Glezne goale; imberbi fără strop de discernământ; „neterminați“, cum le spune Dana Budeanu; tineri fără minte, fără caracter, fără discernământ, fără Dumnezeu; voinicii din spatele ecranului de calculator sau, mai trist, viitorul de mâine al României.

Nu știu cu ce apelativ să-i categorisesc; nu reușesc să înțeleg ce e în mintea lor; nu știu prin ce împrejurări au ajuns așa și nici cum pot fi ei (re)educați, pentru că un lucru este cert, astfel de gesturi nu cred că le-au învățat de la părinți. Refuz să cred că există în preajma noastră astfel de „viteji“ care să comită astfel de gesturi. Cu toate acestea mai apar (e drept rar, dar parcă tot mai des în ultima vreme) bipezi fără minte care consideră că incendierea unui simbol al creștinismului, vandalizarea unui mormânt din cimitir ori altfel de asemenea fapte, reprezintă un act de bărbăție și de vitejie.

O postare apărută ieri pe rețelele de socializare m-a blocat pur și simplu. Mintea mea refuză să creadă că astfel de gesturi sunt posibile în mileniul 3, că mai există indivizi care s-au ridicat din patru labe și pășesc țanțoși printre noi, cu astfel de mentalități:

„Cât de josnic și nemernic poți fii… să dai foc Fecioarei Maria de la mănăstirea Reșița-Doman!!! Mă încearcă o furie și o neputință fără margini!!!Sper ca poliția reșițeană să îi găsească pe făptași, și sper să își primească și plata divină!!! Este de neimaginat ce se întâmplă în jurul nostru…cu cimitirele,cu bisericile…cu tot ce este sfânt!!! Poate vă treziți și cei care conduceți destinele orașului și județului!!! Avem nevoie să ne simțim în siguranță“!!!

Acestea sunt faptele, aceștia sunt cei din noul val care cuprinde Europa, ei sunt cei care folosesc expresii gen părinte 1 ori părinte 2, care pretind desființarea familiei tradiționale, căsătoriile între persoane de același sex, drepturi egale pentru ele, inclusiv adopția de copii. Există sădit adânc în ei astfel de idei ce mă duc cu gândul la copiii și tinerii care de la 10 ani sunt dispuși să-și sacrifice viața și să se transforme în bombe umane pentru o cauză „sfântă“. Nu există nimic sfânt în a lua viața cuiva, în a distruge simbolurile altei credințe, în a vandaliza indiferent ce.

Expresia „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac“ nu pare să mai aibă valabilitate și asta pentru că ei știu exact ce vor și ce fac, iar acțiunile lor par concertate și dirijate din umbră. Nu mai există toleranță; nu mai dispunem de spațiul de confort și siguranță, nu mai trăim în lumea pe care o știam. În aceste condiții, legile sunt tot mai slabe, mai puțin aplicate, procurori mai toleranți, judecători mai indulgenți și polițiști mai puțin implicați în rezolvarea unor astfel de cazuri.

Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că am o vârstă, că timpul ce-l mai am de petrecut pe această lume nu mai e așa de lung și că nu voi apuca să văd degradarea umană a acestei specii de indivizi care se întinde ca o molimă în toată lumea civilizată, fără ca ceilalți să riposteze. Iar atunci când se vor trezi și vor dori să o facă va fi probabil mult prea târziu…

foto: Facebook

Dan AGACHE

Poate cel mai frumos gând şi mai cald cuvânt este cel despre mamă. „Mama este începutul tuturor începuturilor” spunea poetul Grigore Vieru. E cea care ne dă viaţă şi ne conduce prin ea. Avem o mamă pe pământ dar şi una în cer. „Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele şi în inimile copiilor” spunea şi cunoscutul romancier englez William Makepeace Thackeray.

De ce şi cum o preacinstim? Adevărul şi valoarea preacinstirii Maicii Domnului au fost confirmate de la început, în mod unanim şi incontestabil de Biserică încă de la începuturile ei. Maria Fecioara este cinstită astfel printr-un cult de „supravenerare”. În iconografia Bisericii apare şezând pe Scaunul cel de sus, înconjurată de îngerii slavei, de-a dreapta Tronului ceresc. Având această imagine în minte, cunoscutul teolog rus Serghei Bulgakov spune: „Şezând în ceruri, în stare preamărită, Fecioara rămâne Maica neamului omenesc, pentru care ea se roagă şi mijloceşte. Pentru aceasta Biserica îi adresează rugăciunile ei cerându-i ajutor. Ea acoperă lumea cu vălul său, rugându-se, plângând pentru păcatele lumii, iar la Judecata de Apoi, ea va mijloci înaintea Fiului său şi-i va cere milă. Ea sfinţeşte lumea naturală întreagă, în ea şi prin ea lumea atinge transfigurarea. Pe scurt, veneraţia Fecioarei însemnează cu pecetea ei toată antropologia şi cosmologia creştină, toată viaţa de rugăciune şi pietate“ .

TEMEIURILE PREACISTIRII MAICII DOMNULUI

E persoana profeţită de Dumnezeu prin care va veni în lume Mântuitorul: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”. (Facere 3,15). Precum păcatul a venit prin Eva, mântuirea avea să răsară din Eva cea nouă, Fecioara Maria. La rândul său, profetul Isaia profeţeşte că Mântuitorul lumii se va naşte din Fecioară: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14).

 I-AU DAT CINSTIRE DEOSEBITĂ:

– Îngerul Gavriil: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1, 28)

– Elisabeta, mama Sfântului Ioan: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.” (Luca 1, 42)

– Oameni simpli din mulţime, ascultând pe Hristos şi văzând minunile Sale rostesc: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt!” (Luca 11, 27).

– Însăşi Sfânta Fecioară prevesteşte situaţia ei excepţională între celelalte femei şi veneraţia universală de care urma să se bucure: „Măreşte, suflete al meu, pe Domnul … că a căutat spre smerenia roabei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt (este) numele Lui …” ( Luca 1, 46-49).

– Fiul Său, Hristos Mântuitorul: prin ascultarea şi supunerea faţă de Fecioara Maria (Ioan 2, 3-10 – minunea din Cana Galileii); iar când era pe cruce, a dat-o în grija ucenicului Său iubit, Ioan (Ioan 19, 26-27).

– Însuşi numele, Maria, în limba ebraică vine de la cuvântul Miriam şi se traduce ca doamnă, cea plăcută, alteţă, împărăteasă; ea a fost într-adevăr o femeie aleasă, distinsă, precum a văzut-o profetic şi proorocul David, „aleasa Domnului” şi „regina” care stă de-a dreapta îmbrăcată în haină aurită.

– Naşterea mai presus de fire a Mântuitorului a păstrat neatinse peceţile fecioriei, Maica Domnului rămânând fecioară şi după naştere (la fel cum lumina trece prin sticlă, fără a lăsa urme).

– Din cele mai vechi timpuri, recunoscând importanţa Maicii Domnului în istoria mântuirii, Biserica o preamăreşte închinându-i rugăciuni, imnuri, diferite numiri; la toate rugăciunile şi slujbele i se pomeneşte numele şi i se adresează cereri.

NUMIRILE DATE MAICII DOMNULUI: Preasfântă, Preacurată Fecioară Maria, Preabinecuvântată, Pururea Fecioară Maria, Slăvită Stăpână.

Biserica  i-a închinat 5 SĂRBĂTORI MARI:

1. Naşterea Maicii Domnului – 8 septembrie;
2. Acoperământul Maicii Domnului – 1 octombrie;
3. Intrarea în biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie;
4. Buna Vestire – 25 martie;
5. Adormirea Maicii Domnului – 15 august.

Deasemenea în calendarul nostru mai apar şi SĂRBĂTORI MICI închinate Maicii Domnului:

1. Zămislirea Sfintei Fecioare – 9 decembrie;
2. Soborul Maicii Domnului – 26 decembrie;
3. Izvorul Tămăduirii;
4. Aducerea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne – 2 iulie;
5. Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului – 31 august.

MODALITĂŢI DE CINSTIRE A MAICII DOMNULUI:

1. Sărbători în cinstea Maicii Domnului;
2. Imne, stihuri, stihiri sau axioane;
3. Rugăciuni de mulţumire şi de cerere (în timpul Sfintei Liturghii, a cultului public şi particular);
4. Nu există slujbă bisericească în care să nu existe rugăciuni sau cântări în cinstea Maicii Domnului;
5. Slujbe speciale în cinstea şi spre lauda sa (“Acatistul Bunei Vestiri”, “Acatistul Maicii Domnului”, “Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului”, “Paraclisul Maicii Domnului”);
6. Postul Sfintei Marii (1-14 august).

DEOSEBIRI INTERCONFESIONALE:

– Biserica Romano Catolică a ridicat cultul Maicii Domnului, dezvoltând numita doctrină a mariologiei care amplifică rolul Fecioarei Maria în istoria mântuirii susţinând că Fecioara Maria nu ar fi avut păcatul strămoşesc.

– Biserica Ortodoxă afirmă că Maica Domnului s-a născut cu păcatul strămoşesc însă acesta a fost şters în momentul zămislirii, a concepţiei Mântuitorului.

– Biserica Reformată, deşi o numeşte Fecioara cea mai lăudată, fericita cea mai vrednică… susţine că nici Fecioarei Maria, precum nici sfinţilor nu li se cuvine vreun cult.

Valentin POPOVICI