Astăzi, biserica este depășită din punct de vedere reprezentativ, al impactului asupra oamenilor sau ca importanță. Ajungem la această concluzie numai dacă ne gândim că pentru mulți tineri, dar și pentru cei mai în vârstă, modelele de viață au ajuns să se regăsească printre fotbaliști, cântăreți, actori…și nu în biserică.

Bisericile sunt depășite de viteza cu care se derulează viața. Nu mai trăim vremurile care erau în urmă cu 2.000 de ani, dar se pare că în cele mai multe biserici totul a rămas prins în timp.

Spiritele inferioare sunt simpli executanți.

Astfel, biserica a ajuns ceva ce îi interesează pe oamenii care nu au curajul de a aborda problemele majore ale existenței decât cu ajutorul unor răspunsuri „religioase” gata făcute. Cu ce se aleg cei 20.000 de pelerini care trec pragul unei mânăstiri într-o singură zi, pentru câteva ore de așteptat în picioare? Cu iertarea păcatelor ! Cu ce se întorc acești oameni acasă după pelerinaj?

Biserica a ajuns o afacere de mare succes care generează mult profit, neimpozabil. Este practic o fabrică de Diplome Supreme.

Altceva mai sus de asta nu există. Spre fericirea unora și preafericirea altora examenul se trece foarte ușor, nu trebuie decât prezența fizică. Singura problemă o reprezintă trecerea prin același loc a 20.000 de ființe pentru un timp cât mai scurt. Pentru că aceste 20.000 de ființe se grăbesc să le fie iertate păcatele.

Sfântul Ioan Gură de Aur : „Conștiința este judecător drept. N-o poți potoli nici cu parale, nici cu măguleli, nici cu nimic”.

Dumnezeu a pus în sufletul nostru un judecător neobosit și un paznic necontenit: conștiința. O avem de la naștere și până la moarte. Cu această conștiință, unde este înregistrat tot ce ai făcut în viață, mergi la Judecata de Apoi. Trecutul nu se uită.

Păi și atunci la ce ne mai folosește Fabrica de Diplome Supreme?

Ar trebui ca măcar două zile pe an, această Fabrică de Diplome Supreme să își ia liber: de Paște și de Crăciun!

Eugen LUPU