După dărâmarea lui Ponta și demonizarea clasei politice trebuia găsit un nou guvern. Astfel a aterizat la Palatul Victoria guvernul de tehnocrați, un guvern manevrabil, maleabil, comod, cu vulnerabilități bine protejate, dar mai ales incompetent. Pentru marea majoritate a tehnocraților această perioadă va fi punctul forte din biografia lor. La Bruxelles contează să scrii în CV-ul tău că ai fost ministru chiar și undeva, într-o țară din estul Uniunii Europene.

Acestor tehnocrați, dar mai ales celor care i-au adus la putere le-a scăpat un lucru important pentru noi, românii. Era vorba de guvernul țării noastre. Despre această guvernare se poate spune că este incompetentă, că este nepăsătoare, că este nelegitimă, dar în primul rând se poate spune că nu este românească.

Din fericire acest guvern mai are de subzistat trei luni. Ce va fi după? Ce guvern vom avea? Oameni politici importanți care țipau cu gura strâmbă că vor tehnocrați astăzi ne spun că este normal să avem un guvern politic. Poate că era normal ca guvernul Ponta să nu cadă la sfârșitul anului 2015. Probabil că încă un an de guvernare coerentă a acestui executiv ar fi adus mai multă stabilitate în viața românilor. 

Totul e trecut însă, un trecut peste care oamenii obișnuiți trec din nefericire foarte ușor, uită și iartă prea repede. Pe scurt, noul guvern, politic bineînțeles, așa cum este în toată lumea civilizată, va fi sau unul de largă reprezentare națională (PSD +PNL) sau unul PSD, ALDE și minorități. Prima variantă e valabilă pentru țările în criză, la război, acolo unde statul e în pericol. A doua variantă este una normală. Parlamentul va avea și putere și opoziție și capacitatea de a redeveni instituția numărul 1 a democrației românești.

Poate că România este însă într-o situație de criză a democrației și a instituțiilor proprii democrației, iar reabilitarea acestora începând cu legislativul, o nouă constituție și delimitarea clară a puterilor în stat ar trebui să fie principalele obiective ale viitoarei puteri PSD + PNL.

Întrebarea este însă: vor cu adevărat cele două mari partide redemocratizarea României sau nu? Ciudat și de neînțeles, dar până acum partidul care poartă în titulatura sa cuvântul „național” nu a convins că ar dori redemocratizarea țării.

Sergiu TABAN

Să-ți cumperi un televizor înainte de a lua salariul este o imprudență, dar să-ți cumperi un televizor cu bani împrumutați fără a avea un venit înseamnă a combate sărăcia fără a dispune de resurse. 

Guvernanții care reiau frecvent metoda tratării sărăciei cu bani care nu le aparțin nu fac altceva decât să mențină manevrabilă o societate cu majoritatea componenților săi sub pragul de sărăcie.

Tratatele constitutive ale Uniunii Europene prevăd că lupta împotriva excluziunii sociale este unul dintre obiectivele esențiale ale politicii sociale europene și constă în promovarea „Modelului Social European” într-o Europă bazată pe CREȘTERE ECONOMICĂ și pe COMPETITIVITATE.

Lupta împotriva excluziunii sociale se face promovând competitivitatea care se datorează pregătirii superioare a individului și creativitatea.

La noi:

Legea salarizării, de câțiva ani, conține o „legătura de cuvinte” care  sună cam așa: „Salariul negociat de părți nu poate fi mai mic de…lei atât pentru SALARIATUL CU STUDII SUPERIOARE cât și pentru SALARIATUL CU STUDII MEDII precum și pentru SALARIATUL FĂRĂ STUDII”.  Acum câțiva ani, nu mulți, salariul minim pe economie era de 600 lei, iar salariul minim pentru cei cu studii superioare era de 1200 lei. Astăzi, salariul minim pe economie este de 1050 lei și dacă se vor concretiza promisiunile politicienilor ar trebui sa ajungă, în 2016, la 1200 lei. În toată această perioadă salariul minim al celor cu studii superioare a rămas la 1200 lei.

Și uite așa noi, cei cu pregătire superioară, am avut neșansa de a ne consuma zilele într-un spațiu unde am fost și suntem puși pentru a nu face nimic….eventual doar distribuție,  pază și consum de sărăcie.

Asta se întâmplă dacă sunt votați cei care-și cumpăra diplomele, titlurile, medaliile, nu suportă competiția și nu au construit nimic în viața lor!

Cel mai ușor și cea mai ieftină modalitate prin care dobândești avantaj competitiv, putere, recunoaștere este creativitatea. Și aceasta este o resursă umană care se găsește în toate organizațiile și nu necesită costuri mari. Și mai este și un mod natural de luptă împotriva prostiei, a nepriceperii și a nepotismului.

Guvernanții trebuie să-i respecte pe cei cu pregătire superioară stabilindu-le și lor un salariu minim decent, nu egal cu cel al unuia fără…studii. Altfel, cei cu studii superioare ajung să lucreze alături de cei fără studii… în alte țări.

Dorind să închei cu o glumă aș putea zice că sper ca la următoarele alegeri:

„Să dea o ploaie deasă

Ca să stea toate babele în casă”

Eugen LUPU