Direcția de Sănătate Publică a județului Caraș-Severin are un nou director executiv. După înaintarea demisiei fostului director Romeo Dumitrescu, începând cu 15 iunie instituția a rămas fără conducere executivă. De astăzi se pare că această funcție va fi ocupată de către Marinela Popovici, cea care a ocupat până acum funcția de director executiv adjunct economic în cadrul DSP Caraș-Severin.

„Potrivit Ordinului nr. R 1/40/26.06.2020 semnat de Ministrul Sănătății, dl. dr. Nelu Tătaru, emis azi, directorul executiv al Direcției de Sănătate Publică a Județului Caraș- Severin este dna ec. Marinela Popovici, director executiv adjunct economic în cadrul DSP Caraș-Severin. Mandatul doamnei ec. Marinela Popovici se va derula cu delegarea atribuțiilor specifice funcției publice de conducere și este de maximum șase luni dintr-un an calendaristic, intrând în vigoare cu data emiterii lui, adică de astăzi, 26.06. 2020”, după cum precizează compartimentul de comunicare și relații cu publicul al DSP.

Lorena POENARU

S-au împlinit 30 de ani de la Duminica Orbului; sunt 30 de ani de când România votează în „orb“ la fiecare scrutin electoral; de 30 de ani viața noastră s-a schimbat și nu în bine.

M-am săturat de lichele, hoți, pupincuriști, yes-meni, pupători de condur, oameni ghiocel și non valori puse în posturi cheie, doar pentru că sunt membrii activi ai vreunui partid, sau pentru că sunt copiii, nepoții, amantele sau rudele vreunui parlamentar ori baron local. M-am săturat să văd cum România se prăbușește zi de zi, cum e prinsă în plasa unui păianjen nevăzut care țese cu grijă, atenție și fără scrupule mormântul unui popor bi-milenar.

Țara noastră, pe care am uitat să o respectăm, așa cum am uitat să-i respectăm pe înaintașii noștri, pe cei care au făcut-o mare și „dodoloață“, liberă și independentă, de la Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Cuza ori Kogălniceanu, de la Bălcescu la Coandă ori Ana Aslan, țara noastră zic, e supusă unui experiment teribil. Se încearcă limita de rupere a „mămăligii“. Și asta nu se rupe, nici nu pocnește, ci se întinde, se lățește, se lasă „mocioflită“ fără să se întrebe de ce; deh, e mămăligă.

De 30 de ani „alții“ ne-au distrus economia, ne-au luat rezervele naturale și ni le vând tot nouă, ne-au șters istoria și mândria națională, ne-au subjugat economic și ne bagă pe gât produsele lor second-hand, ne-au mazilit valorile și au curmat din fașă orice tentativă de românism, din dorința lor de a realiza acest experiment numit globalizare forțată. Teribil de mult seamănă cu acea „colectivizare forțată“ din anii 60.

Toate acestea nu s-au făcut peste noapte ci…pas cu pas. Încet dar sigur s-a ajuns la situația actuală: o Românie îndatorată, cu un sistem sanitar pe care pandemia l-a evidențiat până în cele mai negre măruntaie, cu oameni săraci, inculți, dependenți de ajutoare sociale. Toate acestea s-au realizat cu o contribuție esențială a unor politicieni vânduți pe un pumn de arginți, care au pus interesul propriu deasupra interesului național. Cu un sistem legislativ șchiop, cu puteri depline pentru liderii partidelor care au pus pavăză între ei și oricine ar fi vrut să încerce măcar ieșirea din această stare de legumă opărită, în care a ajuns România.

De 30 de ani aceeași clasă politică vândută, dirijată din umbră de păpușari iscusiți, care-și râd în barbă de bietul român scăpat de sub bocancul rusesc, de sub cizma bolșevică, dar răpus definitiv de pantoful lăcuit al politicianului român. Ne mirăm că ne pleacă tinerii hai hui prin țări străine; nu ne surprinde că fuge forța de muncă în afară, ba mai mult îi și ajutăm să o facă; exportăm la greu inteligență nativă, forță de muncă bine calificată și rămânem cu acei cameleoni care se adaptează vremurilor și, pentru un pumn de arginți, reneagă și țâța care au supt-o. Punem piciorul pe gâtul investitorului român, îi dăm în cap celui care are curajul să critice, eliminăm orice piedici care ar putea să apară în calea României spre pierzanie.

Avem un sistem electoral foarte bine pus la punct, care nu permite nimănui să acceadă în vreo funcție fără acordul „baștanilor“ de partid. Fără să dea „dreptul“, recuperat ulterior de pe seama țugulanului de rând. Mi-e silă de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu; mi-e scârbă de fariseismul cu care apar în fața noastră, cu gulere scrobite, ceasuri Rolex și costume Armani. Mi-a scârbă și-mi vine să vomit, gândindu-mă că am pierdut startul acum 30 de ani, când am fi avut posibilitatea să ne croim un alt destin, o altă viață, un alt viitor.

Rămânem orbi în fața realității și mereu orbiți de promisiuni deșarte, de lozinci răsuflate și de lepre și slugoi, vânduți străinilor. Trăim un experiment ciudat și de neînțeles pentru mulți dintre noi. Iar când ne vom trezi, dacă ne vom trezi vreodată, vom constata mirați că România nu mai e a noastră. Iar în locul ei vom descoperi un tărâm sterp, plin de gunoaie din afară, aduse cu larga contribuție a gunoaielor noastre umane.

Sursă foto: bancuri365.ro

Dan AGACHE

Libertatea de exprimare, dreptul la informare, libertatea de a alege… toate sunt drepturi spre care nutrim şi pe care omenirea le asimilează democraţiei. De 21 de ani, presa – oglindă a societăţii – îşi sărbătoreşte dreptul de a fi liberă, de a nu se supune presiunilor constante care vin dinspre politic, economic, social şi chiar şi cultural!Fiecare om apreciaza libertatea de exprimare în mass-media deoarece exista posibilitatea de a accesa informaţii care ne ajuta pentru atingerea deferitelor scopuri. Anul 2014 nu este însă unul uşor pentru presa din întreaga lume. Nici 2013 nu a fost uşor şi nici anul dinnaintea lui, dar instituţiile media supravieţuiesc, se transformă, capătă un plus de libertate în mediul online şi ating noi audienţe pe arii largi de difuzare.

Ziua mondială a libertăţii presei găseşte mass-media din România într-o “perioada încă dificilă din punct de vedere economic, care afectează aproape toate entităţile din acest domeniu, un reviriment nefiind de prevăzut pentru 2014″, se spune într-o declaraţie a Clubului Român de Presă (CRP) citată de mediafax.ro.

“De asemenea, 2014 înseamnă pentru mass-media româneşti un an agresiv din punct de vedere politic, cu două perioade electorale, în care influenţele politice se resimt în majoritatea activităţilor editoriale ale redacţiilor. În 2014, libertatea de exprimare şi echilibrul în acţiune ale mass-media româneşti sunt afectate, mai mult ca în alţi ani, de constrângerile economice şi de condiţionările politice. Presa se află sub o dublă presiune – economică şi politică, neexistând o voinţa a autorităţilor ca mass-media sa fie sprijinte în spirit european, transparent şi nediscriminatoriu”, se mai spune în declaraţia, postată sâmbătă, pe site-ul acestei asociaţii profesionale. CRP consideră că în acest an se menţin problemele din interiorul mass-media româneşti: “Presa continuă să fie afectată de restructurări, managementul nu a găsit încă răspunsuri creative la schimbările majore din domeniu, aduse de transformarea obiceiurilor de consum ale publicului, calitatea prestaţiilor jurnalistice rămâne, cu mici excepţii, la cote modeste”.

Este o sinteză interesantă şi realistă a presei româneşti, prizonieră a contrângerilor de tot felul. Şi nu ne gândim aici doar la publicaţiile din mediul privat. Nu scapă nici instituţiile media publice de presiuni. Situaţia e aceeaşi fie că mergi la Bucureşti fie că citeşti un site de ştiri din Reşiţa. De la preşedintele ţării, la primarul de comună oarecare din Caraş-Severin, până la proprietarul unei firme care cumpără spaţiu publicitar în publicaţia tipărită, online sau în programele audio-video de la radio şi tv, fiecare îşi impune cerinţele, obligă presa să devieze de la respectarea principalei sale meniri: aceea de a oglindi corect, fără interferenţe, ceea ce se întâmplă în comunitate, în societate, în ţară! Şi să nu uităm din ecuaţia presiunilor care scad gradul de libertate a presei pe proprii “muncitori”, dar nu de jos. Nu reporterii care aleargă după informaţii şi le culeg aşa cum sunt…. ci conducătorii instituţiilor media: managerii, redactorii şefi şi editorii, care, constienţi de implicaţia politică ori financiară a unor dezvăluiri altminteri interesante şi folositoare publicului, aleg să treacă sub tăcere ceea ce deranjează.

Nu, pe perioadă de instabilitate politică şi criză economică în România presa nu este nici liberă, nici serioasă!

Laura PIPERIU