Săptămâna trecută, primeam cu bucurie o invitație de la regizorul bănățean și prietenul rotarian, Sabin Dorohoi la premiera filmului său de scurt metraj „Calea Dunării”, ce avea să ruleze în cadrul celei de-a 32-a ediții a  Festivalului Internațional pentru Copii, desfășurat în perioada 23 Octombrie – 1 Noiembrie 2015 în Chicago. 

Printre 250 de filme înscrise în festival, a unor regizori proveniți din 40 de țări ale lumii, cu o audiență a participării preconizată la 23.000 de spectatori, România a fost reprezentată în festival DOAR de regizor Sabin Dorohoi și  filmul acestuia „Calea Dunării”.

„Calea Dunării” a avut premiera în Chicago vineri, 30 Octombrie într-una din sălile cinematografului „Facets”. Într-un tablou cu scaune de cinema albastre, mochetă albastră, aveai impresia că decorul era intenționat ales în felul acela pentru a pregăti intrarea în scenă a valurilor din „Calea Dunării”.

Nu m-am așezat bine în sală și scurt metrajul a început. O emoție puternică cu miros de România mi-a invadat celulele. Priveam Cazanele Dunării, auzeam limba română într-o sală de cinematograf aflată la kilometrii nenumărați de casă și pentru următoarele 14 minute m-am desprins de lumea mea și m-am reîntors acasă…fără bilet de avion, fără viză, scoasă din decorul cotidian de vâjâitul coșavei și clipocitul valurilor Dunării de pe coloana sonoră a filmului.

Un film al abandonului și dorului, al caselor încă în construcție de către cei plecați să construiască în altă parte, al căilor posibile și imposibile pentru a ajunge în brațele celor ce ți-au dat viața. Un film al avuției materiale și al sărăciei emoționale, al scrisorilor fără destinatari, al obiectelor ușoare și a sufletelor îngreunate de singurătați apăsătoare. Un film al rătăciților lipsiți de frică și al fricilor nelipsite de rătăciri. Un film al șoaptelor neauzite, al secretelor întrebătoare, al speranțelor de revedere ancorate într-un anotimp oarecare. Un film al  drumurilor de pământ, al valurilor tulburi, al porturilor pustii, al sălciilor plângătoare, al înălțimilor atinse de deznădăjduiți și al ochilor triști.

Un film cu mesaje multiple pentru toți părinții și copii aflați în barca plecărilor,  departe de copiii și părinții lor.

„Calea Dunării” este decorul pustiit al României ultimilor 10-15 ani prin plecările a milioane de români pe calea unei expatrieri economice.

În cadrul galei laureaților de duminică, 1 Noiembrie, lui Sabin Dorohoi și filmului său i s-a decernat Marele Premiu din cadrul cei de-a 32-a ediții a Festivalui Internațional de Film pentru Copii, Chicago 2015.

Fie să ajungă pe „Calea Dunării”  aplauzele și felicitările americanilor la câștigător!

Din Chicago pentru Reper 24,

Alina Celia CUMPAN