Caransebeşeanul Dan Paici, cunoscut şi sub numele de „Lupul Singuratic”, s-a întors zilele trecute din ultima sa aventură, care s-a întins pe o perioadă de trei săptămâni şi a însumat o distanţă de 8.800 de kilometri.

Este vorba despre cea de a XI-a ediţie a Raliului „Budapesta-Bamako”, care s-a desfăşurat în perioada 15 ianuarie – 5 februarie şi la care acesta a participat împreună cu concitadinul său Ştefan Andronache, cu care a format echipajul „Draco – Lupul Alb”, pe întreg traseul cei doi fiind însoţiţi de „Doamna Verde”, o Dacie 1300 fabricată în anul 1982, cu care au reuşit să ajungă în punctul final al destinaţiei – capitala statului Mali.

La startul competiţiei s-au aliniat peste 100 de echipaje din mai multe ţări, printre care Ungaria, Estonia, Serbia, fostele republici iugoslave, Germania, Austria și Anglia, România fiind reprezentată de „Draco – Lupul Alb” din Caransebeş, un echipaj din Cluj şi încă unul mixt, româno-maghiar. Maşinile care au pornit în cursă au fost de toate categoriile, de la Land Rover, cu tracţiune 4×4, la microbuze, camioane şi chiar motociclete.

Timp de trei zile, cele peste 100 de echipaje, împărţite pe patru categorii de vehicule, au străbătut Europa până în Spania, la Almeria, unde s-au îmbarcat pe ferry-boat, pentru a traversa Marea Mediterană, spre Maroc. Segmentul european al raliului n-a fost însă lipsit de peripeţii pentru cei doi caransebeşeni.

„Noi am întârziat două zile, fiindcă am avut parte de nişte defecţiuni. Prima a fost că s-a ars contactul. Era seară, eram într-o parcare, ningea şi era frig, şi n-am reuşit să-l repar atunci. Până la urmă am ajuns la un prieten în Germania, a doua zi ne-am dus la un atelier, ne-a făcut-o neamţul, ne-a reglat amestecul de carburanţi, dar am rămas surprins de faptul că, atunci când am vrut să-i plătesc, mi-a spus că, dacă ajung la finish, să-i trimit banii, şi dacă n-ajung, să nu-i trimit nimic.

În Spania – asta e a doua întâmplare –, am rămas pe autostradă, pe la 11 noaptea, din cauză că, deşi i-am schimbat rulmenţii aici, înainte de plecare, cel de la roata din spate s-a gripat. Am tras pe dreapta, n-am putut să scoatem roata, au venit cei de la Drumuri, au pus semnalizatoare, a doua zi am găsit un atelier auto, am reparat-o, dar am plecat abia pe la 4 după-amiaza, pentru că nu reuşeam să găsim corespondentul spaniol pentru rulmentul de Dacie.

Am ajuns pe la două noaptea în Almeria, dar am traversat Mediterana abia la 10 dimineaţa. Am ajuns la Nador, ne-au puricat la vamă, şi în Maroc a trebuit să alergăm pe autostradă, ca să-i prindem pe ceilalţi din urmă, şi i-am ajuns undeva pe lângă Agadîr. De acolo, am mers împreună cu ei”, a spus Lupul Singuratic.

Dan Paici mai povestește și că:

„După ce am ieşit din Maroc, am intrat în «Ţara Nimănui», în drum spre Mauritania, şi acel ţinut chiar că e ţara nimănui, la cum arată.

Mergea fiecare pe unde putea, pe nişte pietre, în jur o sumedenie de maşini abandonate, iar după vreo 5 kilometri ajungi în Mauritania, unde sunt nişte bordeie şi te-aşteaptă ăia cu puşca… Dacă în exterior şoselele sunt curăţate de nisip, în oraşe nu se intervine deloc.

Ca şi circulaţie, dai de motorete, măgari cu câte o căruţă mică după ei, maşini, taximetre, oameni pe jos, magazinele, după sistemul arab, au totul pus în faţă, acoperind trotuarele, şi nu există lege, toţi au prioritate, în afară de pietoni. La toate astea se adaugă căldura şi o înghesuială de nedescris”.

Când raliul a ajuns în Mali, consulul Ungariei, ca ţară organizatoare, i-a întâmpinat pe participanţi şi a facilitat înregistrarea actelor, pentru ca totul să meargă mai repede.

La Bamako, echipajul caransebeşean a întâlnit doi români care lucrau pentru ONU şi, prin mijlocirea lor, au donat „Doamna Verde” unei şcoli din capitala ţării, aşa cum am promis la plecare, iar Dan Paici şi Ştefan Andronache au revenit în ţară cu avionul.

Şi cum cei aproape 9.000 de kilometri petrecuţi în scaunul maşinii nu i-au prea priit la spate, pentru a scăpa de dureri Lupul Singuratic a spus că va participa şi anul acesta la Tour International Danubien, pe care în 2015 l-a străbătut în totalitate, dar acum nu pe cei 2.500 de kilometri, ci va face doar o bucată de traseu.

Cosmin VLAD

Temerarul Dan Paici, din Caransebeș, cunoscut și sub numele de Lupul Singuratic, va pleca vineri, 15 ianuarie, în cea de a XI-a ediție a Raliului „Budapesta – Bamako 2016”, împreună cu un alt locuitor al municipiului, Ștefan Andronache. Aventura, în care tânărul pensionar de 61 de ani se implică, survine după ce, anul trecut, în perioada 20 iunie – 4 septembrie, el a participat la Turul Internaţional Danubian, o regată de peste 2.500 de kilometri, de la Ingolstadt până la Sfântu Gheorghe, distanță pe care a străbătut-o în caiac.De această dată, Dan Paici și Ștefan Andronache, care formează echipajul „Draco Lupul Alb”, vor pleca în cursă la bordul unei  Dacii 1300, fabricată în 1982, pe care Lupul Singuratic a botezat-o „Doamna Verde”. Noua lor aventură însumează 8.800 de kilometri, din Ungaria, prin Austria, Italia, Franța, Spania, Maroc, Mauritania și punctul final al călătoriei, Mali, și se întinde pe durata a 16 zile. La start s-au aliniat peste 120 de iubitori ai aventurii, însă – ne-a spus Lupul Singuratic – mulţi dintre ei, mai ales germanii, au început să se retragă, fiind avertizaţi că, date fiind evenimentele legate de valul de imigranţi arabi spre Europa, ar fi mai bine să evite ţările islamice.

„Eu și colegul meu Ștefan Andronache suntem înscriși la categoria «Oldtimer», adică la autoturisme cu peste 30 de ani vechime. Sunt mai multe categorii de vehicule în concurs, camioane, motociclete, 4×4 și oldtimer. Noi ne-am înscris la ultima categorie din motive economice, ca să nu plătim niște taxe. Dacia, «Bătrâna Doamnă», cum îi spun eu, este de fapt o acțiune umanitară, deoarece atunci când vom ajunge la Bamako o vom dona unui spital, unei organizaţii, unei asociaţii, vom vedea cui, dar cu siguranţă mașina nu se va mai întoarce la Caransebeş, iar noi vom reveni acasă cu avionul”, ne-a spus Dan Paici.

Evenimentul la care Lupul Singuratic participă în premieră se doreşte a fi un fel de „frate mai mic” al fostului Raliu Paris – Dakar.

Deplasarea echipajului caransebeşean se face cu sprijinul firmei ARAVET MEDIPLUS din municipiu. De asemenea, cei care doresc să contribuie financiar la reuşita gugulanilor o pot face în contul RO 62 RNCB 0103 0747 4915 0001.

Cosmin VLAD

Galeria de artă „Corneliu Baba” de la parterul Casei de Cultură „George Suru” din municipiu a găzduit luni, 2 noiembrie, vernisajul expoziţiei de fotografie a „Lupului Singuratic”, aşa cum este cunoscut temerarul explorator caransebeşean Dan Paici, instantaneele fiind realizate în perioada 20 iunie – 4 septembrie, când acesta a participat la Turul Internaţional Danubian, o regată de peste 2.500 de kilometri, de la Ingolstadt până la Sfântu Gheorghe.

În deschiderea manifestării, la care au participat reprezentanţi ai administraţiei locale, membri ai Clubului Rotary Caransebeş, oameni de cultură şi prieteni ai „Lupului Singuratic”, amfitrionul acţiunii, Ioan Cojocariu, directorul instituţiei care a găzduit evenimentul, a vorbit despre faptul că, la vârsta de 60 de ani, Dan Paici s-a încumetat să participe la cea de a şaizecea ediţie a TID, el reprezentând „cu mare fală” atât România, cât şi Caransebeşul.

Despre Dunăre, de la izvoare, în Munţii Pădurea Neagră, şi până la vărsarea în Marea Neagră, despre ce înseamnă fluviul pentru Europa şi pentru România, a vorbit detaliat city-managerul municipiului, Nicolae Borcean, care este profesor de geografie.

În încheiere, a luat cuvântul Dan Paici, care a venit la vernisaj îmbrăcat într-un vechi costum popular autentic, din zona Borlovei, cu care, de altfel, a străbătut Europa, Asia şi Africa.

„În acest Tur Internaţional al Dunării, aflat anul acesta la cea de a şaizecea ediţie, o călătorie de plăcere şi totodată de anduranţă, s-a pornit iniţial cu o cursă între Bratislava şi Budapesta, pentru ca acum să se meargă de la Ingolstadt, la Marea Neagră. România face parte din acest Tur printr-o organizaţie neguvernamentală, din anul 2009. Din punctul meu de vedere, suntem statul pe teritoriul căruia Dunărea are cea mai mare lungime, şi ultimii intraţi în această regată”, a spus „Lupul Singuratic”.

El s-a referit şi la ţările pe care le-a străbătut, zicând că nemţii sunt nemţi, foarte bine organizaţi, „organizaţi şi la nivel de sentimente”, austriecii sunt un fel de nemţi mai îngâmfaţi, Austria fiind un loc care n-a fost pe placul celor mai mulţi, slovacii sunt comunicativi şi distractivi, Ungaria a impresionat pe toată lumea, după care „în Balcani, ca-n Balcani. Ba nu e oră exactă, ba venim, ba nu venim…”, a spus Dan Paici.

„Vizavi de trecerea Dunării prin România, aş vrea să spun că noi, românii, facem o mare propagandă Muntelui şi Mării, şi neglijăm fluviul. Lucrul acesta se vede şi din faptul că ţara noastră intră pe parcursul TID-ului abia la Călăraşi, deci atunci când mai sunt 400 de kilometri până la vărsare, şi restul e considerat pe teritoriu sârbesc şi bulgăresc. Între alte ţări, ştafeta e predată de miniştrii Turismului… La noi, de TID se ocupă o organizaţie neguvernamentală… La noi TID-ul aproape că nu există”, a mai spus Dan Paici.

„Lupul Singuratic” şi-a anunţat şi planurile de viitor, primul pe agenda lui fiind un raliu de 10.000 de kilometri, în Africa, la Bamako, capitala statului Mali, ceea ce presupune traversarea Deşetului Sahara, cu o Dacie fabricată în 1982, în Bamako automobilul urmând să fie donat, din partea Caransebeşului, unei organizaţii umanitare.

Cosmin VLAD

Așa cum anunțam recent, Dan Paici, cunoscut şi sub numele de „Lupul Singuratic”, a pus punct unui adevărat maraton al apelor, în care a pornit în data de 20 iunie, din Germania, de la Ingolstadt.

În toată această perioadă, tânărul pensionar de 60 de ani pe care Caransebeşul l-a adoptat cu multă vreme în urmă a parcurs cu caiacul distanța de 2.516 kilometri, de la izvoarele Dunării până la vărsarea fluviului în Marea Neagră.

Aceasta a fost ediţia cu numărul 60 a Turului Internaţional Danubian (TID), aşa cum s-a numit oficial acţiunea la care românii participă doar din anul 2006.

De-a lungul celor 75 de zile, Caravana Apelor a străbătut opt ţări – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Croaţia, Bulgaria şi România. La startul dat la Ingolstadt s-au aliniat 136 de împătimiţi ai caiacului, patru dintre aceştia fiind români – „Lupul Singuratic”, un timişorean şi doi bucureşteni, care însă au ieşit după etapa germană a turului.

Astfel, Dan Paici a fost singurul caiacist din ţara noastră care a reuşit să parcurgă întreaga distanţă de peste 2.500 de kilometri. În medie, s-au parcurs între 40 și 50 de kilometri pe zi, cu unele perioade de pauză.

„Pentru a lua parte la TID fiecare participant anunţă ce distanţă vrea să parcurgă şi semnează o declaraţie pe proprie răspundere, pe care ţin să subliniez că nemţii au avut-o redactată în limba română, cum că ştie să navigheze pe Dunăre, ştie să înoate şi că e sănătos, într-un cuvânt, că îşi asumă răspunderea. Organizatorii te ajută dacă pot, dar nu sunt obligaţi s-o facă. Într-un top al ţărilor prin care am trecut, Germania ar fi pe locul întâi. Nemţii-s nemţi! Sunt foarte, foarte bine organizaţi. Inclusiv la nivel de sentimente sunt organizaţi. N-ai ce să comentezi! Au avut două persoane care ne-au însoţit, una pe apă, cealaltă pe uscat, ba la un moment-dat au avut şi o barcă de însoţire. Foarte bine s-a desfăşurat totul pe porţiunea lor”, explică Dan Paici.

Tot acolo, „Lupul Singuratic” a avut parte de o păţanie mai neobişnuită.

„Mie îmi place să merg dezbrăcat în caiac, aşa că am rămas doar în chiloţi. La un moment-dat vine un neamţ şi, cum eu o rup uşor pe germană, am înţeles că îmi tot atrăgea atenţia că, fiind soarele foarte puternic, o să mă ard. I-am explicat că eu sunt deja bronzat, dar cred că n-a înţeles, şi vine iar şi-mi spune. I-am zis că eu am venit acolo de la schi, fiindcă schiasem până în luna mai. Se uita la mine… Când am văzut că nu ne înţelegem nicicum, mi-am dat jos chiloţii şi i-am zis: «Na, uite, asta e culoarea mea naturală!». Din momentul ăla am rămas cei mai buni prieteni”.

Conform organizatorului Turului, reprezentanţii fiecărei ţări pe teritoriul căreia urma să intre această caravană a apelor trebuiau să-i preia pe participanţi din ţara pe care o părăseau, ajungând la punctul de întâlnire cu o zi înaintea lor. Austriecii însă nu au făcut-o.

„Austriecii-s îngâmfaţi. Vor să fie nemţi, dar nu reuşesc să fie decât infatuaţi. La Viena am avut parte de cea mai proastă cazare, unde toată lumea se aştepta să fie extraordinar…”.

În Slovacia au chefuit. Au socializat şi atmosfera a fost extraordinară, mai ales că fiecare avea la el o sticluţă, ceva. Ungaria a fost, de asemenea, o etapă bună. Organizatorii s-au ocupat îndeaproape de participanţi, însoţindu-i prin Budapesta, iar la ieşirea din ţară au făcut un chef pe cinste. Sârbii şi bulgarii au făcut la fel, a mai spus Dan Paici.

„A fost ciudat la izvoare, când navigam pe Dunărea Mică, aşa îi spune. Când trecea pe lângă tine un vas de croazieră, aveai impresia că nu mai ai loc în apă, cu toate că tu eşti cât o scoică faţă de el… Pe urmă a mai fost un moment greu, eram la unguri şi nu ştiu cât arăta termometrul, dar era ca în scrierile lui Zaharia Stancu, care zicea că «nu se mişcă nimic…». Aşa era, totul stătea, cu toate că viteza medie era de 7-8 kilometri pe oră. Aveai impresia că dai din vâsle şi nu te mişti, că Dunărea e de ulei şi că deasupra capului era ceva ca o ceaţă prin care soarele te prăjea şi te prăjea, cu toate că tu erai pe apă…”.

Dan Paici a mai spus că la start s-au aliniat oameni din mai multe ţări şi de toate profesiile, de la bucătari, şoferi sau tâmplari, până la profesori universitari, doctori, experţi financiari ori pensionari, dar că pe nimeni nu interesa ce fac ceilalţi în viaţa privată. Într-un fel, Dunărea îi aducea pe toţi la acelaşi numitor.

„Totuşi, acolo vorbeşti, dar nu comunici. Nu-ţi faci prieteni, doar cunoştinţe… Dar, şi aşa, după vreo lună, din vorbă-n vorbă, s-a cam aflat cine merge de la cap la coadă – 20 am fost de toţi, austrieci, sârbi, bulgari, eu ca român –, şi ceilalţi începuseră să se uite altfel la noi. Îţi place cum eşti privit în momentele alea!”.

„Lupul Singuratic” din Caransebeş a mai povestit că cel mai bătrân participant la Tur a fost un neamţ de 83 de ani, care a parcurs 800 de kilometri, după care, în Serbia, a părăsit caravana, iar pe locul doi a fost un compatriot de-al său, de „numai” 79 de ani. Cei mai tineri „caiacişti” au fost câţiva copii de 10 ani, care însă au fost însoţiţi în ambarcaţiuni de părinţi. O altă ciudăţenie întâlnită în această adevărată expediţie pe ape a fost aceea că o familie de nemţi, soţ-soţie, care au navigat cu un caiac dublu, au dus cu ei în ambarcaţiune un căţel din Austria până la Sfântu Gheorghe, punctul final al TID-ului.

Cât despre Dan Paici, odată ajuns în România, la Sfântu Gheorghe, în data de 2 septembrie, nu s-a putut abţine şi, a doua zi, a mai dat o raită prin Deltă, până la Sulina, un fleac de 30 de kilometri. De parcă ar mai fi contat după cei peste 2.500, făcuţi în 75 de zile…

Costul total al acestui Tur – ne-a mai spus „Lupul Singuratic” – s-a ridicat la 1.000 de euro, plus încă 300 de euro taxă de participare, cei doi sponsori ai acestei acţiuni cu adevărat temerare fiind Clubul Rotary Caransebeş şi Primăria municipiului.

Cosmin VLAD

Zilele trecute, Dan Paici, cunoscut şi sub numele de „Lupul Singuratic”, a pus punct unui adevărat maraton al apelor, în care a pornit în data de 20 iunie, din Germania, de la Ingolstadt. În toată această perioadă, tânărul pensionar de 60 de ani pe care Caransebeşul l-a adoptat cu multă vreme în urmă a parcurs 2.516 kilometri, de la izvoarele Dunării până la vărsarea fluviului în Marea Neagră, cu caiacul. Aceasta a fost ediţia cu numărul 60 a Turului Internaţional Danubian, aşa cum s-a numit oficial acţiunea la care românii participă doar din anul 2006. 

De-a lungul celor 75 de zile, Caravana Apelor a străbătut opt ţări – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, Croaţia, Bulgaria şi România. La startul dat la Ingolstadt s-au aliniat 32 de români, însă Dan Paici a fost singurul care a reuşit să parcurgă întreaga distanţă de peste 2.500 de kilometri.

Costul total al acestui Tur s-a ridicat la 1.000 de euro, plus încă 300 de euro taxă de participare, cei doi sponsori ai acestei acţiuni cu adevărat temerare a „Lupului Singuratic” fiind Clubul Rotary Caransebeş şi Primăria municipiului.

Vom reveni cu un articol amplu despre întoarcerea „Lupului Siguratic” la „bârlogul” din Caransebeş, precum şi cu întâmplările prin care temerarul pensionar a trecut în această perioadă.

Cosmin VLAD

Dan Paici, cunoscut sub numele de „Lupul Singuratic”, are 60 de ani şi este un personaj nu doar aparte, ci şi foarte simpatic.

S-a născut la Râmnicu de Jos, judeţul Constanţa, a copilărit la Sulina, iar acum trăieşte la Poiana Mărului, în cabana căreia i-a împrumutat propria poreclă.

Timp de trei decenii, inginerul a avut o viaţă mai mult decât aventuroasă: a supravieţuit unei avalanşe, unei prăbuşiri cu elicopterul, unui accident extrem de grav la escaladă şi, în plus, are la activ o participare ca mecanic la raliul Paris-Dakar, în această perioadă îndeletnicindu-se şi cu practicarea sporturilor extreme.

Acum, „Lupul Singuratic” şi-a propus să străbată cei peste 2.500 de kilometri ai Dunării, de la Ingolstadt la Sfântul Gheorghe, pe Braţul sudic al fluviului, în aşa-numitul TID (Tur Internaţional Danubian), în caiac.

 „Am copilărit în frumoasa localitate Sulina. Am fost înconjurat de ape toată copilăria. Acum, la vârsta de 60 de ani, apele s-au tulburat puţin. În urma unor investigaţii, am aflat că am hernie de disc. Dar, neputând să stau departe de apă, voi încerca să arăt iubitorilor de sport că nicio boală nu te poate ţine departe de ceea ce iubeşti. În ciuda condiţiei mele, voi încerca să parcurg cei peste 2.500 de kilometric ai TID cu ajutorul unui caiac”, ne-a spus Dan Paici.

Printre cele mai spectaculoase aventuri trăite de Dan Paici se numără şi escaladarea, timp de 20 de zile, a celui mai înalt munte din lume, îmbrăcat în… costum popular românesc, confecţionat în urmă cu 100 de ani, la Borlova.

Evenimentul s-a petrecut în octombrie 2011, când a urcat pînă la 5.416 metri, pe Masivul Annapurna din Himalaya. După acest moment, Dan Paici a petrecut trei zile la Taj Mahal, celebrul templu indian al dragostei, unde a fost asaltat de turişti pentru fotografii.

Din câte povesteşte, prima experienţă neplăcută a trăit-o la 29 de ani, când, într-o escaladă pe un perete vertical, la Băile herculane, s-a prăbuşit de la 80 de metri şi şi-a fracturat bazinul, accidentul ţinându-l imobilizat nu mai puţin de 8 luni.

Cea mai grea încercare la care a fost supus a trăit-o însă în 1987, când, împreună cu un coleg, a plecat spre Vf. Păpuşa, înalt de 2.135 metri, din Munţii Parâng. Dintr-odată, a început să ningă puternic şi cei doi au hotărât să coboare.

La 8 km, în vale, era o cabană. Stratul de zăpadă ajunsese la 2 metri şi jumătate, aşa că cei 8 kilometri i-au făcut în 4 zile. Cei doi au ajuns cu bine la cabană, apoi în primul sat, unde au dormit 29 de ore. Viscolul s-a oprit, ei s-au refăcut şi au reluat cu succes ascensiunea.

Cea mai mare sperietură a trăit-o tot în Parâng, între Păpuşa şi Peleaga. Erau 11 aventurieri, unul s-a împiedicat şi a căzut într-o vale. Crezând că acesta se distrează, că se dă pe zăpadă, l-au urmat cu toţii. Şaua în care au aterizat s-a rupt, au căzut toţi 100 de metri în gol, după care s-a pornit avalanşa. După ce aceasta s-a oprit, au început să se numere. Unul lipsea, dar Dan Paici l-a găsit şi l-a salvat.

Chiar de Ziua Naţională a României, în 1 Decembrie 2001, s-a prăbuşit cu un elicopter în timp ce zbura la 2.150 de metri, dar nici el, nici pilotul, n-au avut nicio zgîrietură.

Şase ani mai târziu, alături de un grup de francezi pe care i-a cunoscut în Munţii Banatului, a plecat în cursa Paris – Dakar, pe post de mecanic. A mers cu ei o vreme, dar nu i-au plăcut sistematizarea şi schematismul de acolo, astfel că până la urmă a preferat să traverseze Senegalul cu barca şi a mers prin Sahara cu un microbuz berber inedit – o Dacie break cu 3 scaune în… portbagaj.

De-a lungul vieţii sale aventuroase, Dan Paici a făcut escaladă, motociclism, schi, rafting, parapantă, off-road, snowmobil şi caiac, iar drumurile l-au purtat de la vulcanii din Costa Rica, în Canada de Nord, unde a mers cu sănii trase de câini…

Acum vrea să străbată Dunărea de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră. Plecarea este programată pentru 20 iunie, iar sosirea la Sfântul Gheorghe, în data de 4 septembrie.

Cosmin VLAD