Există riscul ca începând cu 2017 handbalul de ligă națională să devină istorie la Reșița! „Ar fi păcat pentru un județ cum e Caraș-Severinul și un oraș cu tradiție în handbal, așa cum e Reșița să nu aibă o echipă cu care să se mândrească!“ – prof. Adrian Petrea, antrenor HCAP Reșița.

Echipa masculină a seniorilor de ligă națională din handbalul românesc are neapărată nevoie de sprijin din partea administrației locale, a celor ce decid destinul bugetului județean și a celui municipal, dar acest aspect nu va însemna că cineva stă cu mâna întinsă, aceasta ar putea fi ideea care concentrează conferința de presă susținută de antrenorul formației, Adrian Petrea și artizanul proiectului dezvoltat la Reșița, Cristian Pătru, ultimul fiind omul care și-a pus banii la bătaie pentru „a-și bucura sufletul“, după cum singur o declară.

După o serie de întrebări legate de partida pierdută cu HC Dobrogea Sud și meciul de astăzi de la sala Polivalentă din Reșița, în compania formației Dunărea Călărași, Adrian Petrea a recunoscut momentul dificil pe care îl traversează echipa din punct de vedere financiar.

Întrebat dacă stă cu mâna întinsă la un posibil ajutor acordat de Consiliul Local al Municipiului Reșița sau de Consiliul Județean Caraș-Severin, antrenorul Adrian Petrea a afirmat că nu a stat niciodată cu mâna întinsă, lucru pe care nu l-ar accepta nici din partea clubului pe care îl reprezintă din postura de membru fondator și antrenor. Petrea susține că a făcut solicitări de sprijin financiar care pot fi acoperite din punct de vedere legal de către cele două instituții.

În cazul Consiliului Local din Reșița lucrurile par să se miște mai „natural“, decizia acordării unui sprijin în valoare de 40.000 lei lunar urmând a fi supusă votării pentru consilierii locali reșițeni la prima ședință ordinară a forului legislativ municipal. De cealaltă parte, tatonarea Consiliului Județean nu a dat roade pentru handbaliștii reșițeni. De aici nu s-au ales decât cu promisiunile unui altfel de Moș Crăciun, unul pe care riști să îl aștepți până la anul nou, atunci când însă poate că ajutorul nu va mai conta… Petrea a pus lipsa de răspuns a CJ-ului pe seama schimbărilor care au avut loc la vârful instituției după data alegerilor de pe 5 iunie, dar să nu uităm că astăzi suntem trecuți deja de jumătatea lunii septembrie…

Despre lotul pe care îl are la dispoziție pentru meciul cu Dunărea Călărași și situația în care se găsește echipa HC Adrian Petrea, antrenorul cu același nume a declarat:

La rândul său, invitatul surpriză al conferinței de presă, finanțatorul Cristian Pătru a vorbit despre oferta pe care a înaintat-o autorităților locale și județene și anume aceea de a prelua echipa de ligă națională pe care a creat-o, dar nimeni nu dorește să și-o asume în integralitate. În legătură cu numele echipei, Pătru a explicat că handbal Club Adrian Petrea a fost denumirea proiectului inițial, care viza crearea unei academii de handbal dedicată copiilor și juniorilor din oraș. Astăzi pe sigla echipei se regăsește și numele orașului în care formația evoluează și locul unde este susținută de public: HC Adrian Petrea Reșița. Managerul Cristian Pătru recunoaște că și-ar dori ca acest proiect pilot al academiei de handbal, cu cei peste 80 de copii care se antrenează aici, să își continue traiectul pe care l-a gândit, un vis pe care l-ar putea finanța chiar și 5 ani de acum înainte în contul unui singur an de ligă națională.

Cristian Pătru – Președinte HC Adrian Petrea Reșița:

HC Adrian Petrea va juca sâmbătă, 17 septembrie, de la ora 16:00, în sala Polivalentă din Reșița, în compania formației Dunărea Călărași.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157673947210335″]

Sergiu TABAN

Dragă Cristi Pătru, îți scriu aceste rânduri pentru că după meciul de ieri seară, pierdut la limită cu Odorheiul, vor urma toate analizele marilor specialiști și gazetari care n-au băgat în viața lor un șfanț  în vreun sport, fie el individual sau de echipă, așa cum de pildă e cazul tău. Știu că ți-e greu cu acest proiect mamut al handbalului care, s-o recunoaștem, și-a depășit condiția inițială nemaifiind doar al academiei Adrian Petrea; a devenit de ceva vreme al Reșiței și al județului, unul care ne aduce recunoaștere și care înnobilează acest oraș tot mai cenușiu de pe malurile bătrânei Bârzave.

Tu, Cristi Pătru, puteai în acești ultimi 3 ani să faci cu totul altceva cu banii tăi, să îți înalți o vilă somptuoasă, să faci vacanțe cu familia în locuri exotice sau să îți dezvolți alte business-uri pentru că ești un antreprenor care a excelat în activitățile în care te-ai implicat, mai pe românește să faci ce-și dorea „mușchiu’ tău“.

Totuși, tu ai ales să întorci rodul muncii tale spre comunitatea din Reșița, aici unde ai copilărit, unde ai crescut și unde numele Pătru mai înseamnă încă ceva pentru „tinerii“ de vârsta mea, care ți-au cunoscut părinții și i-au apreciat. Nu îmi amintesc în istoria recentă a orașului meu un gest similar cu cel produs de tine. Și nu cred să existe gest mai frumos pentru un fiu al acestor locuri decât acela de a performa în domeniul său de activitate și de a-și întoarce peste ani privirea și fapta spre locurile de unde s-a înălțat.

Tu, fără a fi împins de la spate, ai găsit de cuviință să înființezi această academie de handbal unde știu că în jurul a 100 de copii din Reșița își dezvoltă aptitudinile și de unde, probabil, într-o bună zi vom auzi că au plecat spre echipe de renume jucători crescuți în pepiniera ta. La proiectul tău s-au înhămat oameni talentați din lumea handbalului, dar efortul financiar este unul considerabil.

Puteai liniștit să îți vezi de grupele de copii, dar ambițios din calea afară cum ești, nu ai putut să nu faci pasul spre handbalul de seniori. Și cum bulgărele de zăpadă s-a mișcat la vale cu repeziciune, proiectul echipei de divizie a devenit repede unul de ligă națională, comparat de nepricepuți (nedrept) cu ceea ce a însemnat odată UCM Reșița din perioada Chebuțiu, echipă susținută de o uzină sau HC Caraș-Severin, formația păstorită de Consiliul Județean Caraș-Severin. Și nu te-ai făcut de râs. Ba dimpotrivă. Ai arătat că profesionalismul tău este desăvârșit. Dar publicul nu e mulțumit doar cu atât; el cere performanță, cere goluri și gladiatori care sunt dispuși să își dea sufletul pe teren, iar asta în timp ce mulți dintre agitatorii din tribună nici măcar nu își cumpără biletul la show. Cu aproape 1000 plus/minus câteva zeci de oameni prezenți în tribunele polivalentei la meciurile de ligă națională, tu ai la final 250 – 300 de bilete vândute și câteva zeci de abonamente?!

În timpul ăsta, Facebook-ul colcăie de nerecunoscători și sfertodocți într-ale handbalului care își dau cu părerea și critică efortul tău monumental pe care l-ai parcat acasă, la Reșița, deși o puteai face oriunde altundeva. Dă-i dracu, nu-i mai pune la suflet! Cei care știm cine ești și vedem ceea ce faci suntem cei care contăm. Noi nu am fugit niciodată la greu. Poate ai făcut și greșeli în demersul tău handbalistic, poate te-ai hazardat în anumite momente, poate nu ești cel mai chibzuit pământean, dar tocmai de aceea ne placi, pentru că ești uman, perfectibil și pentru că ți-au pus sufletul pe tavă împreună cu sudoarea muncii tale pentru a ne oferi acest spectacol total care înseamnă handbalul din Polivalenta de la Reșița. S-a gândit vreo clipă cineva că fără de tine Cristi Pătru, noi, reșițenii, ieri la ora 17:00 puteam să fim în afara fenomenului numit handbal, „zappând” disperați printre telenovele mexicane spre vreun canal TV de sport în căutarea unui meci de ligă națională?

Ar mai fi multe pe care ți le-aș transmite, dragă Cristi, dar știu că te-a durut înfrângerea asta cu Odorhei, nemeritată (zic eu) și chiar cu sufletul greu tu ai avut puterea să-i îmbărbătezi pe Adi Petrea și pe băieții lui. Asta înseamnă să dai moral celor din jurul tău.

Pentru toate cele rostite și nerostite, eu, un simplu reșițean, te respect și îți mulțumesc pentru tot ce ne-ai dăruit Cristi Pătru, așa cum, zic, ar trebui să simtă toți cei care au astăzi un motiv de bucurie: HC Adrian Petrea la sala Polivalentă!

PS: Nu cred că Cristi Pătru așteaptă titluri nobiliare sau diplome trase la indigo prin care să i se recunoască meritele, dar cu siguranță așteaptă de vreme lungă sprijinul autorităților în proiectul pe care l-a dezvoltat până acum din resurse proprii și nu știu de ce dar bănuiesc c-o să mai aștepte mult și bine…

Sergiu TABAN