Datoriile Spitalului Județean de Urgență din Reșița se ridică în prezent la aproximativ 26 de milioane de lei, conform managerului Alina Stancovici. Aceasta recunoaște că nu a reușit să scadă arieratele unității spitalicești de la momentul în care a preluat frâiele SJUR, motiv pentru care este incriminată de multe ori de decidenții politici, dar susține că nu ar fi avut cum să facă acest lucru, având în vedere, pe de o parte perioada scurtă de când este la conducere, iar pe de altă parte faptul că ne aflăm în plină pandemie, ceea ce a provocat scumpirea echipamentelor și a materialelor sanitare.

„Datoriile nu sunt de ieri de azi, sunt vechi, aceste datorii atrag un sistem de penalități, de eșalonări de plată, ceea ce îngreunează activitatea noastră. Am făcut diverse demersuri la ordonatorul principal de credite, în speță Consiliul Județean, am făcut demersuri la Ministerul Sănătății, este nevoie de o infuzie serioasă de capital, poate este chiar nevoie să apelăm la rezerva de stat. Știu că în acest moment punctul nevralgic sau punctul sensibil pe care se accelerează este faptul că actualul manager nu a scăzut cifra datoriilor. Este imposibil ca actualul manager să scadă cifra datoriilor atâta vreme cât actualul manager a avut sincope în activitate, dată fiind suspendarea. În cele câteva luni calendaristice care au trecut de la revenirea mea pe post, la finele lunii august nu aveam cum, în plină pandemie, să scădem aceste datorii, cu atât mai mult cu cât în pandemie toate materialele sanitare, toate echipamentele s-au scumpit.

Pe de altă parte, avem eșalonări de plată pe care trebuie să le respectăm, ceea ce ne împiedică să facem alte achiziții. Conturile spitalului sunt blocate în continuare. Dacă nu greșesc, toate spitalele din Caraș-Severin au conturile blocare. La un moment dat, chiar am făcut o hârtie comună cu Spitalul Municipal Caransebeș pentru deblocarea conturilor, evident un demers fără succes”, a afirmat Alina Stancovici.

Managerul SJUR precizează că spitalul reușește să rămână pe linia de plutire cu ajutorul împrumuturilor de la alte unități spitalicești și al donațiilor.

„Avem o bună colaborare cu spitalele din județ și chiar din județele vecine. Au fost situații când, fie că am înțeles parte dintre cei din spital să punem mână de la mână din banii proprii ca să facem lucrări de igienizare sau chiar să cumpărăm medicație, fie că am mers pe varianta unui împrumut la spitalele din Caransebeș , Oravița, Moldova Nouă și ultima dată la Spitalul și la Centrul de Transfuzii Sanguine din Timișoara. Este important că această colaborare există și că ne putem ajuta într-un moment de criză. Pe de altă parte, au fost foarte importante aceste donații din partea comunității. Cu acest sistem de donații, ne-am putut ajuta foarte mult, chiar și la Staționarul 3”.

Pe de altă parte, Alina Stancovici nu neagă nici sprijinul acordat de Consiliul Județean Caraș-Severin, care a pus umărul la conectarea extensiei ATI la stocatorul de oxigen din curtea spitalului, precum și la repunerea în funcțiune a instalației de oxigen de la staționarul 3, care nu mai funcționa din 2012.

„Staționarul 3 este un pavilion destinat exclusiv pacienților COVID, unde folosim butelii de oxigen și concentratoare. Firesc ar fi fost să avem instalație de oxigen. Nu comentăm motivele pentru care în 2012 acest oxigen a fost tăiat, important este că în cele din urmă Consiliul Județean a înțeles să finanțeze repunerea în funcțiune mai bine zis refacerea infrastructurii de oxigen. Acum, pentru că numărul de pacienți a scăzut, ne-am apucat să lucrăm pe rețeaua de oxigen urmând ca în paralel din donații, să reparăm sistemul electric și să facem lucrări de zugrăvire, vopsire, igienizare și tot ce mai este necesar în clădire.

Desigur, toate acestea necesită un efort. Problema cea mai mare este faptul că trebuie să grupăm pacienții pe un singur etaj, nu putem duce pacienții în altă parte, nu este permis acest lucru, dar am așteptat să scadă numărul acestora pentru a putea fi grupați pe un alt etaj și vom lucra etapizat. Am început deja să lucrăm pe etajul doi, pe pneumologie, unde vom monta 62 de posturi de oxigen, urmând ca apoi la etajul trei, la boli infecțioase, să fie 15 prize de oxigen. Astfel o să scăpăm de nefastele butelii și concentratoare”, a mai precizat Alina Stancovici.

Karina TINCUL

De-a lungul celor peste 30 de ani de așa zisă democrație, România a devenit o țară a tuturor posibilităților; un loc de unde poți să furi fără să fi tras la răspundere, un bantustan din care românii au voie să plece doar la muncă pentru economiile altora, o zonă cu politicieni corupți care fac legile pentru interesul lor, o țară în care românii au voie doar să execute fără să discute.

Exemple sunt multe și cuprind o paletă largă de patrapazlâcuri făcute în cei peste 30 de ani de la căderea regimului comunist. Sub pretextul că nu sunt performante, uzinele românești au căzut una după alta sub șenilele excavatoarelor. Desfăcute bucată cu bucată, valorificate la fier vechi, terenuri ajunse pe mâna samsarilor, rând pe rând au dispărut lăsând în urmă șomeri, familii fără niciun venit sustenabil, goluri în economia țării și în buzunarele românilor.

Atunci a început exodul; la căpșuni, sparanghel, în construcții. Se estimează că la un moment dat erau peste 5 milioane de români la muncă în străinătate. Banii trimiși în țară reprezentau o sumă mai mare decât cea a investițiilor străine în România. Prețul a fost însă mare; familii destrămate, copii lăsați în grija bunicilor, a rudelor sau a nimănui.

Pe acest fond, partidele de toate culorile au ieșit la înaintare cu promisiuni care mai de care mai frumoase și mai atrăgătoare, care s-au dovedit a fi doar vorbe în vânt. România îmbătrânea văzând cu ochii, lipsa de reacție a populației a condus la o înmulțire a fărădelegilor comise sub un fals aspect de legalitate, justiția și serviciile și-au dat mâna sau au închis complice ochii. Lipsa locurilor de muncă, deficitul bugetar, împrumuturile pentru a acoperi neputința clasei politice, incapacitatea de a gestiona țara sau poate prostia și reaua voință a celor aleși, au făcut ca România să devină asemeni unei căprioare căzute la pământ din care lupii sfârtecă fără frică, fără jenă, bucată după bucată.

Se vând companii strategice, se înstrăinează terenurile agricole, se scot la mezat pe câțiva firfirei pădurile și bogățiile subsolului românesc. Am ajuns să importăm de la alimente de primă necesitate, la toate kitsch-urile asiatice; de la rable europene pe patru roți la fructe și legume turcești, frumos ambalate dar pline de pesticide. Totul cu complicitatea politicienilor și a acoliților lor, numiți pe criterii neștiute în posturi cheie, bănoase și influente.

Europa s-a săturat să ne mai tragă de urechi. Ne-au garat pe linie moartă și mai mușcă și ei din când în când câte o bucată de țară. Noi dormim liniștiți, mai căscăm mirați ochii la câte un praf în ochi aruncat strategic de unii sau de alții, ne batem gura cât e ziua de lungă dacă vaccinurile sunt sau nu eficiente, ne culcăm liniștiți și ne trezim doar pentru a o lua de la capăt, într-o alergare continuă în cerc, fără început, dar ce e cel mai trist, fără sfârșit.

Dan AGACHE

Cred că nu e nimeni printre cei ce citesc aceste rânduri să nu fi avut în ultimii ani tangență directă, sau indirectă cu staționarele reșițene: un unchi, o mătușă, un părinte, un copil…. Nu vorbim astăzi de calitatea actului medical ce diferă de la un doctor la altul; unii sunt mai dedicați muncii pe care o fac, jurământului depus la încheierea unei facultăți, alții mai aplecați către „partea financiară“ a profesiei, deloc ușoare, plină de compromisuri și renunțări (teoretic cel puțin) la viața de familie și cea privată. Până la urmă știau la ce se înhamă atunci când au ales această profesie.

Astăzi vă propun să vorbim despre lucruri mai pragmatice, întâlnite de fiecare dintre noi, mai exact despre hrana asigurată pacienților internați la Spitalul Județean de Urgență Reșița, indiferent de secție ori de Staționar. Pâine, ceai și un pic de unt ori o felie de salam ori parizer la micul dejun, o ciorbă din legume deshidratate cu aromă de carne de pui, orez, varză ori cartofi și o fărâmă din același pui la prânz, iar seara nelipsitele paste cu aromă de brânză, o mămăligă cu miros de brânză, ori cine știe ce alte invenții ale bucătarilor, obligați scuzați expresia să facă din rahat bici, care să facă și plici.

Mai vedem prin filme cum se mănâncă în unitățile sanitare din alte state; mai vorbim cu cei ce au avut ghinionul (sau poate norocul) să-și trateze afecțiunile prin spitalele Uniunii Europene și putem să facem diferența. Unii spun „bine, bine, dar la ei nu se fură din mâncarea pacienților“, sau „dacă politicienii alocă sume infime, din ce să facă bucătarii mâncare“ și exemplele pot continua. Se spune că la căpătâiul omului bolnav, trebuie să se usuce coaja de pâine, sau altfel spus, dacă ești bolnav nu poți să mănânci și în niciun caz nu poți să ai mâncare la fel ca cea de acasă. Depinde foarte mult de afecțiunea pentru care ești internat, dacă ai contraindicații alimentare, sau dacă ești învățat să mănânci orice, doar să fie mațul plin.

Cazul de la care am plecat astăzi este o sesizare a doctorului Romeo Dumitrescu, un chirurg de excepție care, de gardă fiind, a comandat și domnia sa o porție de mâncare, pe care a achitat-o cu 10 lei, din buzunarul propriu. Deci nu vorbim de porția primită de bolnavii din saloane ci de porția servită unui medic, din același meniu cu cel al pacienților, care în cele 24 de ore de gardă era nevoit să facă operații complicate, care necesită atenție, răbdare, meticulozitate și o stare de spirit bună, nu niște chiorăituri de mațe goale. Ghinionul medicului, care nu a avut în acea zi acces la altă sursă de hrană, din diverse motive, nu detaliez acum. A comandat mâncare, a gustat-o și….a aruncat-o. De ce? „Hrana medicului de garda chirurg, ciorba de varza și mazăre, felul 2 mazăre cu crenvuști fripți și 2 coji de gogoșari în înfruntarea cu boli mortale și cazuri disperate, meniu unic la toți bolnavii egal 10 lei plătiți de medic. Ciorba din legume deshidratate, mazărea nefiartă, crenvuștii cu un gust îndoielnic“.

M-am întrebat apoi dacă există cineva din această unitate sanitară care verifică meniul: gust, calitate, cantitate, respectarea rețetelor, a solicitărilor vis-a-vis de pacienții aflați la regim, etc. Surpriza mea a fost pe cât de mare, pe atât de neplăcută și mi-a fost furnizată de însăși managerul SJUR Alina Stancovici: „Serviciile de hrană și spălătorie sunt externalizate și sunt prestate de o altă firmă, de anvergură, care asigură alimentația pentru pacienți și spălarea lenjeriilor la jumătate din spitalele din România. Ceea ce nu știu mulți dintre reșițeni, ori dintre pacienții noștri e faptul că această firmă „deține“ 35% dintre datoriile spitalului. Altfel spus, mai bine de o treime din cele aproape 25 de milioane de RON pe care unitatea noastră le datorează terților. Sunt datorii acumulate în zeci de ani, datorii pentru care avem și astăzi conturile blocate“.

Vă dați seama că dacă într-o zi, omul acesta spune pas ne vom trezi în imposibilitatea de a asigura lenjerie curată și hrană pentru cele câteva sute de persoane internate în spitalele din Reșița. Și cu toate acestea, e răbdător; avem eșalonări de plată și vă spun cu toată sinceritatea că le mai încălcăm și pe acelea, îl rugăm să ne mai păsuiască. Este un potent om de afaceri de la Brăila, este solvabil din punct de vedere al afacerilor și deocamdată ne ajută“.

Spitalul este în subordine Consiliului Județean Caraș-Severin care trebuie, într-un termen extrem de scurt, asemeni unui croitoraș năzdrăvan, să cârpească izmenele instituției în zeci de locuri; de la datoriile unităților din subordine, la investiții în infrastructură, trecând prin robinetele larg deschise prin care se sifonau cu mai mult sau mai puțin talent, banii publici. Asta într-un an de austeritate, cu un buget neadoptat la finalul lunii februarie și o perspectivă de înjumătățire a sumelor din anii anteriori.

„Managerul unui spital, oricine ar fi el, e nevoit azi sa facă slalom între legalitate și umanitate! E drept că se mai întâmplă ca hrana să nu fie tocmai pe gustul fiecăruia, dar acum spuneți și dumneavoastră, ce pot să fac“? – se mai întreabă retoric Alina Stancovici.

E drept că atunci când am aflat de acest subiect eram foc și pară dar, atunci când afli adevărul, începi să judeci calm și în cunoștință de cauză. E ușor să critici conducerea spitalului, ori a Consiliului Județean, atâta doar că vina e mai profundă, iar rezolvarea nu se produce dacă schimbi managerul sau președintele CJ. Trebuie tact, răbdare, înțelegere, dialog, e drept și bani, dar să nu uităm că la mijloc este pacientul, cel căruia nu i se acordă de multe ori hrana corespunzătoare, medicamentele necesare și mai e și obligat de unul ca „Bulibașa și cheița sa“ să scotă plicul pentru că altfel……

Dan AGACHE

Printre multele discuții care țin capul de afiș în aceste zile și mă refer în special la programul de vaccinare (asupra căruia voi reveni zilele următoare), scandalul din PNL (lansat de Rareș Bogdan) ori măsurile de protecție fără precedent luate de autoritățile americane pentru a preveni incidentele de la instalarea noului președinte al Americii, Joe Biden, era să trec cu vederea analizele care se fac pentru stabilirea bugetului pentru acest an de către guvernanții noștri mioritici. Cifrele, oricât ar fi ele de mari, nu cred că reflectă cu adevărat realitatea și tare mi-e teamă că sunt doar un fel de praf în ochii electoratului, cel care va avea în final de suferit. Și să le luăm pe rând:

Se prognozează un număr de 450 de mii de șomeri pentru acest an. Puțin, spun eu, față de cum decurg lucrurile în sfera economică, iar boom-ul cauzat de pandemie își va arăta fața abia în acest an. Avem datorii foarte multe și foarte mari; sectoarele economice funcționează (atâtea cât mai funcționează încă) la limita de avarie, rata șomajului este deja în creștere în principal din cauza sectorului HoReCa, banii europeni rămân un fel de „fata morgana“, iar sindicaliștii își cer cuvenitele creșteri salariale (de la dascăli la polițiști, de la tineri la vârstnici, toate categoriile sociale mai vor ceva în plus).

Din ceea ce a ajuns în spațiul public privind calculele pe viitorul buget al țării, mă îngrijorează (și cred că ar trebui să ne îngrijoreze pe toți) deficitul balanței externe: 21 de miliarde de euro. Ce înseamnă asta? Ei bine, consumăm din afară mai mult decât exportăm sau mai pe românește, ne întindem mai mult decât ne e plapuma. E drept că fiecare face ce și cum știe mai bine, dar cred că e timpul să gândim nu doar individual, ci și colectiv. Niciunul dintre noi nu avem puterea să îndreptăm această balanță negativă, dar împreună am putea să mișcăm câte ceva.

Dacă exporturile românești sunt afectate de pandemie ori de proasta guvernare care nu numai că nu-i ajută pe patronii români, ba le mai pune și tradiționalele bețe în roate, am putea, fiecare dintre noi să ne orientăm către produsele tradiționale. Și nu mă refer aici doar la alimentele de zi cu zi, cum ar fi lapte, carne, pâine ouă, dar și la celelalte lucruri pe care le achiziționăm. Cu cât cumpărăm mai multe lucruri românești, cu atât această balanță ar tinde spre zero. Statul s-ar împrumuta mai puțin, valuta nu ar lua calea pribegiei și teoretic noi ar trebui să simțim o îmbunătățire a calității vieții. Nu spun că așa va fi, dar teoretic, așa ar trebui să se întâmple.

Teoretic, Guvernul României ar trebui să adopte o serie de măsuri pentru reducerea acestui decalaj între import și export, să încurajeze firmele și producătorii din România, să încurajeze public consumul produselor românești. Din păcate ei nu vor, nu pot, nu știu sau, mai trist, sunt…rău intenționați. Ori dacă ei nu vor, noi putem. Fiecare după bugetul nostru, după puterea noastră financiară, după înțelegerea și priceperea de care dispunem. De la legătura de ceapă ori litrul de lapte cumpărat, la pâinea, brioșele și brânza pe care le folosim aproape zilnic. Putem da dovadă nu neapărat de patriotism, sentiment care (din păcate) e pe cale de dispariție, ci mai degrabă de logică și bun simț.

Dacă producem tot mai puțin și cumpărăm tot mai mult (din afara țării), vom ajunge într-o bună zi în care ei (cei ce au făcut bani pe spatele nostru) să-și ia tălpășița cu averile strânse și să ne lase o Românie pustiită, fără resurse, fără economie, dar plină de datorii pe care va trebui să le achităm. Din ce nu știu; nu știu nici cine pentru că tot mai mulți dintre noi vor fi dornici să-și ia bocceluța și să emigreze. Nu vreau să prind vremurile acelea care, din păcate, sunt tot mai aproape. Poate veți spune că sunt pesimist; eu m-aș caracteriza mai degrabă ca un realist, pentru că ceea ce se întâmplă în jurul nostru este straniu, dar foarte adevărat. Politicieni (și aici intră toate culorile curcubeului) care au făcut mai mult pentru ei și cei care i-au plătit din afară și noi…simplă carne de tun și masă de manevră electorală. Treziți-vă oameni buni și haideți să încurajăm economia românească, atât cât a mai rămas din ea. Dacă ei nu vor, noi putem!

Dan AGACHE

Ca urmare a articolului publicat de Reper 24 în care primarul Ioan Popa le transmite directorilor de școli și licee din Reșița că nu le va mai plăti datoriile, reproșându-le totodată că nu știu să își administreze bugetul astfel încât să acopere toate cheltuielile materiale ale unităților de învățământ pe care le gestionează, inspectorul școlar general al ISJ Caraș-Severin, Marius Cornici, vine cu un „drept la replică”.

„Domnul primar face afirmații hazardate ! În România dreptul la educație este garantat prin Constituție, iar calitatea educației depinde de calitatea vieții. Legea educației naționale, Legea 1/2011, așa cum a fost gândită de guvernul PDL și promovată de dl. ministru Funeriu, a presupus realizarea unei reforme globale care a afectat întreg sistemul educativ, prin delegarea unor competenţe de decizie sporite în direcţia şcolii, a partenerilor sociali şi economici, pierzându-se însă, din vedere și implementarea unor politici de dezvoltare locală coerentă şi solidă, în măsură să încurajeze descentralizarea sistemului de învăţământ. S-a introdus conceptul de finanțare de bază a școlilor, care rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preşcolar cu coeficienţi specifici unităţii școlare şi cu numărul de elevi.

Din nefericire, în Reșița, ,,oraș deschis” de către dl. primar Popa, populația descrește pe an ce trece din cauza lipsei locurilor de muncă și a scăderii nivelului de trai. Implicit, scade și numărul elevilor, ceea ce produce efecte negative în managementul financiar al unităților de învățământ. Deși dl. primar Popa a afirmat, cu vădită desconsiderare pentru personalul din școli (didactic, auxiliar, nedidactic) că mărirea salariilor ar fi factorul care determină un dezechilibru în bugetul unităților de învățământ, fiindcă nu s-a mărit și costul standard per elev, precizez că prin HG nr. 169/2019 a fost modificată și completată HG nr. 72/2013 privind aprobarea normelor metodologice pentru determinarea costului standard per elev/preșcolar și stabilirea finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, care se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din T.V.A. prin bugetele locale, pe baza costului standard per elev/preșcolar.

Spre exemplu, dacă pentru anul 2013, valoarea costului standard pentru coeficientul 1, corespunzător costului standard per elev din învățământul gimnazial din mediul urban, a fost de 2420 lei, în anul 2019 valoarea costului standard pentru coeficientul 1 este de 5.384 lei. Școlile sunt o instituții reprezentative ale comunității și pentru ca parteneriatul şcoală-comunitate locală să funcţioneze adecvat, autorităţile locale trebuie să se alăture demersului de susţinere a educaţiei, chiar dacă responsabilitatea pentru gestionarea bugetului fiecărei unități de învățământ revine Consiliului de Administrație și directorului. Unitățile de învățământ din Reșița, puse la colț de dl. primar Popa prin realizarea ,,topului datornicilor”,sunt unități mari, care întâmpină dificultăți în funcție de profil, având în administrare și internate, cantine, săli de sport. Nu se poate compara situația de la Traian Lalescu care nu are atâtea corpuri de clădiri, care au clase cu efective între 28 – 32 elevi, cu situația de la licee tehnologice ori alte școli.

Învățământul profesional, dual, funcționează și pe grupe ( de 10 elevi/ 14 elevi ) cu calificări diferite și costuri aferente. Liceul Traian Lalescu având și școală postliceala, cu locuri cu plată, are venituri consistente la extra-buget. Mai amintesc faptul că școlile care primesc încălzire prin centralele termice ce aparțin de Primărie, plătesc aproape dublu față de școlile care au centrale proprii. Costul crescut la energie termică, pentru multe unități de învățământ din municipiul Reșița, se datorează sistemului neperformant de furnizare a agentului termic: școlile au rămas singur consumator legat la centralele termice ale Primăriei Reșița, puncte termice ce generează costuri imense, în comparație cu școlile care au centrale termice.

Demersurile “managerilor neperformanti/ incompetenti”, pe lângă Primăria Reșița, de a fi înlocuite aceste puncte cu centrale proprii, s-au blocat de raspunsurile reprezentanților primăriei, ca aceste puncte termice nu au fost amortizate și nu pot fi scoase din uz și înlocuite. De aceea, consider că administrația locală trebuie să sprijine buna funcționare a acestora, prin alocarea de finanțare complementară, conform Legii 1/2011 și prin consilierea directorilor, care au încheiat în sensul administrării școlii, gestionării patrimoniului şi a mijloacelor materiale şi băneşti ale acesteia, contract de management administrativ-financiar cu Primăria Reșița. Sunt de părere că, dincolo de culoarea politică, toți actorii sociali și instituțiile reprezentative din Reșița au datoria, legală și morală, să se implice cu responsabilitate înțelegerea și rezolvarea dificultăților cu care se confruntă unitățile de învățământ, în care învață copiii noștri, generațiile viitoare”, a precizat Marius Cornici, inspector școlar general, ISJ Caraș-Severin.

Citește și: Primarul Ioan Popa, indignat! „Altul dă tonul la muzică, iar eu plătesc”

Elena FRANȚ

Actuala conducere a Reșiței a găsit Primăria cu datorii colosale la bănci, datorii care însumează undeva la 62 de milioane de lei, adică 13,8 milioane de euro. În acest sens, primarul Popa a căutat în ultima perioadă variante prin care creditele colosale pe care Reșița trebuie să le plătească să fie regândite, cu dobânzi mai mici care să reducă simțitor zecile de milioane de euro.

În acest sens, municipalitatea a reușit deja să încheie o serie de tratative prin care să salveze undeva la 2 milioane de euro din aceste credite, prin reducerea costurilor, dar planurile sunt de reducere a dobânzii până sub valoarea de 1 la sută, lucru care ar reduce și mai mult din povara financiară a orașului.

„Trebuie să implementăm o reducere de costuri pe principalele credite bancare. În momentul de față principalele credite sunt cel cu BCR, în valoare de 8.800.000 de lei, respectiv creditul cu Raiffeisen Bank în valoare inițială de 59 de milioane de lei. În momentul de față, soldul acestor credite însumează 62 de milioane de lei, adica 13, 8 milioane de euro. Costurile actuale ale acestor credite sunt de 7.200.000 de euro, vorbind aici de o perioadă de 13-14 ani. Momentan avem o ofertă care ne duce la o reducere de 2 milioane de euro, datorită reducerii marjei procentuale de la 3,75 la sută, respectiv 1,25 la sută la 1, 29 la sută. Targetul pe care ni-l propunem este să depășim aceste oferte de 2 milioane de euro și să ajungem la 3,6 milioane de euro. Vom angaja un consultant extern în vederea demarării procedurilor de negociere, și ne dorim să atingem targetul de marjă procentuală de 0,5%, respectiv 0,24 la sută în ceea ce privește comisionul de gestionare”, explică Dacian Rusu, consilier pe probleme economice în cadrul Primăriei Reșița.

Cu toate că lucrurile sunt sigure cu privire la reducerea datoriilor cu 2 milioane de euro, primarul Popa este convins că dacă întinde coarda, ar putea ajunge chiar la o reducere de aproape 3,6 milioane de euro. În acest sens, autoritățile locale au în plan angajarea unui consultant specializat pe partea de finanțări în administrații publice care să trateze în vederea reducerii cheltuielilor cu o valoare aproape dublă față de cea prevăzută deja.

„Vrem să refinanțăm o parte din creditele care sunt astăzi destul de dezavantajoase față de piață. Avem ofertă scrisă de la o bancă de 1,29 la sută, astfel că mergem de la 4 la sută la 1,29. În piață la ora asta sunt și dobânzi de 0,5-0,6 peste ROBOR și atunci noi vrem să angajăm un consultant care ne va face toate demersurile ca să intrăm pe piață, vom face o competiție deschisă și vrem să mergem pe o valoarea de finanțare sub 1 la sută.

Dacă luăm oferta celor de la banca respectivă am avea o economie de 2 milioane de euro la maturare, dar am putea ajunge chiar și la o economie de 3,6 milioane de euro, și automat ne scade foarte mult gradul de îndatorare a orașului, asta este foarte important. Acesta s-ar micșora undeva la 16-17 la sută ceea ce ne va permite să finanțăm proiecte pentru acest oraș”, explică Ioan Popa.

Din totalul de 13, 8 milioane de euro datorie,  8.800.000 de lei reprezintă un credit luat în anul 2009 la BCR, pentru reabilitarea Zonei Industriale din Valea Țerovei. Cel de-al doilea este un credit la Raiffeisen Bank contractat în 2010, cu o valoare de 59.300.000 de lei, pentru reabilitarea carosabilului, a trotuarelor, pentru amenajarea locurilor de parcare și pistei de biciclete din oraș, dar și pentru transformarea a opt puncte termice urbane în centrale termice.

Alexandra JURCA

Supriză de proporții pentru noul primar al Reșiței, Nelu Popa, care , la doar o săptămână de la câștigarea alegerilor s-a trezit cu conturile Primăriei blocate și cu datorii care depășesc 5.000.000 de lei.

Conturile Primăriei au fost blocate în data de 13 iunie 2016, atunci când societatea de transport în comun, RO-A-Tir, și-a cerut banii care i se cuvin, sume care în total ating valori imposibil de acoperit de către municipalitate.

Este vorba despre o sumă de 2.200.000 de lei pentru care RO-A-Tir are deja o sentință definitivă și o altă sumă de 3.300.000 de lei, din care mai bine de un milion reprezintă datoria acumulată de Primărie în primele luni ale anului 2016.

Toate aceste sume au fost adunate din cauza subvențiilor, bani care nu au mai fost plătiți de către autoritățile locale de mai bine de trei ani.

„În data de 13 iunie am primit o înștiințare de proprire pe conturile Primăriei Reșița, care are legătură cu datoriile către RO-A-Tir. Ei au un prim proces câștigat de 2 milioane două sute de mii de lei pentru care au pus proprire pe conturile noastre.

În 17 iunie am trimis un document prin care am solicitat  o eșalonare de plăți pe iunie, iulie, august și septembrie dar până la ora asta nu am primit niciun răspuns.

Suntem cu conturile blocate. Ultimele facturi restante la RO-A-Tir se ridică la 3 milioane trei sute de mii de lei, din care pe 2016 avem un milion, deci o treime este pe primele șase luni ale anului. La acestea se adaugă cele 2.200.000 de lei pentru care ei au deja o sentință definitivă și astfel ajungem la o datorie totală de peste 5.000.000 de lei”, explică primarul Ioan Popa.

Luate în detaliu, toate aceste sume s-au adunat din cauza neplății subvențiilor, subvenții care la nivel de Reșița s-au oferit până în prezent în neștire, susține edilul-șef. Pe lângă categoriile de cetățeni pentru care aceste subvenții sunt indispensabile, există și cazuri în care, potrivit edilului-șef, beneficierea de gratuitate la transportul în comun este nejustificată.

„Interesant este aspectul că cea mai mare parte a datoriilor vin din subvenții. Eu le-am luat și le-am defalcat. Astfel, 2.100.000 de lei sunt adunate din transportul gratuit al pensionarilor. Un milion de lei este adunat din transportul gratuit al persoanelor cu handicap și celelalte sume sunt adunate din tot felul de subvenții acordate pentru transportul gratuit al centrelor afiliate Primăriei, pentru transportul sportivilor, transportul cetățenilor de onoare, pentru cazuri speciale. Deci, avem inclusiv cetățeni de onoare care circulă gratuit. Pentru mine e ușor hilară această situație. Mai exact, astăzi noi plătim subvenții neplătite din 2013- 2014, acești bani nu au mai fost plătiți de aprope 3 ani”, a mai adăugat primarul Popa.

Actuala conducere a Primăriei Reșița are de gând că ia măsuri drastice în ceea ce privește acordarea acestor subvenții de acum înainte.

Alexandra JURCA

Primarul reales, Luca Mălăiescu, promite fapte mărețe în acest mandat. Promisiunile vin mai ales după ce în jumătate din mandatul anterior, care i-a aparținut tot lui Mălăiescu, lucrurile nu s-au mișcat deloc.

Cu datorii adunate în decursul anilor, Oțelu Roșu era pe punctul de a se îneca din punct de vedere economic. Administrația Mălăiescu s-a declarat practic legată de mâini și de picioare atunci când a preluat orașul din mâinile fostului edil, Iancu Simion Simi.

Cu un nou mandat în față, câștigat cu majoritate de voturi în 5 iunie tot de Luca Mălăiescu, primarul promite investiții vizibile și rapide, dezlegate de teroarea datoriilor care au ținut în loc până acum orice idee.

„Primii doi ani din mandatul anterior au fost foarte grei, am avut foarte multe datorii de miliarde de lei, am avut luni de zile în care nu am dat salarii, telefoanele ne-au fost tăiate, nu am avut combustibil, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să depășim aceste moment. Vă asigur că în următorii patru ani orașul va fi total schimbat în bine și va veni și timpul în care ne vom mandri că suntem locuitori ai orașului Oțelu Roșu.

Din 1994 orașul nu a mai fost în situația în care să nu aibă datorii. Încet, încet se vor rezolva toate, am spus și în campanie că trebuie să avem răbdare. În 25 de ani nu s-a făcut mare lucru, nu puteam să fac nici eu foarte mult în timpul pe care l-am avut la dispoziție din cauza faptului că în acea perioadă am achitat doar datorii”, explică primarul Luca Mălăiescu, la raport în fața cetățenilor din mediul online.

În ceea ce privește viitorul viceprimar al orașului, Luca Mălăiescu susține că va merge și în acest mandat alături de Dragoș Enache, cel care l-a ajutat și în ultimii ani să țină Oțelu Roșu la suprafață.

„Doi ani l-am avut pe Dragoș ca și viceprimar și și-a făcut treaba așa cum trebuie, m-am descurcat mult mai bine cu el pe funcția de viceprimar decât cu Magda. Dacă în primii doi ani biroul meu era plin de acte, Dragoș a reușit să facă ordine, să facă lucrurile așa cum trebuiau făcute. Deci vom merge tot cu el în continuare”, a mai explicat primarul Mălăiescu.

Alexandra JURCA

Președintele PNL Reșița, Ioan Popa, a continuat astăzi seria conferințelor de presă în care vorbește de situația dezastruoasă în care se află municipiul de pe Bârvaza și acuzele de proastă gestionare la adresa Primăriei Reșița. Astăzi, candidatul PNL la Primăria Reșița a prezentat o listă cu datoriile Reșiței către bănci, datorii care susține Popa depășesc bugetul anual al orașului.

Conform liderului PNL, gradul de îndatorare al Reșiței se situează undeva în jurul cifrei de 38 de milioane de euro, în situația în care bugetul anual al orașului este de 30 de milioane.

 „Avem așa: la Raiffeisen, 5 milioane de euro, contractate în 2006, pentru acoperirea proiectelor de apă și canalizare, după care a venit Banca Europeană de Investiții, cu 10 milioane, Piraeus – aproape 1 milion, BCR  – 2 milioane de euro, Raiffeisen, din nou,  500.000 de euro, Ministerul Finanțelor a sprijinit Reșița, odată cu 1 milion de euro și odată cu 800.000.

Cea mai mare și, punctul meu de vedere, cea mai gravă îndatorare pe care a făcut-o orașul este la Raiffeisen Bank, în 2010, de 15 milioane de euro, care au fost luați atunci când s-au făcut marea asfaltare și trotuarele din oraș. De ce zic că este una din cele mai grave erori care s-au putut face în ultimii ani în oraș? Pentru că aceste 15 milioane de euro s-ar fi putut constitui în contribuția orașului sau în co-finanțarea unor proiecte care puteau să însumeze 60  – 70 de milioane de euro”, a afirmat Ioan Popa.

Pe lângă datoriile la bănci, Primăria Reșița ar avea de achitat aproximativ 1 milion de euro către furnizori, a adăugat Popa. În plus, administrația locală are de plătit societății Ro-a-tir peste 2 milioane de lei, bani reprezentând subvențiile pentru transportul persoanelor vârstnice și pentru traseele nerentabile din oraș.

În ciuda situației financiare în care afirmă că se află Primăria Reșița, Ioan Popa nu se dă în lături să candideze pentru a obține conducerea acesteia, el declarându-se sigur că va reuși să remedieze situația.

Karina TINCUL

Cu toate că a trecut printr-un an destul de agitat, administrația locală din Reșița trece pragul spre noul an cu un primar în spatele gratiilor, dar fără datorii.

Viceprimarul cu atribuții de primar, Ioan Crina, a organizat astăzi o conferință de presă în cadrul căreia a punctat investițiile finalizate cu succes în 2015, dar și planurile autorităților locale pentru anul care vine.

Printre acestea, Ioan Crina a amintit și că datoriile pe care Primăria Reșița le are în momentul de față tind spre 0, și cel mai probabil orașul va păși în 2016 fără arierate semnificative.

Unul dintre aspectele care țin Primăria cu puțin sub linia 0 a datoriilor sunt cele cu privire la sentințele judecătorești. Este vorba aici în primul rând despre datoria acumulată din cauza operatorului local de transport. Este vorba aici despre o sumă de 1 500 000 de lei, care reprezintă plata facturilor restante, a subvențiilor acordate prin asistență socială.

„Ca și stare economică, pot spune că Primăria Reșița va încheia anul cu datorii care tind spre 0. Singurele arierate rămase sunt din sentințe judecătorești. Eu sper din suflet ca anul 2016 să ne prindă cu lucruri care merg vertiginos spre mai bine”, susține viceprimarul cu atribuții de primar, Ioan Crina.

Alexandra JURCA