faliment (7540/97/2008) al CNCAF Minvest SA filiala Poiana Rusca Teliuc, iar în luna mai depune o completare la acea cerere de intervenție prin care solicita punerea în derulare a contractului de asociere în participațiune, fiind de acord să achite suma pretinsă de 300.000 Ron sau scoaterea la licitație a activelor ce fac obiectul contractului, în vederea demolării, în mod transparent și legal.

Bineînțeles, cu mențiunea ca demolarea să se facă ținând cont de neafectarea unor structuri de rezistență care consolidează dealul pentru a nu se crea alunecări de teren și curățarea zonei în urma demolării.

Intră în scenă el Liquidator „Jean“ Tudor!

Lucrurile s-au complicat definitiv atunci când în poveste a apărut lichidatorul cu „7 capete“ Ioan Tudor. Pentru a debloca situația, Ioan Tudor i-a cerut cetățeanului Ionescu o sumă frumușică de bănuți – 3 miliarde de lei vechi iar pentru că administratorul Heaven Trend a refuzat să o „doneze”, firma controlată de „Jean“ Tudor – IT Management Advisors SRL a depus o întâmpinare prin care spunea clar că nu recunoaște acest contract (anexa 1) iar în vederea intabulării terenului, Primăria Hunedoara și Primăria Teliuc încă mai au ceva de discutat referitor la delimitarea teritoral-administrativă. Cu toate că unul din creditori (A.N. “Apele Române” anexa 2) a fost de acord cu derularea contractului propus de noi.

Când a înțeles cum stau lucrurile, cetățeanul Ionescu s-a adresat Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri cât și CNCAF Minvest Deva cu solicitarea ca terenul să fie intabulat pe cheltuiala domniei sale. A primit răspuns favorabil (anexa 3) (măcar unul favorabil după muuuuulte refuzuri) iar la finalul lui august 2010 avea să primească certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru CNAF Minvest SA (anexa 4)) – eliberat abia în data de 26 octombrie 2010, deoarece domnul ministru a fost plecat în delegație…

Cârdășia promotorilor răului: primarul Hunedoarei – Hada și lichidatorul Tudor!

Până în acest punct toate bune și frumoase. Dar cum primarul Hada nu-și primise tainul, iar Primăria Hunedoara a dat dovadă de „implicare în problemele investitorilor“, nu a putut sta cu mâinile în sân să vadă cum lucrurile începuseră să se așeze și se rezolvă, a dat o autorizație de demolare, cu acceptul lui Ioan Tudor (supărat la rându-i că nu a fost ajutat să-și mărească contul din bancă). Cui a fost acordată autorizația de demolare? Unei firme care nu avea nicio legătură cu clădirile sau terenurile. „Că doar așa se fac lucrurile în România… mie nu-mi place casa vecinului, mă duc la Primărie cer să mi se elibereze un certificat de demolare și uite așa, peste noapte vecinul a rămas fără casă și poate fac cumva să moară și capra lui“, după cum afirmă resemnat Gheorghe Ionescu.

Un lucru e cert. Clădirile cumpărate de Ionescu se aflau în zona de interes a lichidatorului, care începuse deja să valorifice tot ce putea, în acea incintă regăsindu-se mai multe clădiri nu doar cele ale societății care dorea să investească în zonă. Lichidatorul Tudor a primit autorizație de desființare a acestora, deși aceasta ar fi trebuit să i se respingă, pentru același motiv care îi fusese invocat și în cazul lui Gheorghe Ionescu: mincinoasa susținere de către reprezentanții primăriei a faptului că acea clădire s-ar afla pe teritoriul Teliucului, și nu a Hunedoarei. Tratamentul discriminatoriu este un indiciu concludent în stabilirea faptelor. Interesele lui Tudor au fost în cele mai multe cazuri întâmpinate cu slugărnicie de reprezentanții primăriei hunedorene.

Firma Uzin grup a vândut mai apoi dreptul de demolare firmei Remat Scholz Caransebeș și peste noapte o parte din clădirile au fost distruse. Au demolat clădiri în care firmele Alexa Mir Tour Trans și Heaven Trend din Hunedoara, au luat fierul din ele și au lăsat în urma lor mormane peste mormane de moloz (care se regăsesc și astăzi acolo). Ce au dorit prin aceasta Tudor și Hada? Descurajarea definitivă a investitorului, dar lucrurile nu aveau să rămână așa…

Vă reamintesc, clădirile demolate erau deținute de firma reprezentată de Gheorghe Ionescu în acte oficiale iar pe teren acesta avea eliberată o atestare a dreptului de proprietate.

Pe lângă aceasta, Primăria Hunedoara, foarte darnică în autorizații atunci când solicitările veneau din partea lichidatorului Tudor sau a altor „ortaci“ de-ai acestuia, au mai dat verde spre a fi tăiați și câțiva zeci de copaci seculari, acel 2011 fiind chiar anul internațional al pădurilor și cum altfel să fie celebrat dacă nu prin taierea lor? Mai răspunde cineva pentru aceste nedreptăți comise?

Exista nume de societăți implicate în povestea de la Teliuc, toate într-o strânsă legătură cu lichidatorul Tudor: Valmet Production, Uzin Grup vest, Coneta SRL, Remat Scholz, Turnovi, Steel processing. Se poate cerceta cu uşurinţa cum s-a înstrăinat clădirea-sediu a filialei Poiana Rusca, și mai ales la cine a ajuns activul şi în ce condiţii, sunt operaţiuni care lasă urme. Dacă cineva ar putea evalua cam care era valoarea de inventar a tuturor bunurilor pe care CNCAF Minvest le avea în patrimoniu înainte de intrarea în faliment, chiar şi la un randament de 30-40% al unei lichidări cinstite, se poate intui cât s-a furat, în comparaţie cu preţul final raportat de lichidator în dosarul de faliment deja închis.

Dar cum au ales organele abilitate ale Statului Român să îi facă „dreptate“ cetățeanului Ionescu și să apere statul de prăduitori puși pe înavuțire proprie din avutul obștesc, vă vom relata într-un episod următor, din care nu vor lipsi selecții riguroase din interceptările realizate în acest dosar, surprize legate de nume importante din Caraș-Severin care l-au ajutat pe lichidatorul Tudor să eludeze legea și multe altele…

Ascultați un fragment din interviul cu Gheorghe Ionescu

(va urma)

Sergiu TABAN

Anexa 1

 Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Anexa 5

Potrivit unei statistici publicate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în prezent sunt vacante la nivel național 14.406 de locuri de muncă. În topul județelor, Caraș-Severinul ocupă locul al doilea… de la coadă.

Dintre cei aflați în căutare unui job, cele mai multe șanse de angajare le au prahovenii. Județul oferă 1.573 de locuri de muncă, fiind urmat de capitală, cu 1.498 posturi și Cluj, unde sunt vacante 1.110.

La polul opus, printre județele unde piața muncii este la pământ, se numără și Caraș-Severin, cu doar 17 oferte de angajare, fiind surclasat doar de Bacău, unde sunt disponibile 9. Nici județul vecin Mehedinți nu stă prea bine la capitolul cerere de forță de muncă: 20 de posturi vacante pentru luna aceasta. În ceea ce privește Timișul și Aradul, cifrele arată mai bine. În timp ce primul ocupă locul al șaptelea, cu 539 de locuri de muncă, cel de-al doilea se situează pe cea de-a patra poziție, cu 840. Județul Hunedoara stă și el destul de bine, locul 9 și 463 cereri din partea angajatorilor, în timp ce în Gorj sunt disponibile 346.

Absolvenții de studii superioare trebuie să mai aștepte momentan până să intre în câmpul muncii. Din cele peste 14.000 de locuri de muncă vacante la nivel național, nici 1000 nu li se adresează. Totuși cele mai căutate profesii sunt: programator – 77, inginer mecanic – 62 , referent – 34, inginer nave – 30, inginer de sistem software – 25, inginer construcţii civile – 23, 22 – specialist marketing – 22, inginer producţie – 21 și consilier juridic – 20.

Pentru persoanele cu studii medii, profesionale şi lucrători necalificaţi sunt disponibile 13.416 locuri de muncă, dintre care: 1.411 de confecţioner-asamblor articole din textile, 939 – muncitor necalificat în industria confecţiilor, 622 – muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, 429 – lucrător comercial, 412 – operator confecţioner industrial îmbrăcăminte din ţesături, tricotaje, materiale sintetice, 392 – confecţioner cablaje auto, 333 – sudor, 306 – vânzător, 303 – şofer autocamion/maşină de mare tonaj.

Diana RADU