„A devenit o tradiție ca an de an, în mijlocul lunii ianuarie să-i comemorăm pe cei care au murit departe de casă, cu prilejul deportării în fosta Uniune Sovietică. În mijlocul lunii ianuarie 1945, românii de etnie germană, apți pentru muncă, atât femei cât și bărbați au fost duși departe de casă, în zona Donețk-ului, Dombasului de astăzi din Ucraina și în zona Uralului din Rusia de astăzi, unde au stat până la cinci ani pentru a contribui, cum scrie în cartea lor de muncă, la reconstrucția Uniunii Sovietice. Este un act de cruzime, ceea ce s-a întâmplat atunci. Anul acesta comemorăm 72 de ani de la debutul acestei deportări, și ne bucurăm că mai avem câțiva în viață. Astfel în județul Caraș-Severin trăiesc 41 de deportați, iar în municipiul Reșița 20”, a precizat cu acest prilej președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, Erwin Țigla, organizatorul manifestărilor.

La eveniment au participat alături de un număr restrâns de foști deportați, primarul Reșiței, Ioan Popa, subprefectul Sebastian Purec, reprezentanți ai Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin și elevi ai Colegiului Diaconovici Tietz din Reșița.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157675637319734″]

Seria manifestărilor dedicate deportaților a început marți, la Centrul German „Alexander Tietz” din Reşiţa, cu proiecția unor documentare dedicate deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică, realizate de Cristian Amza (TVR București). A urmat un Recviem pentru victimele deportării, la Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii”, Reşiţa. Astăzi, vor avea loc în mai multe biserici romano-catolice din Banatul Montan rugăciuni pentru sufletele victimelor deportării, dar și pentru pace, pentru ca în viitor să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 72 de ani. Astfel de rugăciuni se vor organiza în localitățile Anina, Bocșa și Oțelu Roșu.

Aproximativ 75.000 de deportaţi din România (din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crişana, Bucovina, Bucureşti şi Dobrogea au fost luaţi din sânul familiei, în urmă cu 72 de ani, şi transportaţi, în vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine şi al. Nu puţini au fost aceia care şi-au pierdut viaţa acolo datorită condiţiilor vitrege de muncă şi viaţă. Ultimii deportaţi s-au întors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă depusă pentru „reconstrucţia” statului sovietic. Din cele 75.000 de persoane care au fost deportate în URSS se estimează că un număr de 10.000 şi-a pierdut viaţa acolo.

Karina TINCUL