Bătrânul burg orăvițean, Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”, a fost, la sfârșitul săptămânii trecute, aniversat din nou. Bicentenarul celui mai vechi edificiu teatral din țară a fost marcat printr-o expoziție de pictură, organizată sub patronajul Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, al Doinei și Ioan Gustav Hlinka.

Sunt momente ale existenței noastre când prin artă ne reîntoarcem în anii copilăriei și ai adolescenței. Este suficient să citești o carte, să asculți o „bucată” muzicală de excepție, să admiri un tablou și conexiunea cu trecutul se face instant. Lumea basmului fantastic o regăsești fără prea mult efort în creațiile Doinei și ale lui Ioan Gustav Hlinka. Am avut acest privilegiu la sfârșitul săptămânii trecute: să-i întâlnesc pe cei doi artiști, și, mai mult, să mă reîntâlnesc cu anii copilăriei, cu anii de visare din lumea fantasticului, odată ce am privit tablourile celor doi autori. Fără îndoială că, fără a interacționa cu artiștii, era mai greu să înțeleg profunzimea operelor de artă, pentru că, în spatele fiecărui tablou, există o poveste. Și ce poate fi mai profund și amețitor decât faptul că însuși autorul îți poate reda trăirea din spatele fiecărui tablou?

Originar de la doi pași peste deal, cum îi place să-și nuanțeze orașul natal Steierdorf, Ioan Gustav Hlinka și-a descoperit talentul de a picta încă din anii copilăriei, lucru extrem de vizibil în pictura lui cu tentă fantastică. Iar expoziția de joi de la Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” a fost o încununare a muncii sale. Iubitor de poezia lui Eminescu, dar și de muzica lui Enescu, acesta a intrat la o vârstă fragedă în posesia semnăturilor celor doi din cartea de onoare a burgului orăvițean. Visul artistului a fost ca, într-o bună zi, operele sale să fie expuse în locul în care cele două mari personalități culturale au pășit cu două secole în urmă. Și ce împlinire mai mare poți avea când operele tale sunt dedicate aniversării a 200 de ani de la inaugurarea edificiului cultural? Niciuna, cred, pentru că în ochii artistului Hlinka am citit, atât cât am putut eu, o bucurie de nedescris, specifică unei împliniri sufletești desăvârșită.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157662616998548″]

Pentru mine întâlnirea cu tablourile familiei Hlinka a fost una magică și mi-au insuflat retrăirea copilăriei și a adolescenței într-un mod atât de real, chiar dacă, paradoxal, pictura celor doi este una ireală, una a visului de copil din lumea fantastică a basmului ce ne-a marcat copilăria. Bineînțeles că, dincolo de operele de artă, am întâlnit și oameni minunați, cum ar fi președintele Forumului German, Erwin Josef Țigla, dar am avut și onoarea de a o cunoaște personal pe distinsa doamnă Dana Antoaneta Bălănescu, o pătimașă iubitoare de artă și frumos din peisajul Banatului Montan.

Sunt convins că mulți dintre voi veți cataloga acest tip de articol ca fiind unul dintr-o sferă neinteresantă pentru publicul larg. Poate o să spuneți, printre dinți și-n șoaptă, să nu vă audă vecinii, că acest mod de exprimare a trăirilor este unul „fumat” și nesemnificativ în domeniul jurnalistic. Știu, ne plac știrile cu mult sânge, știrile cu arestări ale politicienilor ș.a.m.d.. Nimic mai fals și toți cei care veți trece cu vederea aceste trăiri, și sunt convins că nu veți fi puțini, îmi veți întări convingerea că noi, oamenii, suntem singurii vinovați pentru faptul că nu prețuim viața și frumosul. Pentru că, așa cum spuneam și la vernisaj, lumea este atât de frumoasă, încât este loc pentru toți. Indiferent de convingerile politice, sex, apartenență la un grup social etc. Și ce poate fi mai frumos decât să fii din nou copil și să visezi cu ochii deschiși la lucruri, uneori, ireale pentru mintea și imaginația unui OM.

John GAVRILESCU

Un eveniment cultural deosebit a avut loc sâmbătă, 9 iulie, la Caransebeş. În organizarea Primăriei şi Consiliului Local, a Episcopiei, a Casei de Cultură „George Suru”, Fundaţiei Culturale „Remember Enescu” Bucureşti şi a Comunităţii evreieşti din municipiu, în oraşul de pe malurile Timişului şi Sebeşului s-a desfăşurat prima ediţie a manifestării intitulate generic „Ziua George Enescu”.

În prima parte a acţiunii, la care au participat reprezentanţi ai administraţiei locale, oameni de cultură, istorici, muzicieni şi membri ai comunităţii evreieşti, a avut loc dezvelirea unei plăci memoriale fixate pe peretele Cinematografului „Luna”, locul unde George Enescu a susţinut trei concerte în perioada interbelică.

„Aici, în faţa Cinematografului «Luna», care a fost reabilitat şi modernizat pentru a putea găzdui proiecţii de filme 3D, la iniţiativa frumoasă a unor universitari, a unor muzicologi, a poposit o caravană, pentru că s-a considerat că trebuie marcat drumul lui Enescu prin Banat, în perioada interbelică. Pentru că marele muzician a fost în trei rânduri la Caransebeş şi a concertat în acest cinematograf, noi, astăzi, am considerat că este momentul să punem pe faţada acestui monument istoric o placă de granit cu efigia lui Enescu, care să amintească generaţiilor prezente şi viitoare că cel mai mare muzician român al tuturor timpurilor a cântat în trei rânduri în oraşul nostru.

Un primar luminat, magistrat, dar şi mare muzician, care a înfiinţat filarmonici la Caransebeş şi la Timişoara, Friederich Pauck, prieten foarte bun cu Enescu, l-a adus aici în anii 1922, 1927 şi 1929. El a mai venit şi după aceea în Banat, la Timişoara, însă niciodată la Caransebeş”, a spus Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru”.

Cea de a doua parte a manifestării a fost găzduită de Sinagoga „Beit El”, unde a avut loc prezentarea cărţii „George Enescu – Consonanţe bănăţene”, de Constantin-Tufan Stan. În continuare, a avut loc un Medalion „George Enescu”, în cadrul căruia şi-au dat concursul prof. Adela-Irina Lorincz – pian, prof. Lavinia Furdui – vioară, prof. Andreea Florea – pian, Radu Ropotan, Ioana Tudor şi Octavian Pîrlea, la vioară, şi Maria Muntean, la orgă.

La eveniment au participat, în calitate de invitaţi, prof. univ. dr. Elena Chircev, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, prof. Mihaela Tomescu, de la Colegiul Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, şi Monica Isăccescu, de la Radio România Muzical.

Caravana, care a sosit la Caransebeş de la Lugoj, şi-a continuat drumul, tot sâmbătă, spre ultima etapă a turneului, Oraviţa.

Cosmin VLAD

Compozitorul George Enescu va fi celebrat săptămâna viitoare la Anina, printr-o manifestare cultural artistică de excepție. Evenimentul, ce se va derula sub genericul „George Enescu, în constelația marilor interpreți”, este organizat de Casa de Cultură din Anina, Primăria și Consiliul Local, Biserica Ortodoxă Sfinții Împărați Constantin și Elena. 

Manifestarea va avea loc miercuri, 13 mai și va debuta cu o expoziție de fotografie, organizată cu sprijinul Muzeului Național George Enescu din București. Expoziția va putea fi vizionată începând cu ora 16:00, la Centrul de Afaceri din Anina și va fi urmată de un concert extraordinar de pian la patru mâini, susținut de Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu.

Reprezentația celor doi pianiști, recunoscuți pe plan internațional, va începe la ora 17:00 la Biserica Ortodoxă Sfinții Împărați Constantin și Elena. Din program fac parte, printre altele: Rapsodia română, de George Enescu, Jocuri Populare din Transilvania, de Constantin Silvestri, Joc de doi din Banat, de Sabin Păuța.

George Enescu, de la moartea căruia se împlinesc luna aceasta 60 de ani, este considerat cel mai important muzician român. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor. Cele mai cunoscute compoziții ale ale datează din primii ani ai secolului al XX-lea, printre acestea numărându-se: cele două „Rapsodii Române, op. 11 (1901 – 1902)”, „Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903)”, prima sa „Simfonie, în Mi b, op. 13 (1905)”, „Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908)”.