Încă o dată aducem mulțumiri din inimă celor ce au făcut din Reșița ceea ce este ea astăzi… un fleac, ne-au ciuruit!

Astăzi am să încerc să vă demonstrez o metodă simplă prin care putem determina dacă spusele celor care ne guvernează naţional sau local sunt adevărate, atunci când se vorbeşte de nivelul de trai.
Se ştie că există o regulă simplă a marilor corporaţii de a încerca de obicei să ocupe pieţele emergente, adică acele pieţe care le oferă posibilitatea unei vânzări şi evident a unui profit mai mare decât pe pieţele pe care deja sunt plasaţi.

Mai simplu: întotdeauna un afacerist, vânzător, va căuta să-şi implementeze afacerea acolo unde ea poate avea un succes temporar care să-i aducă un profit foarte mare, ca apoi acesta ori să se aşeze în nişte limite, ori să dispară, în acest caz evident şi afacerea având aceeaşi soartă.

Acum să trecem la ideea propusă, adică să încercăm fiecare să ne determinăm nivelul de trai, fără statistici, politicieni şi sociologi.

Priviţi-vă cu puterea minţii oraşul în care locuiţi şi încercaţi să contabilizaţi numărul de dughene care vând haine vechi, acele zdrenţe dezinfectate dubios şi care pentru o sumedenie dintre români sunt un mod de a păcăli bugetul familial şi de a se crede puţin mai înţoloţi decât în alte vremuri.

Veți vedea de multe ori pe stradă oameni ce poartă un tricou pe care e logo-ul unei companii de telefonie, al poştei germane, sau mai ştiu eu al cărei companii de ecarisaj.

Omul e mulţumit, a dat 2 lei pe zdreanţa ce altfel ajungea la reciclare şi până una alta seamănă un pic a occidental tocmai pentru că nu înţelege că de fapt e un fel de stâlp viu ce duce reclame gratuit, sau că a dat valoare, prin plată, unui lucru fără valoare.

Să nu confundăm aceste dughene insalubre mirosind de multe ori a sărăcie şi mucegai cu magazinele outlet, unde da, preţurile sunt ceva mai mici decât în marile magazine, modelele sunt ceva mai vechi, dar marfa este absolut nouă.

La fel, să nu-l confundăm pe cumpărătorul de zdrenţe cu un hipster sau cu cei ce au ales vintage-ul ca un mod de viaţă, pentru că aceştia nu fac parte din categoria oamenilor neapărat săraci.

Deci revenim…….

Aţi făcut acest exerciţiu şi aţi numărat în gând cam câte astfel de dughene de haine vechi aveţi (avem) în oraş?

Acum facem o legătură simplă între ce scriam mai sus legat de modul în care funcţionează pieţele şi ajungem la o concluzie.  Comercianţii care au deschis o astfel de afacere prima dată au studiat piaţa şi s-au aşezat acolo unde cei 2 lei se pot face uşor, adică în oraşele unde oamenii sunt foarte săraci.

Pare paradoxal să spui că cu cât oraşul este mai sărac, cu atât afacerea asta poate fi mai înfloritoare, dar asta este realitatea.

Am avut ocazia de-a lungul timpului să văd prin diverse oraşe din ţară sau străinătate cum se desfăşoară o astfel de activitate şi am constatat că afară totul are caracterul de vintage, pentru că preţul de vânzare nu este chiar unul simbolic, vintage-ul poate fi considerat mai mult un moft, un curent, nu o necesitate fortuită de bugetul limitat.

Am constatat şi în marile oraşe ale României că hainele vechi se vând pe străzi lăturalnice sau în cartierele unde sărăcimea, nu există doar oameni cu o situaţie materială bună, se mulţumeşte să fie purtătoarea unei zdrenţe a vreunui răposat occidental.

Să facem încă o remarcă legată de termenul de second hand, care de multe ori în cazul acestor haine nu se justifică, prin uzura şi starea lor precară.

Să ajungem şi la o concluzie!

Dacă numărul acestor magazine ale deznădejdii în oraşul vostru este mare şi la strada mare, nu ascultaţi nicio statistică şi nicio vorbă dulce a vreunui edil local, sau naţional, pentru că este clar: o duceţi sub un nivel normal al bunăstării.

Când numărul acestor magazine va scădea, înseamnă că aţi renunţat la compromisuri, că sunteţi siguri că măcar chiloţii pe care-i purtaţi n-au avut şi un alt propritar.

P.S.- am numărat în gând, ca un rătăcitor pe străzi ce sunt, numărul dughenelor cu haine vechi la strada mare din Reşiţa şi am ajuns la concluzia că sunt foarte multe.

Atunci luminaţi-mă pe mine teoreticianul: ce nivel de trai e în oraşul meu ?

Jimmy RUFĂ