Drumul Crucii, eveniment devenit tradițional, premergător în calendarul ortodox Paștelui, s-a desfășurat și anul acesta pe traseul din zona Ciudanovița, unde a avut parte de foarte mulți participanți, în raport cu evenimentul de anul trecut. S-a pășit cu credință și smerenie întru rememorarea ultimului drum făcut de Mântuitor, alături oameni de pe întregul cuprins al județului Caraș Severin, dar și din Timiș și Hunedoara, în marea lor majoritate tineri și copii.

O zi senină de primăvară în care Reper 24 s-a lăsat încurajat de credință, o zi mai aproape de vară iar o caracterizare a procesiunii, ar putea fi, după cum ne mărturisea și prietenul nostru Dorin Imbrescu, un continental bănățean de toată isprava „o pregătire de Paște, o (re) trăire a evenimentelor din Săptămâna Mare. O pregatire de Paște mai subtilă, dedicată sufletului și inimii“.
La cele 14 opriri s-au citit Evangheliile ce descriu patimile lui Hristos, cuprinse între judecata lui Pilat și punerea în mormânt a lui Isus. Ultima Evanghelie citită – identică celei citite la slujba de Înviere (ultima oprire, a 14-a) arată cum se termină cu adevărat Drumul Crucii. Prin Înviere, prin biruința asupra morții. În fapt esența credinței creștine.

Predica PS Lucian, episcopul Caransebeșului a fost una extrem de interesantă, fiind aleasă ca și temă aparenta contradicție dintre cuvintele apostolului „Dumnezeu nu acceptă sa fie batjocorit” și ceea ce s-a întâmplat pe Golgota.
Impresionant a fost și numărul mare de copii și naturalețea cu care aceștia s-au comportat pe tot parcursul procesiunii.

Zona Ciudanovița, la fel ca tot Banatul Montan, este beneficiara unei peisagistici care îți taie răsuflarea. În ciuda poveștilor despre radioactivitatea din zonă, tinerii din localitate sunt absolut normali (poate cu prea multă energie iar cei în vârstă (80 de ani și peste) se deplasau fără baston în partea din față a procesiunii.
Oamenii din Ciudanovița nu au resurse materiale mari. Dar au reușit să organizeze la finalul periplului de spirit și credință, o agapă în care fiecare a primit o porție de mâncare iar copii un pachet de Paște consistent.

În afara semnificației religioase limpezi pe care o relevă evenimentul de la Ciudanovița, acest pelerinaj mai demonstreaza și alte câteva lucruri.
O comunitate cu probleme poate face lucruri remarcabile cu resurse puține dar judicios administrate. Iar în plină perioada electorală, patimașă și spumoasă în spațiul românesc poți rămâne decent și a nu amesteca absolut deloc religia cu credința.

În Noul Testament exista o parabolă superbă cu bănuțul văduvei. La aceasta m-am gândit atunci când am participat la această procesiune organizată de o comunitate mică dar generoasă. Tot ce s-a întâmplat a fost organizat/plătit de cei ce nu au mult și făcut doar din convingerea sinceră că așa este bine.

Generozitatea, o inimă largă prin care se revarsă deopotrivă, credința și frumosul omului.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157665197926563″]

Sergiu TABAN