Se știe sper situația financiară a Spitalului Județean de Urgență din Reșița: conturi blocate, datorii de milioane, furnizori plătiți cu țârâita. Nu de ieri, nu de săptămâna trecută ci de ani și ani de zile și nimeni nu a fost tras la răspundere. Nimeni nu a plătit pentru managementul defectuoas al unității sanitare în cei 30 de ani post Decembrie 89.

Cu toate aceste lipsuri și neajunsuri, unitatea funcționează în primul rând datorită implicării actualei echipe de conducere: Alina Stancovici, manager și Emil Bunda, director medical. E drept că nu la capacitatea și în condițiile pe care cei doi și le doresc, și de ce să nu recunoaștem, le-am vrea și noi. Atâta doar că metehnele vechi se schimbă greu, iar proastele obiceiuri ale personalului medical și mai greu. Cu toate acestea se observă, pe zi ce trece, că se întâmplă și lucruri bune.

Unul dintre acestea a fost ajutorul umanitar acordat de Crucea Roșie România la sfârșitul lunii februarie, urmat ieri, de mărțișor de un altul. Purtătorul de cuvânt al SJUR, Roxana Nafiru explică:

„Prin bunăvoința și cu sprijinul Crucii Roşii Caraș-Severin, la Spitalul Județean de Urgență Reșița a sosit luni, 1 martie, cel de-al doilea transport, după cel ajuns vineri – 26 februarie, din partea asociației elvețiene Osteuropahilfe, constând în mobilier de uz medical, precum dulapuri, noptiere, paturi, saltele, mese chirurgicale etc. 

Donația primită de către Spitalului Județean de Urgență Reșița este mai mult decât binevenită, în contextul în care, în următoarele două – trei săptămâni, la Staționarul III vor începe lucrări de amenajare și igienizare, atât în ceea ce privește reabilitarea rețelei de oxigen, cât și în ceea ce privește igienizarea spațiilor interioare (vopsit și zugrăvit).

Managerul unității medicale, Alina Stancovici, mulțumește pe această cale Crucii Roșii, care a fost mereu alături de Spitalul Județean de Urgență Reșița, nu doar în pandemie, ci și în alte perioade, precum și asociației umanitare din Elveția“.

Cu o floare nu se face primăvară, se spune prin popor. E adevărat nici cu această donație Spitalul Județean de Urgență din Reșița nu va ajunge la acel nivel pe care ni-l dorim cu toții. Dar dacă fiecare dintre cei responsabili ar oferi spitalului o floare (a se citi o mână de ajutor conform responsabilităților din fișa postului), poate am avea și noi condiții mai bune, mai mulți medici dedicați actului medical în sine și nu ciupitori de plicuri precum Bulibașa și acoliții săi.

Dan AGACHE

Cunoscută de mult timp pentru secretul său bancar, Elveţia va oferi în curând bogaţilor lumii o nouă alternativă în care să îşi depoziteze cele mai de preţ bunuri: seifuri în stâncă săpate la poalele Munţilor Alpi, transmite Bloomberg. Ideea aparține unor întreprinzători din centrul Elveției, unde este amplasat masivul Bruenig, la aproximativ 40 de kilometri sud-vest de Lucerna.

“Camera comorilor dumneavoastră într-un munte. Un loc sigur în care să vă depozitați activele și datele sensibile”, spune Bruenig Mega Safe AG, firma care construiește seifurile, pe pagina sa de Internet. Hugo Schittenhelm, membru în Consiliul de Administrație de la Bruenig Mega Safe AG, spune că firma intenționează să utilizeze un spațiu din interiorul muntelui echivalent cu zece terenuri de fotbal. “Dacă va fi nevoie am putea extinde acest spațiu”, susţine Hugo Schittenhelm.

Bogații lumii caută securitate în condițiile în care pandemia a perturbat piețele iar tensiunile sociale au izbucnit din SUA și până la Hong Kong și Londra. În timp ce unii se tem de o recesiune globală sau de dezastre naturale, alții vor să evite depozitele bancare deoarece dobânzile negative forțează băncile să perceapă bani de la cei care au depozite de numerar.

Potrivit informațiilor publicate pe pagina de Internet a companiei Bruenig Mega Safe AG, seifurile în munte au dimensiuni care variază de la 100 de metri cubi până la de 20.000 de metri cubi și o înălțime de până la 12 metri. Seifurile asigură o umiditate constantă de 40% și o temperatură de 12 grade Celsius. Preţurile încep de la 500.000 de dolari.

Pe lângă stocarea de obiecte de valoare precum opere de artă, aur, acțiuni sau automobile clasice, seifurile sunt și “o locație ideală pentru activități care necesită cele mai înalte standarde de securitate”, susține firma elvețiana.

Hugo Schittenhelm a spus că Bruenig Mega Safe poartă discuții cu aproximativ zece clienți potențiali, printre care se numără galerii de artă dar și persoane înstărite. Pe lângă faptul că sunt mai sigure, seifurile în munte sunt mai ieftin de construit, susține Schittenhelm.

“Autorizațiile de construcție se obțin mai rapid, tavanul nu poate fi distrus și nu ai nevoie de sârmă ghimpată sau câini”, spune Schittenhelm. Deși până acum cei mai interesați sunt cetățenii și firmele din Elveția, Bruenig Mega Safe vrea să atragă și clienții din orașe înstărite precum Hong Kong sau Singapore.

Dan AGACHE

Reșița se poate mândri cu încă un tânăr a cărui performanță este recunoscută și premiată peste hotare.

Nicole Dolot, fiica directorului BCR, Claudiu Dolot și a Laviniei Dolot, profesor la Colegiul Național „Traian Lalescu” din Reșița, proaspătă absolventă a Facultății de Matematică și Informatică, secția Informatică Engleză, din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, a urmat în această vară, timp de două luni, un stagiu de practică la CERN – Centrul European de Cercetare Nucleară, care găzduiește acceleratorul de particule, și a lucrat în cadrul departamentului LHCb (Large Hadron Collider beauty), sub coordonarea lui Niko Neufeld.

În cadrul acestui departament, reșițeanca Nicole Dolot a primit premiul Moritz Karbach, pentru munca și efortul depuse în timpul internship-ului.

Reprezentanții universității absolvite de tânăra din Reșița precizează că pe parcursul internship-ului, Nicole a participat și la hackathon-ul Webfest, unde a obținut locul 3 cu ideea CERNLearn – o aplicație de knowledge exchange pentru angajații de la CERN.

foto: facebook, csubbcluj.ro

Elena FRANȚ

Vicepreşedintele CE, Maros Sefcovic, despre România: „Se poate dezvolta pe energii regenerabile“.

Vicepreşedintele Comisiei Europene, Maros Sefcovic, a declarat la Ploieşti, în cadrul summitului de energie Aspen, că România este bogată în resurse naturale și că se poate dezvolta rapid în ceea ce privește energiile regenerabile.

Maros Sefcovic a declarat, în cadrul summitului Aspen, că speră ca România să devină exportator de energie.

„Sunteţi bogaţi în resurse naturale şi cred că vă dezvoltaţi foarte rapid în ceea ce priveşte regenerabilele (n.r. – energiile ). Acum sunteţi parte din cea mai mare economie a acestei lumi, prin urmare sper să reuşesc să vă intrig puţin şi să deveniţi puţin mai activi pe acest pieţe, să vă dezvoltaţi şi mai mult bogăţia în energie, în producţia de energie şi să deveniţi exportatori de energie”, a declarat Maros Sefcovic.

Vicepreşedintele Comisiei Europene a mai precizat România a progresat în ceea ce privește domeniul energiei regenerabile.

„Despre energia regenerabilă, ştiu că aţi avut propriile experienţe, că aţi trecut prin faze dificile, (…) dar aţi realizat un progres minunat. Sunteţi una dintre puţinele ţări care şi-au atins targetul înainte de expirarea timpului. Cred că vă veţi putea folosi bunele rezultate (…) şi să ajutaţi sau să vindeţi succesul vostru acelor ţări care au probleme pentru a atinge standardele lui”, a mai spus Maros Sefcovic.

Doar că românii nu sunt conștienți nici astăzi de acest potențial!

De ceva vreme circulă pe facebook mai multe postări cu o microhidrocentrală din Susasca, Elveția, un microgenerator practic activat de puterea apei, care m-a incitat puțin.

După o documentare mai amplă am ajuns să constat că Elveția își exploatează 87% din potențialul său hidro-energetic, având baraje de acumulare pentru hidrocentrale încă din secolul XIX și că a avut grijă să își construiască hidrocentrale pe toate râurile din acest stat. (http://ecology.md/md/page/europa-in-fruntea-producatorilor-de-energie-verde-autoritatile-de-pe-batranului-continent-promoveaza-energia-din-surse-regenerabile-che-din-europa)

La elvețieni dezvoltare, la noi re-sălbăticire! Suntem proști sau suntem proști?

Paradoxal în România un proiect finanțat cu granturi elvețiene se luptă din răsputeri să sălbăticească o importantă zonă din Banatul de Munte. Luptă serioasă care a dorit ca, inițial, nici măcar pășunatul să nu mai fie posibil în această zonă de sălbăticie. ” Proiectul „Sălbăticia din Carpați, bogăție pentru oameni” e cofinanțat printr-un grant din partea Elveției acordat prin Contribuția Elvețiană la Uniunea Europeană extinsă. Titlul original al proiectului este „Southwestern Carpathian Wilderness and Sustainable Development Initiatives” (http://www.wwf.ro/ce_facem/arii_protejate/salbaticia_din_carpati/)

Un proiect serios, de construcție a unei microhidrocentrale similare celei de la Susasca a fost blocat de oamenii implicați în acest proiect finanțat cu fonduri elevețiene, asta deși se pare că în Elveția lucrurile de genul acesta nu sunt deranjante. Motivul invocat: infringementul primit de România pe această temă!

Este adevărat că România a primit un infringement de la Comisia Europeană pentru încălcarea directivei privind Apa în cazul construcției unor MHC-uri în Făgăraș. Doar că proiectul de la Poiana Mărului nu seamănă deloc cu cel din Făgăraș.

De altfel directiva invocată impune respectarea unui debit de servitute pe râul unde este realizată construcția hidrotehnică, debit stabilit prin studii științifice și sub care nu poate scădea decât din motive naturale, scădere care ar afecta microclimatul zonei.

Numai că proiectul de la Poiana Mărului nu își propunea câtuși de puțin să încalce acest drept al debitului de servitute, care prevedea scări pentru pește, captarea prin grătare a debitului suplimentar și, nicidecum, prin tubulaturi care să strice albia.

De altfel, Agenția pentru Protecția Mediului a și efectuat mai multe controale în zonă, fiind reclamat faptul că scările pentru pește ar fi fără apă, fapt ce nu s-a confirmat în teren.

Dar, din păcate, românii se pare că nu văd cum elvețienii dau bani pentru sălbăticia României în timp ce la ei potențialul hidroenergetic e exploatat aproape de 100%. Nu m-aș mira ca în câțiva ani să și cumpărăm energie electrică de pe piața helvetică…

Sergiu TABAN

Elveţienii vor vota în cadrul unui referendum privind crearea celui mai mare salariu minim din lume, în valoare de 22 de franci elveţieni (18,11 euro) pe oră. Asta înseamnă 4.000 de franci elveţieni (3.293 de euro) pe lună, situaţie care ar putea conduce la concediri din partea angajatorilor care nu îşi permit un nivel al salariilor atât de ridicat, scrie Bloomberg, citat de Ziarul Financiar, ediţia online. Angajatorii susţin că aproape 90% din angajaţii din Elveţia câştigă deja mai mult, iar stabilirea unui prag al salariului minim va duce la creşterea salariilor în întreaga economie. Referendumul va avea loc pe 18 mai.

Aproximativ 10% din angajaţii cu normă întreagă din Elveţia câştigă un salariu brut mai mic de 4.000 de fraci elveţieni (3.293 de euro), potrivit unor rapoarte statistice din 2010. Ajustat la nivelul puterii de cumpărare, salariul minim propus va ajunge la valoarea de 10,12 euro pe oră, ceea ce înseamnă o remuneraţie mai mare decât cea din Luxemburg şi Franţa – 7,66 euro, sau Australia – 7.37 euro, conform datelor publicate în 2012 de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Integral pe www.zf.ro