Statul român scoate la vânzare hotelul Semenic din centrul Reșiței, ajuns între timp o ruină, confiscat de la proprietarul Gruia Stoica în contul datoriilor acestuia către stat, pe care patronul societăţii GFR le-a acumulat de-a lugul timpului. Prețul cerut de statul român pentru hotelul ce are o suprafață utilă de 9470 de metri pătrați, pare, la prima vedere, unul exorbitant, aproape două milioane de euro, dar această sumă nadă nu reprezintă decât un preț de plecare pentru un eventual investitor, într-o posibilă negociere. Până în prezent, singura intenție de achiziție a fost în 2017 cea a Primăriei Reșița, prin vocea edilului Ioan Popa, fără o materializare, până în prezent, a acelei declarații publice. Popa afirma astăzi că nu a fost informat despre vânzarea hotelului Semenic, iar subiectul actualei vânzări i se pare o tentativă de tergiversare a proprietarului. În ce privește prețul anunțat, primarul Reșiței afirmă că prețul este mult peste ceea ce înseamnă valoarea de pe piața imobiliară a orașului de pe Bârzava. „Ar trebui ca în acest imobil, scos la vânzare la un preț de două ori mai mare decât evaluarea făcută de lichidator, să investești peste 2,5 milioane de euro pentru a-l repune în funcțiune! E trist pentru că toate activele achiziționate de Gruia Stoica hotelurile Nedea, Gozna de pe muntele Semenic, hotel Semenic din Reșița, plus alte terenuri s-au ridicat la prețul total de 500.000 dolari. Iar astăzi, din postura de imobile aflate în paragină, Gruia Stoica cere pentru acestea 4 milioane de euro!“

Părerile sunt împărțite la Reșița, iar dacă anumiți cetățeni acuză un contract vădit dezavantajos, între cei care au vândut patrimoniul OJT Caraș-Severin și Gruia Stoica, alții cer implicarea organelor statului pe firul acestei privatizări care duhnește a șpagă de la o poștă, în vreme ce alți reșițeni acuză că printr-o posibilă achiziție a hotelului Semenic de către primărie,  la acest preț, actuala administrație reșițeană ar închide cercul unei afaceri dubioase și ar deveni parte integrantă a acestuia!

Ce știm este că de întregul patrimoniu al fostului OJT Caraș-Severin, care a încăput pe mâna patronului GFR, s-a ales astăzi praful iar de pe urma contractelor păguboase la care a fost părtaș același stat român, au de suferit reșițenii și cărășenii! Județul Caraș-Severin a ajuns codaș și ca urmare a situației degradante a turismului de aici. Bijuteriile de altă dată ale turismului cărășean au ajuns astăzi ruinele lui Stoica și Armaș iar în tot acest timp nimeni nu a putut face nimic. Sau mai degrabă nu a dorit să facă nimic. Ici colo, din an în Paști, câte-un articol sau reportaj care ridica problema imobilelor lăsate în paragină de Gruia Stoica, dar în tot acest timp statul nu a luat nicio măsură pentru tragerea la răspundere a acestui individ, unul care, în China spre exemplu, ar fi avut parte de un tratament cu totul aparte din partea statului. Cine și când va mai răspunde pentru dezastrul turismului de pe muntele Semenic și pentru ruina din centrul Reșiței, numită Hotel Semenic, care sunt închise de ani de zile? Considerăm că acest blocaj al turismului instaurat de Gruia Stoica sau de ce nu acest act de sabotaj la adresa turismului cărășean ar fi trebuit să reprezinte un subiect de interes prioritar pentru procurorii Parchetului Tribunalului Caraș-Severin. Ori faptul că milioane sau de ce nu, miliarde de lei, care în loc să intre în bugetul administrației cărășene au mers spre Rânca, Straja, Poiana Brașov sau alte zone turistice din țară, nu ar trebui să reprezinte un deranj pentru aleșii noștri?

Un alt punct de vedere îi aparține directorului Casei de Cultură a Sindicatelor, Marian Apostol, o opinie care merită lecturată de către cei interesați de subiectul vânzării Hotelului Semenic:

„Cineva ne ia de proști, atât pe noi pe reșițeni, cât și pe cei din Primăria Reșița. Au trecut 17 ani în care Hotelul Semenic, dintr-un obiectiv turistic funcțional, a ajuns o plagă pe obrazul Reșiței! Hotelul Semenic este parte din istoria noastră, a reșițenilor! În 17 ani toate obiectivele turistice au ajuns într-o stare de degradare, un proces care continuă și astăzi. Frumos! Cumperi trei hoteluri funcționale, case de vacanță si terenuri, la preț de 500 000 dolari, le lași în paragină, blocând practic pentru mulți zeci de ani dezvoltarea turistică a muntelui Semenic dar si orice proiect de reabilitare a centrului Reșiței, apoi vrei să vinzi, poate chiar vinzi, unul dintre hoteluri la prețul de 1 900 000 euro! Frumoasă țară, cu oportunități nelimitate, ar zice unii! Eu întreb însă… de ce le-a cumpărat și ce clauze i-au fost puse cumpărătorului pentru că le-a primit la un preț mult subevaluat!? Cine a girat această afacere, știut fiind că ea nu se putea face fara un sprijin politic important!? De ce nu se activează clauzele, care trebuiau puse, din moment ce investitiile promise nu au fost facute!? Cam așa s-a întâmplat cu toate activele din acest oraș, dar există încă oameni care cred, sau măcar acreditează ideea, că stagnarea economică a Reșiței este cauzată de protestele sindicale! Curat murdar… coane Iorgule! Întrebare: Cam ce datorii o avea respectiva societate către administrația locală și de ce nu se încearcă recuperarea acestora prin confiscarea activelor nefolosite în activități economice!? O evaluare, care să aibă ca element de bază și pretul achiziției, ar duce, probabil, prețul hotelului sub nivelul datoriilor! Iar dacă nu… atunci mai poți aplica ,,proprietarului” amenzi lunare pentru neamenajarea spațiului respectiv! Știu că există hotărâre de Consiliul Local care permite recuperarea debitelor prin confiscare de active! Poate că legislația naționala nu este foarte permisivă, fiindu-ne foarte clar că aceasta protejează rechinii imobiliari în detrimentul comunităților locale. Dar… ori avem cojones… ori nu mai avem! Poate că o acțiune publică, în acest sens, nu ar fi lipsită de interes… și nici de eficiență! Reșițeni… ce ziceți!?“, încearcă în încheiere să trezească reacțiile reșițenilor, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor Marian Apostol.

Sergiu TABAN