Aflat departe de ţară, stabilit de câţiva ani in Gibraltar, medicul-poet, reşiţeanul Dimitrie Grama are în pregătire un nou volum.

De această dată, este vorba despre o colecţie de articole şi eseuri apărute în mai multe publicaţii  din on-line-ul românesc şi din diaspora. Din viitoarea carte intitulata  “România la capatul gândului”, am extras un articol în ton cu realitatea vieții politice de azi.
„Working class hero este un cântec poate mai puțin cunoscut al lui John Lennon, în care John, cu oarecare ironie, ne spune: „a working class hero is something to be!”

De ce un poet-trubadur-rock artist din Anglia capitalistă a anilor -60, -70 ai secolului trecut vine cu o astfel de afirmaţie, valabilă în exclusivitate sistemului comunist? Poate pentru că John Lennon a fost un spirit liber și responsabil, analizând în mod critic societatea umană în general, fie ea capitalistă sau comunistă şi mai ales pentru că el, ca de fapt, marea majoritate a poeţilor, a fost un vizionar.

El a avut puterea intelectuală şi spirituală capabilă să penetreze demagogia şi ipocrizia social-politică a timpului, într-o uniune europeană, compusă la acea vreme din vreo 15 -16 ţări, toate cu mici excepții, conduse de partide „social-democrate”, care în fond erau partide socialiste de tip vestic. 

Aceste partide au introdus conceptul de „political correctness”, care  nu este altceva decât un mijloc de control și de manipulare „aşa cum vrem noi, potentaţii”, au introdus „respectul faţă de” şi „acceptanţa indiscriminatorie” a altor etnii şi religii şi în aceeaşi răsuflare, au limitat dreptul europenilor la libera expresie religioasă şi chiar au interzis unele tradiţii milenare creştine, deoarece acestea ar putea „ofensa” alte etnii şi religii care s-au pripăşit pe la noi.

Acele vremuri, de la sfarşitul secolului trecut, au cunoscut apariţia şi dezvoltarea unor forme ridicole de psihologie socială şi de nivelare a tuturor indivizilor la, în cel mai bun caz, „mediocritate”.

Nu numai în Europa de Est, ci şi în cea de Vest, apare ceva destul de nou în istoria omenirii „social-materială” bazată pe demagogie şi nimic altceva.

Astfel, John Lennon, în câteva rânduri expune ambiţia omului spiritual mărunt, a plebeiului, a şmecherului şi demagogului găunos să parvină. Şi cea mai rapidă cale de parvenire este aceea de folosire a ignoranţei majoritare, care în naivitatea şi prostia ei, alege nonvalori ca reprezentanţi, şefi de sindicate şi de partide, în general, care devin „eroii”.  Aceşti eroi sunt cei care ştiu cum să manipuleze minţile „clasei muncitoare”  iar clasa muncitoare îşi încordează muşchii şi străluceşte de mândrie!

Astfel, se deschid căi noi şi rapide de îmbogăţire şi prin îmbogăţire, de parvenire socială, de egalitate aparentă cu lorzii sau marea burghezie.

În cinci – zece ani de zile, eroul clasei muncitoare, poate egala sau chiar depăşi avuţiile multor nobili sau industriaşi și culmea, se poate ajunge la acest nivel de bunăstare, fără să ai vreo idee revoluţionară, fără să înregistrezi vreun “patent” internaţional, fără efortul de a duce mai departe şi dezvolta atelierul mecanic sau de croitorie al tatălui, ci doar prin simpla demagogie!

Acesta este de multe ori ţelul mitocanului, care fără scrupule şi prin metode viclene, ajunge undeva sus de tot, de unde nu mai poate să vadă locul de unde a plecat şi nici pe cei care, în prostia lor naivă, l-au ridicat acolo.

Totuşi, în majoritatea ţărilor din Europa de Vest, datorită faptului că principiile democratice, în mare masură, oricum funcționează, s-au introdus legi și regulamente stricte de control, mai ales financiar, al tuturor  cetățenilor, dar mai ales controlul celor aleşi să conducă societatea din punct de vedere politic şi moral, de la aleşii primăriilor până la primul ministru. 

De fapt, în vest, un “om politic”, este mai controlat şi cercetat sub “lupa obştei”, decât un comerciant sau un cetăţean oarecare. 

Corupţia a existat şi în mici proporţii sunt convins că mai există în Vest, dar atunci când instituţiile democratice, Senatul sau Parlamentul au fost ameninţate de decadenţa distrugătoare a corupţiei, atunci s-au luat măsuri. Dacă un reprezentant al poporului, un senator, ministru sau premier de stat, este suspectat de Corupţie, Furt sau Imoralitate în general, acel om politic este obligat să-şi dea demisia din funcţia politică reprezentativă.

Iar dacă, cumva, acel cetăţean, bazat pe puterea şi influenţa sa politică, a profitat de vreun “lanţ al slabiciunilor” și într-o periodă scurtă de timp s-a şi îmbogăţit, atunci o piatră nu se lasă neîntoarsă pâna când nu se lămuresc toate lucrurile. Un divorţ, din care inculpatul rămâne “sărac”, deoarece, ca un facut, toate avuţiile familiei au fost înscrise pe numele fostei soţii sau pe cel al copiilor, nu-l salveaza pe ministru/senator/preşedinte de la puşcărie şi familia de la confiscarea tuturor bunurilor care nu pot fi justificate prin muncă cinstită şi prin salariile bazate pe acea muncă. În general această lege se aplică tuturor cetăţenilor, indiferent de poziţia lor socială, indiferent de etnie sau religie şi indiferent de apartenenţa politică sau instituţională (îi controlăm pe toţi, dar nu pe cei de la Securitate, Fisc sau PSD).

Aceasta atitudine și poziție morală a obştei, a instituţiilor  şi a poporului care a creat “statul democratic”, este un act de patriotism!

Un act de curaj civic şi de responsabilitate într-un spatiu și într-o perioadă de timp unde nimeni, absolut nimeni, nu este mai presus decât legea. Un bun prieten, poet din Piatra Neamt, îmi spune că “parlamentarii români au imunitate” ceea ce înseamna că ei nu pot fi judecaţi atâta timp cât sunt miniștri, senatori, președinți….!

Ce ţară şi ce popor poate accepta aşa ceva şi de ce? Cum se poate explica logic sau moral o astfel de ordine, prin care eu înteleg, că dacă ai fost ales şi ai ajuns în poziţia de încredere de unde să-ţi serveşti ţara şi poporul, ţi se dă şi dreptul la furt liber şi nelimitat.

Deci, un parlamentar cu un mandat mai lung, poate acumula averi imense, fără să fie nevoit să dea socoteală cuiva. Toata lumea, chiar şi Politia şi Justitia, ştiu că acel parlamentar  este un hoţ care a furat şi continuă sa fure, dar nimeni nu poate face nimic, deoarece hoţul este imun la dreptate.

Fascinant!

Într-un timp, prin anii 2000 – 2005, mă întrebam, cum de sunt ataţia români multimilionari în euro? Erau oameni care au pornit de la nimic, din acel sistem comunist, unde nimeni nu avea vreo proprietate privată însemnată şi chiar dacă ar fi avut vreun atelier mic de manufactură sau o făbricuţă, de unde un asemenea profit extraordinar, care aici în vest, prin munca cinstită este de neconceput.

Apoi am aflat secretul care scoate milionari pe bandă rulantă în România; este vorba de furt. România, ţară cu milionari şi multimilionari, care în aroganţa pe care le-o dă puterea coruptă, imoralitatea şi totala iresponsabilitate, sfidează atât poporul român, cât şi opinia publică internaţională. Pentru că se ştie în toata lumea ca “România este altfel” și lucrurile cu care ne putem mândri ca români sunt în general, sărăcia şi în special, corupția. 

Mai greu de înţeles este faptul că într-o Europă Unită, cât de cât decentă, România, sau mai bine zis reprezentanţii României sunt acceptaţi şi chiar au drept de vot în UE.  De ne-nţeles este faptul că UE acceptă ca România să aibă o lege atât de aberantă de “imunitate” a omului politic în faţa legii!  Cine ştie ce forţe obscure sunt în mişcare sau altfel exprimat: “de ne-nţeles sunt căile Domnului!”  

Însă ceea ce este nu numai de ne-nţeles, ci de-a dreptul tragic, este Convieţuirea Simbiotică a românilor, de la ţăranul ne-educat la academician, cu coruptia.  

Metaforic vorbind, am impresia ca românul s-a căsătorit de bună voie cu frica-neangajarea iresonsabilitatea şi are ca mamă soacră Ipocrizia  şi Corupţia.  Această căsătorie este un act nepatriotic şi toate scuzele îmbrobodite în înflorituri geografice, istorice (dă vina pe alţii: turci, greci, ruşi, etc.), nu justifică această căsătorie.
Românii ar trebui îndemnaţi la divorţ! Să se despartă de cei care îi mint si îi fură fără milă şi fără  ruşine. Să se despartă odată de cei care fac neamul de râs. Românul ar trebui să caute şi să scoată la lumină, din locurile unde s-au ascuns de prea multă vreme: Curajul, Responsabilitatea şi Decenţa” – Dimitrie Grama, 17 Iulie 2015

Adriana BAGHIU

Omul-Maşină şi Viitorul Omenirii

Pe adresa redactiei, am primit o serie de insemnari ale  poetului si eseistului Dimitrie Grama, nascut la Resita, stabilit in prezent in Gibraltar, acolo unde profeseaza ca medic  chirurg la ” St Bernard Hospital”. Ne face o deosebita placere sa-l gazduim aici, pe site-ul reper24.ro

Dragi prieteni,

Contrariat de faptul ca tot mai multe articole publicate in presa romana au un caracter spiritual-religios, am scris acest eseu ca un fel de continuare al serialului ” Omul-Masina” si mai ales ca un raspuns “de atitudine intelectuala” la regresiunea in misticism indoctrinar in care societatea romana si nu numai ea, se complace si functioneaza la ora actuala.

Deci…..

Omul-Masina si Viitorul Omenirii.

Cu toate ca stiinta a facut progrese enorme in ultimele doua secole si mai ales in ultimele decenii, majoritatea oamenilor se auto-amagesc in continuare cu doctrine simple de “Creatie”, doctrine care in loc sa-i ajute sa devina cetateni constienti al unei civilizatii avansate, care isi asuma responsabilitatea evolutiei umane, incearca cu disperare sa limiteze potentialul intelectual uman, propavaduind un “status quo”, in care fiinta umana, in gratitudinea ei nemarginita fata de “Creator”, este indemnata sa accepte doar ceeace a fost conceput ca “model” de gandire si conduita spirituala acum doua mii de ani.

Fiinta umana, la ora actuala, nu are nevoie de un “Creator” pentru a “crea” el insusi alte forme noi de viata. Se stie foarte bine ca informatia genetica poate fi schimbata si manipulata de om, fara a se cere permisul vreunui “Creator”, care, fie vorba intre noi, sunt mai multi (Dumnezeu, Allah, Iehova, etc) si aceasta cunoastere a pus la indemana omului uneltele necesare de transformare a materialului biologic, in forme noi sau in forme care sunt concepute: “dupa chipul si asemanarea noastra”.

Suntem doar la inceputul unei noi ere, in care Omul, filozofic vorbind, il egaleaza pe Creator, tocmai in ceea ce pina acum parea imposibil si anume in “crearea unor noi forme de existenta biologica”.

Daca acum cateva decenii in urma, am putut “crea” doar forme biologice mai primitive, cum ar fi bacteriile sau alte specii de plante, acum oamenii pot “crea” un animal pornind de la o singura celula, si putem face acest lucru deoarece toata biosfera este construita ca o masinarie biologica. Daca cunosti compozitia si functiile “genelor” unei specii anume, inclusiv cele ale omului, atunci poti repara, manipula si in ultima instanta reproduce acea specie, acea masina bilogica.

De asemenea, la ora actuala, se lucreaza febril la “crearea” inteligentelor artificiale, care pe linga capacitatea informativa enorma de computer avansat, pot in timp, din proprie putere si initiativa, sa-si dezvolte si calitati “pur umane”, cum ar fi sentimentele si constiinta. Deci Omul, din simpla creatura ajunge sa fie el insusi “Creator”, iar atunci cand fiinta umana va stapini tehnica de transpozitie a catorva mii de gene, fiinta umana va fi capabila de “crearea” unor specii complet noi, neexistente in istoria paleontologica terestra.

Omul, il va putea intrece pe Creatorul Imaginar din literatura religioasa, creind el insusi “Himera din mitologia graeca” sau Unicornul, sau Porcul inaripat, depasind in multe aspecte chiar imaginatia science fiction.

Cei care in continuare cred ca Dumnezeu a creat Lumea inconjuratoare, si ca ultim product al Creatiei, l-a creat pe Om, se insala amarnic, deoarece asa cum noi oamenii la un moment dat, in spaima necunoasterii si cea a Mortii eterne, l-am creat pe Dumnezeu, continuam acum, in “era cunoasterii”, sa cream alte forme de existenta biologica.

Interesant este faptul ca omenirea accepta mai multi “Creatori” unici si nu se intreaba daca acestia exista intr-adevar sau pur si simplu sunt reminescence ale unor dogme bazate pe Spaima Irationala. Ciudat este faptul ca diversi “creatori” se accepta unii pe altii si impart arbitrar omenirea in tabere opuse de acceptanta existentiala!

Se pare ca intr-un viitor nu prea indepartat, poate chiar in acest secol, s-ar putea ca Pamantul sa fie locuit si de “humanoizi”, adica un complex format din material biologic uman si masina (de obicei un computer), si vrind-nevrind, Umanintatea prin toate revolutiile tehnologice de pina acum si cele care se predicta intr-un viitor apropiat, se indreapta spre un punct bine determinat: Creierea unei Civilizatii Planetare.

De aceea, poate mai mult decat vreodata, oamenii care traiesc la ora actuala pe acest Pamant, au o mare raspundere, deoarece “Omul de Astazi” va decide daca vom ajunge sa dezvoltam o “civilizatie planetara” avansata, ori ne vom prabusi in haos.

Istoricii si oamenii de stiinta, mai ales fizicienii, au puncte de referinta total diferite atunci cand incearca sa redea istoria umanitatii. Istoricii se refera de obicei la regate si imperii, la miscari social-politice si la evolutia ideilor, pe cand fizicienii judeca totul, chiar si civilizatiile umane, dupa gradul de energie pe care il consuma si acum orice elev de liceu stie, sau ar trebui sa stie, ca cu cit o societate este mai avansata, cu atat mai mare este consumul de energie.

In 1964, astrofizicianul rus, Nikolai Kardashev, interesat fiind de “civilizatiile extra-terestre”, ajunge la concluzia, logica de altfel, ca indiferent de locul in univers unde o civilizatie se dezvolta si progreseaza, aceasta civilizatie este obligata sa respecte legile fizice universale si, la fel ca societatea terestra, sa fie determinata in evolutia ei, de comsumul de energie.

In acest context, Kardashev, propune, in teorie, trei tipuri de civilizatii:

    A. Civilizatie Tip I, care este o “civilizatie planetara” si care consuma ca sursa de energie, resturile de energie solara care cade pe planeta, sau aproximativ 10 la puterea 17 W.

    B. Civilizatie Tip II, care reprezinta o “civilizatie stelara” si care consuma toata energia pe care soarele ei o emite, sau aproximativ 10 la puterea 27 W.

    C. Civilizatie Tip III, sau “civilizatie galactica”, care consuma energia catorva miliarde de stele, deci in jur de 10 la puterea 37 W.

In confirmitate cu aceasta clasificatie, civilizatia terestra actuala este o civilizatie de Tip 0, deci civilizatia noastra nu a ajuns inca la nivelul civilizatiilor de Tip I, deoarece civilizatia noastra comsuma (isi bazeaza sursa de energie) in primul rand doar energia generata de plante moarte, fosile: carbunii si petrolul.

Carl Sagan, care a studiat aceasta clasificare la scala cosmica, a calculat ca noi suntem o civilizatie Tip 0.7.

Studiind evolutia planetei noastre, putem calcula timpul in care Pamantul va ajunge la o civilizatie de Tip I, si avand in vedere progresul mediu de dezvoltare economica si tehnologica, civilizatia terestra ar putea atinge statutul de civilizatie Tip I in aproximativ 100 de ani.

Bine-nteles ca orice progres energetic are si riscuri, care pot fi calculate, prevazute si impiedicate sa se dezvolte in efecte catastrofale. Ideal vorbind, noi ne-am dori o civilizatie care se dezvolta incontinu in energie si informatie, dar acest lucru trebuie facut in mod inteligent, in asa fel incat planeta sa nu devina insuportabil de calda sau covarsita de gunoaie.

Tot fizica ne vine in ajutor si mai ales legile termodinamicii au o importanta deosebita inspre intelegerea evolutiei consumului de energie planetar.

Prima lege a termodinamicii spune simplu: “nu poti primi ceva dand nimic in schimb”. In alte cuvinte: cantitatea de materie si energie in Univers este constanta si nu exista nimic asemanator unui prinz gratuit. Daca consumi energie, platesti un pret in materie si invers.

Dar in acest context, legea a II-a a termodinamicii este mai interesanta si mai importanta, deoarece aceasta lege s-ar putea sa determine soarta civilizatiilor avansate.

In acord cu legea doua a termodinamicii, cantitatea totala de entropie (disordine sau haos), creste intotdeauna si in acord cu aceasta lege daca civilizatiile care vor veni vor produce energie fara nici un fel de control, doar ca sa atinga stadiul de civilizatie de Tip II sau de Tip III, atunci acele civilizatii risca sa creieze o risipa de caldura transformand planeta intr-un spatiu neospitalier vietii biologice. Dar se pare ca entropia sau haosul produs de o civilizatie avansata pot fi controlate prin introducerea “nanotehnologiei” sau prin folosinta energiilor care se “reinoiesc” continuu si de la sine.

In concluzie, indiferent de crez, de afinitate spirituala, indiferent de existenta unui singur creator, sau asa cum se crede acum, a mai multor creatori, civilizatia umana s-a dezvoltat si a ajuns la nivelul de astazi nu datorita doctrinelor mistice si religioase, ci datorita libertatii de gandire care a dus direct la dezvoltarea stiintelor si la progresul tehnologic.

Daca ar fi sa credem si sa functionam in continuare doar in spaima existentiala, promovata de majoritatea doctrinelor religioase trecute si actuale, am astepta paralizati potopul sau sfarsitul lumii. Bolnavii ar fi tratati de sarlatani care vand “miracole” si in continuare ciuma, tifosul sau poliomelita ar face ravagii, decimand tot la 50 de ani populatia globului. Ar trebui sa descalificam si sa distrugem toate tehnologiile care au contribuit la eficacizarea agriculturii, transporturilor sau a comunicatiilor, tratandu-le ca elemente si inventii “diabolice”.

Din fericire pentru noi, cei de astazi, Inchizitia si-a pierdut autoritatea pe care o avea acum 400-500 de ani si incet, incet am inceput sa ne creiam un alt viitor, bazat pe Cunoastere, nu pe Spaima.

In continuare exista forme fundamentaliste de gandire si comportament, mai ales in societatile musulmane si in cele fundamentalist crestine din USA, mai ales.

Se pare ca ipocrizia umana, se potriveste de minune si merge mina-in-mina cu prostia, incultura si cu delasarea in lene intelectuala si spirituala. Spun asta, fiind convins ca este mult mai greu si mai epuizant sa “te luminezi” prin studiu profund si multilateral, decat sa accepti o galusca gata mestecata pe care doar o dai pe gat, satisfacandu-ti foamea spirituala si intelectuala cu acel “Ceva” gata servit si care nu accepta sa fie discutat.

Fiinta umana are resurse intelectuale enorme, care ar putea sa duca civilizatia pamanteana la cuceriri de ne-imaginat, ar putea duce la cucerirea Spatiului si a Timpului si, eventual la colonizarea intregului Univers inspre gloria efortului uman colectiv.

In acelasi timp, o buna parte din omenire este redusa la simple masini de receptie de informatii cu caracter indoctrinar si regresiv, ne-acceptand nici un fel de compromis cu evolutia moderna a societatii umane.

Ambitia institutiilor spirituale de a tine Omul in intunericul fundamentalismului religios si marginalizarea spiritelor umane elevate, reprezinta unul din cele mai mari pericole de distrugere, sau poate mai bine zis, de auto-distrugere al civilizatiei umane actuale.

Dimitrie Grama