Timișoara are de astăzi un nou arhitect-șef, în persoana lui Gabriel Almăjan, antreprenor de mai bine de 17 ani în același domeniu al arhitecturii. De remarcat faptul că proiectele arhitecturale peste care și-a pus amprenta, de-a lungul anilor, Almăjan s-au ridicat la zeci de milioane de euro. De departe, cel mai încântat de proaspătul său colaborator pe care îl va avea în subordinea administrației de pe Bega este chiar primarul municipiului Timișoara, Dominic Fritz, cel care își expune de la bun început marile așteptări pe care le are odată cu câștigarea concursului de arhitect-șef de către Gabriel Almăjan.

„Primăria Timișoara și-a deschis porțile pentru profesioniști. Așa am reușit să îl găsim și pe Gabriel Almăjan, noul arhitect-șef al orașului. Postul, deși este unul esențial pentru dezvoltarea Timișoarei, a fost ocupat în ultimii ani prin interimat și mă bucur că o comisie de experți formată din trei profesioniști – arhitectul-șef al Consiliului Județean Cluj, arhitectul-șef al Reșiței și arhitectul-șef al Timișului – a reușit să aleagă cel mai bun candidat dintre cei care s-au înscris la concurs.

Multe dintre clădirile pe care le vedeți astăzi în Timișoara poartă amprenta lui Gabriel Almăjan, portofoliul său incluzând de la construcția de clădiri de apartamente și birouri, până la hale industriale, dar și restaurarea de clădiri istorice.

Din 2004 conduce o firmă de arhitectură care a realizat numeroase proiecte arhitecturale ale căror bugete au fost și de 40 de milioane de euro.

Îi mulțumesc lui Gabriel Almăjan că a acceptat provocarea de a face parte din echipa noastră. Și are multe de făcut: trebuie să finalizeze noul PUG al Timișoarei, să restructureze și să digitalizeze Direcția de Urbanism astfel încât cererile depuse de timișoreni să fie rezolvate rapid și predictibil, și să întărească capacitatea primăriei de a construi o viziune urbanistică proprie pentru dezvoltarea orașului.

Succes!“, este mesajul edilului Dominic Fritz, unul care, pesemne, ar trebui să-i dea (sau NU) bătăi de cap noului arhitect șef al Timișoarei. În vreme ce la Reșița, subiectul arhitectului- șef îi dă în continuare bătăi de cap primarului Ioan Popa. Și mai un aspect…Primarul Fritz afirmă că evaluarea proaspătului arhitect-șef s-a făcut, între alți specialiști, și de către arhitectul-șef al Reșiței, iar noi, siderați, ne întrebăm pe bună dreptate care dintre ei?? Să fie unul din cei, cele care au demisionat sau cel ce va să vie, căci în prezent arhitect-șef nu avem la muncipiu? …și Ami nu mai vine….

Sergiu TABAN

Cu toții cred că am adresat întrebarea, banală până la urmă, Ce vrei să te faci când ai să fi mare“? Răspunsurile variază de la doctor, învățător, astronaut, până la „Când am să fiu mare, vreau să mă fac pensionar“. Da, am cunoștință și de un astfel de răspuns, care mi se pare cel mai logic și de bun simț răspuns pe care l-am auzit din gura unui copil.

Dar să revenim la oile noastre. Cărășeni fiind, muncind și trăind pe aceste meleaguri ale Banatului de Munte, tragem din când în când cu ochiul la Capitala Banatului. cum mai este cunoscută Timișoara. Altă viață, alte condiții de trai, alte salarii, altă perspectivă asupra vieții. E drept că sunt și alte costuri ale vieții, dar ca orice muritor care înfulecă toată ziua cartofi și fasole la liber, ne uităm cu jind și la grătarul din farfuria vecinului. Dar ca vecinul să se uite pofticios la cartofii mei …parcă nu am mai întâlnit.

E cazul primarului ales al municipiului Timișoara, Dominic Fritz, neamț, neamț, cu patalama și origini sănătoase în patria lui frau Merkel, care, în așteptarea mandatului de validare, a făcut o vizită edilului din orașul de la poale de Semenic, Nelu Popa, alias Tăițelu. Pupături de la distanță, ce-ai făcut, cum ai făcut, cum de se poate, ce o să facă mai departe și toate celelalte, după care herr Fritz a posta pe pagina sa de socializare, următorul text:

„Nelu Popa a reușit, în doar 4 ani, ce mulți oameni îmi spun că este imposibil: a transformat un disfuncțional aparat birocratic într-o administrație modernă și performantă, a restructurat primăria din temelii, a înjumătățit datoriile, a redus masiv cheltuielile de funcționare și a atras, pentru orașul său de 80.000 locuitori, mai multe fonduri europene decât Timișoara. Rezultatele se văd în oraș: locuri de joacă de calitate, piste de biciclete late, parcări civilizate…