Credem într-o clipă de maturitate și într-una de sinceritate,  petrecute în comun de către toate partidele politice, când și-au dat seama că mizeria produsă din 89 și până în prezent depășește spațiul care ne înconjoară, public și domestic, și riscă să izbucnească spre univers, o zonă ce nu aparține oamenilor. Nu de alta dar, cine știe ce legi ‘or fi prin universul acela și habar nu se are cum s-ar putea încălca. Așa că au hotărât să stopeze producția de mizerie, să facă un pas înapoi și să pună un guvern care să nu aparțină niciunui partid, adică unul tehnocrat. 

Partidele politice și-au retras corăbiile la mal.

Premier cercetat, fost președinte cercetat, parlamentari cercetați, președinți și vicepreședinți de  CJ cercetați, școala cercetată, justiția…mai puțin. DNA-ul termină cu oamenii și trece la animale. Ce mă fac eu atunci dacă constat că și câinele meu de pază, Richi, este cercetat penal! Nu se mai poate asta, pentru ca d’aia avem guvern tehnocrat, ca sa nu se ajungă la marginea lumii.

Începând cu sărbătorile de iarnă și pe tot parcursul anului 2016, toți politicienii se vor relaxa pentru că nu vor mai fi apăsați de interesul național. Au timp acum să meargă în teritoriu, să-și îmbrățișeze alegătorii și să mediteze la un „pământ netocmit”.

Guvernul tehnocrat va iniția un proiect de lege prin care toți politicienii cercetați penal sau condamnați vor fi scutiți să mai participe la ședințele Guvernului, Parlamentului, Consiliilor Județene, Consiliilor Locale cât și la dezbaterile televizate. La fel, toți cei care umbla cu mir, vor fi eliberați de povara exercitării acestui gest  dătător de speranțe deșarte. Vor fi eliberate noțiunile logice și raporturile dintre ele.

„Bunul simț este geniul umanității” – Goethe

Guvernul tehnocrat va înființa o „direcție” care va cerceta oamenii cu bun simț. Spre deosebire de „DNA”, această nouă „direcție” va căuta să protejeze năravurile oamenilor cercetați. Toate televiziunile vor fi obligate să-i provoace la discuții pe acești oameni și să lipească filmul discuțiilor pe ecranele televizoarelor celor ce stau acasă și privesc. Instituțiile statului vor apela la acești oameni ori de câte ori au nevoie.

Obs.: Dacă se va întâmpla să participați la un concurs pentru ocuparea unui post într-o instituție a statului, înainte de înființarea noii „direcții”, și subiectele de concurs sunt hotărâte de către un angajat al acestor instituții, să vă ridicați și să nu mai pierdeți vremea pe acolo, pentru că  forța gravitațională a acestor instituții nu vă vrea.

Eugen LUPU

Doamna Gabriela Șerban, bucură bocșenii cu organizarea la Biblioteca “Tata Oancea”, pe care o conduce, a unui simpozion aniversar Octavian Doclin, în 26 februarie 2015, ora 13:00. Cu acest prilej poetul va lansa două noi culegeri de versuri: Sânge de Vișin și Cercul doclinian.

“De bună voie și nesilit de nimeni”, îndrăznesc un salut de întâmpinare.

Poetul Octavian Doclin este – în ciuda aparentelor – un suflet stingher pe pământ. Un spirit bun, reprezentativ pentru iubire și prietenie. Iubirea-i este împărtășită de noi, oamenii comuni; în preajma lui sunt în permanentă nenumărați prieteni. Și totuși, pentru a supraviețui, vital și creativ, din când în când dispare, iar noi nu știm ce face în acele perioade. Îl așteptăm să revină și să ni adreseze prin poezii: spiritul creator Octavian Doclin, vorbitor al unei limbi pământești, întâmplător româna, își exprimă esența în versuri.

Poezia domnului Octavian Doclin este dificil sau deloc încadrabilă.

Recenzenți de marcă – Mircea Martin, Cornel Ungureanu, Gheorghe Grigurcu și alții – evită încadrarea sau, mai bine zis, sunt de părere că în poeziile docliniene operează pur și simplu autenticul original. Poate că nici nu ar trebui insistat pe subiectul apartenenței/încadrării, fiind suficient să admitem că poezia docliniană ocupă un loc de drept între descântecele condiției umane.

Unii critici, dar și poetul, vorbesc de poeme: poem, poemă… Cu toată modestia, pun în cauză etichetarea. Poemul este o specie a poeziei epice, cu întindere mare, cu caracter eroic, istoric, mitologic, legendar, evenimenţial deci, în care se povestesc fapte măreţe, săvârşite de personaje însufleţite de sentimente nobile. Poeziile domnului Octavian Doclin, în afară de nobleţe, nu se încadrează în definiţia poemului. Poema, ca definiţie din câte știu nemodificată de la Săineanu încoace, fie este echivalată cu poemul, fie admite în definiţie variantele epică, dramatică sau chiar lirică, e drept, dar păstrează caracteristica de o anumită întindere, ceea ce iarăși nu se aplică poeziilor docliniene

Poezia lui Octavian Doclin nu este narativă. Nu este o “oglindă plimbată de-a lungul unui drum” – metaforă a lui Stendhal privitoare la roman, fără interdicţie formală de translat și la poezie.

Poeziei docliniene nu i se aplică acea “naïveté”, pe care Schiller i-o atribuia lui Goethe.

Atunci ce este?

Este înregistrarea și redarea imaginilor poetice care îl bântuie pe un om deosebit de sensibil sau mai curând pe un spirit; adieri dintr-o lume a spiritului, de-abia formulabilă în cuvinte, totuși destul de meșteşugit rostită de poet. Aşadar simţire aleasă, măiestru rostită. Și mai este un loc aparte, rezervat, în generos primitoarea creaţie literară postmodernistă.

Poetului și versurilor sale, omului și prietenului Octavian Doclin – bun venit la Bocşa! Virtualei asistenţe – nu veţi regreta participarea!

Octavian APAHIDEANU