De-a lungul celor peste 30 de ani de așa zisă democrație, România a devenit o țară a tuturor posibilităților; un loc de unde poți să furi fără să fi tras la răspundere, un bantustan din care românii au voie să plece doar la muncă pentru economiile altora, o zonă cu politicieni corupți care fac legile pentru interesul lor, o țară în care românii au voie doar să execute fără să discute.

Exemple sunt multe și cuprind o paletă largă de patrapazlâcuri făcute în cei peste 30 de ani de la căderea regimului comunist. Sub pretextul că nu sunt performante, uzinele românești au căzut una după alta sub șenilele excavatoarelor. Desfăcute bucată cu bucată, valorificate la fier vechi, terenuri ajunse pe mâna samsarilor, rând pe rând au dispărut lăsând în urmă șomeri, familii fără niciun venit sustenabil, goluri în economia țării și în buzunarele românilor.

Atunci a început exodul; la căpșuni, sparanghel, în construcții. Se estimează că la un moment dat erau peste 5 milioane de români la muncă în străinătate. Banii trimiși în țară reprezentau o sumă mai mare decât cea a investițiilor străine în România. Prețul a fost însă mare; familii destrămate, copii lăsați în grija bunicilor, a rudelor sau a nimănui.

Pe acest fond, partidele de toate culorile au ieșit la înaintare cu promisiuni care mai de care mai frumoase și mai atrăgătoare, care s-au dovedit a fi doar vorbe în vânt. România îmbătrânea văzând cu ochii, lipsa de reacție a populației a condus la o înmulțire a fărădelegilor comise sub un fals aspect de legalitate, justiția și serviciile și-au dat mâna sau au închis complice ochii. Lipsa locurilor de muncă, deficitul bugetar, împrumuturile pentru a acoperi neputința clasei politice, incapacitatea de a gestiona țara sau poate prostia și reaua voință a celor aleși, au făcut ca România să devină asemeni unei căprioare căzute la pământ din care lupii sfârtecă fără frică, fără jenă, bucată după bucată.

Se vând companii strategice, se înstrăinează terenurile agricole, se scot la mezat pe câțiva firfirei pădurile și bogățiile subsolului românesc. Am ajuns să importăm de la alimente de primă necesitate, la toate kitsch-urile asiatice; de la rable europene pe patru roți la fructe și legume turcești, frumos ambalate dar pline de pesticide. Totul cu complicitatea politicienilor și a acoliților lor, numiți pe criterii neștiute în posturi cheie, bănoase și influente.

Europa s-a săturat să ne mai tragă de urechi. Ne-au garat pe linie moartă și mai mușcă și ei din când în când câte o bucată de țară. Noi dormim liniștiți, mai căscăm mirați ochii la câte un praf în ochi aruncat strategic de unii sau de alții, ne batem gura cât e ziua de lungă dacă vaccinurile sunt sau nu eficiente, ne culcăm liniștiți și ne trezim doar pentru a o lua de la capăt, într-o alergare continuă în cerc, fără început, dar ce e cel mai trist, fără sfârșit.

Dan AGACHE

Într-o discuție telefonică purtată cu președintele Colegiului Medicilor din România dr Gheorghe Borcean, acesta a reiterat răspunsul oferit jurnaliștilor de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, un ziar „adevărat, neafiliat“, referitor la pasibila existență a unui disconfort în sistemul sanitar românesc, produs de plecarea masivă, în ultimii ani, a medicilor români:

„Da, acest disconfort există; dacă acum aveam cu 14 – 15 mii de medici mai mult în țară, eram mai puternic, mai organizați, mai apți să luptăm cu ceea ce se întâmplă acum din punct de vedere sanitar-epidemiologic. Există o migrație din locurile mici spre centre medicale mai mari, la fel cum există o migrație din marile centre și nu numai spre exterior. Amândouă sunt la fel de malefice. În discuția ci jurnalistul german, acesta m-a întrebat, la modul teoretic, dacă aș avea posibilitatea să discut cu președintele Franței, ori cu cancelarul Germaniei, ce le-aș spune. Am spus că România ar merita o compensație pentru faptul că în Germania sunt 4900 de medici de origine română, care dau servicii de sănătate unor cetățeni care nu au contribuit la formarea acelor medici, spre deosebire de cetățenii români care au investit în formarea unui medic aproape 100 de mii de euro; cam asta este suma care se cheltuie pentru formarea unui medic“.

„Trăim într-o lume liberă și există libertatea de mișcare; nici nu se poate pune problema de a cere sume de bani pentru aceste plecări. Era vorba de o recompensă morală pe care România o merită. Aș vrea să facem împreună un calcul: să zicem că sunt 14 mii de medici care au plecat din România în ultimii 10 ani, în fiecare investindu-se cel puțin 100 de mii de euro pentru a putea fi formați, avem un miliard și jumătate de euro, ca să nu mai punem la socoteală IT-iștii, inginerii, profesorii și multe alte categorii profesionale. Ce am fi făcut noi dacă aveam un miliard și jumătate de euro în plus? Câte spitale construiam, câtă tehnică de laborator pentru testarea în masă a populației, câți reactivi, câte medicamente, câte echipamente de protecție….“

În finalul discuției l-am rugat pe președintele Colegiului Medicilor din România dr Gheorghe Borcean să adreseze un mesaj celor din linia întâi a luptei cu noul coronavirus: „Eu nu aș vrea să devin incorect politic, dar îmi asum chestia asta și mesajul este „Hristos a Înviat“. Nimic nu este întâmplător în lumea asta și toate au o semnificație“.

Dan AGACHE

De 30 de ani România parcă e blestemată. Blestemată la sărăcie, ură, dezbinare, răutate. Parcă nu mai suntem noi. Sau așa am fost?

Zi de zi, ceas de ceas, televiziunile, internetul, abundă de crime, violuri, pedofilie, hoție și…prostie. De multe ori, stai și te minunezi, întrebându-te: de unde se adună toate? Adevărul e că nu poți să intri într-o unitate sanitară fără să umbli la portofel în loc de „bună ziua“; nu poți rezolva o problemă administrativă, ori de cine știe ce altă natură, fără să bagi adânc mâna în buzunar. Nu mai poți să faci nimic fără cota obișnuită de șpagă, mită, bacșiș, peșcheș, spuneți-i cum vreți. La rândul nostru suntem fericiți dacă cineva ne scoate ochii cu o „atenție“. Ne furăm singuri căciula.

De vecinul, pe care îl ști de-o viață, om liniștit, la locul său, familist convins, afli într-o bună zi că e săltat de mascați pe motiv că e pedofil, violator, ori cine știe ce alte găinării ori lucruri mai serioase o fi făcut. Se ceartă frate cu frate și se bat până la sânge pentru o palmă de pământ, se încaieră și se taie părinți cu copii.

Avem parcă în ADN-ul nostru tot felul de reminiscențe de la huni, tătari, fanarioți, care ne-au influnțat de-a lungul timpului istoria și destinul. Mai avem în fruntea țării tot felul de indivizi pe care lumea îi numește „aleși“, care se comportă aidoma majorității: fură, înșeală, păcălesc, fac trafic de influență, aleargă cât e ziua de lungă și mandatul de scurt după interesul personal ori de grup, fac tot ce se poate pentru bunăstarea lor.

E cinic ceea ce se întâmplă, de parcă un blestem s-a abătut asupra noastră. Ne întrebăm de ce ne pleacă pruncii din țară. Răspunsul e simplu: găsesc ceea ce și-au dorit și ne-am dorit mereu: un trai decent, respect pentru meseria pe care o fac, indiferent care ar fi ea, predictibilitate pentru ziua de mâine. Altfel spus, tot ceea ce și-au dorit acasă, găsesc printre străini. Atâta doar că aici, în țară, nimeni nu se gândește să facă aceste lucruri; nici cei mari, nici cei mici.

Toate gândurile, idealurile și speranțele noastre nu trec de stadiul de dorință. Nu avem puterea să le punem în practică și ca un făcut, cei care încearcă totuși, așa ceva sunt priviți ca niște alienați, iar „statul“ are meru „grijă“ de ei. Suntem blestemați sau doar prea proști ori lași să devenim ceea ce vrem cu adevărat. Schimbarea trebuie să vină din noi, dar e atât de încorsetată încât cu greu poate să iasă la lumină.

Până când nu vom scăpa de păguboasele expresii care ne călăuzesc, precum: „lasă că merge și așa“ ori „mie să-mi meargă bine, că de restul…nu-mi pasă“, vom fi mereu călcați pe cap, mereu priviți ca o nație dezbinată, fără coloană vertebrală, gata să facă orice pentru interesul propriu.

Și sincer nu cred că suntem așa. Sau cel puțin mai sper acest lucru. Mai sper că într-o bună zi să ne trezim și să redevenim ceea ce vrem cu adevărat. Dar vrem oare, sau e doar o iluzie? Suntem blestemați de soartă sau doar proști făcuți grămadă?

Dan AGACHE