O mai punem de-un mall?

Andrei — Thu, 31 Jan 2019 13:02:49 +0000

Reşiţa este de câţiva ani buni pe o pantă descendentă în industria siderurgică, în cea a construcţiilor de maşini, utilaje grele, motoare navale, în producţia de armament la IMR, altădată adevărate branduri în lume, renumite pentru calitatea serviciilor efectuate şi pentru meseriaşii de primă mână care lucrau pe platforma industrială a Reşiţei.

Ce s-a întîmplat cu CSR, ştie toată lumea. La începutul anilor 2000 s-a încercat privatizarea CSR cu americanii de la Noble Ventures. Care americani au venit în Reşiţa doar cu promisiuni şi fără nici o leţcaie în buzunare, iar banii care îi aveau, erau şi ăia împrumutaţi de compania americană Levy. După vreo şase ani de procese şi mai săraci cu vreo 5 milioane de dolari, cam atît a costat apărarea la Curtea de Arbitraj de la Washington, statul român redevine acţionar. Doar că aventura cu Noble Ventures a costat România o căciulă de bani, nepriceperea şi imbecilitatea oamenilor politici ai vremii au dus de râpă siderurgia reşiţeană şi dacă atunci, la București erau băgate în seamă unele rapoarte ale SRI-ului, rapoarte în care era scris negru pe alb că americanii sunt ţepari, azi vorbeam altfel despre CSR. De ce nu s-a vrut să se dea crezare acelor rapoarte e o cu totul altă discuţie şi probabil unii decidenţi din acea perioadă ar cam trebui să facă o excursie prelungită pe la Rahova.

În privinţa Arsenalului, aceeaşi poveste,ceea ce cândva era mândria Reşiţei, iar meseriaşilor din fabrică li se dusese vestea, azi e ţinută în conservare de o mână de oameni.Şi peste Arsenal au trecut miniştri peste miniştri, au promis, au pozat în Feţi Frumoşi…şi au plecat. Dacă acum ceva timp nemţii de la Rheinmetall erau interesaţi de revigorarea Arsenalului, acum nimeni nu spune nimic, nici că e albă, nici că e neagră.

UCMR-ul, bineînţeles, nu a scăpat de modificări, toate culminând cu ţeparul de Chebuţiu, care, vrem nu vrem, a făcut din UCMR ogradă proprie şi pedeapsa primită este infimă în raport cu mizeriile, care până la urmă au afectat reşiţeanul. Iată, a venit şi rândul platformei Mociur, mai deunăzi platforma a fost vândută în cadrul unei licitaţii cu un singur ofertant, o procedură ciudată care nu poate fi numită licitaţie, dat fiind faptul că singurul ofertant care a şi achiziţionat caietul de sarcini , este firma CEETRUS, filiala imobiliară a grupului Auchan, firmă care a intrat în posesia celor cca 22 ha. Că Auchan are intenţii bune, asta o va dovedi viitorul apropiat, deşi se spune că pe locul platformei va fi construit un mall, iar primăria va trânti în imediata apropiere și un Aqualand. Parcă avem prea multe Dedemanuri, Kauflanduri şi Lidl într-un oraş care respiră din ce în ce mai greu.

Vestita fabrică de confecţii de la Renk s-a dezintegrat atît de repede, că reşiţenii au uitat că a existat şi cum e în trend, pe locul fabricii va fi construit un Lidl!

Astfel, viitorul e roz pentru reşiţean, acesta va fi îmbătat de oferte, care mai de care avantajoase, doar că buzunarul acestuia nu prea ţine cont de oferte şi în acest timp reşiţencele muncesc pe brânci în Austria şi Italia, badantele românce şi-au construit o reputaţie de muncitori serioşi în toată Europa. Meseriaşii buni pleacă pe capete din oraş, medicii de asemenea, se destramă familii, se distrug destine, iar noi, noi ce facem ?

Întreb şi eu, retoric, politicianul român, cum e fraţilor cu chestia aia , aia cu nu ne vindem ţara ? Voi vă mai suportaţi, aleşilor, ăştia din ultimii 30 de ani, atunci când vă priviţi în oglindă ?

Adi NICA

Un ceserist îi transmite managerului TMK, Adrian Popescu, adevărata istorie a Cuptorului Electric de la CSR!

Andrei — Fri, 23 Mar 2018 05:00:39 +0000

Foștii ceseriști nu sunt doar persoane nostalgice, astăzi pensionari într-o cetate de foc care nu mai are nicio legătură cu flacăra nestinsă ce ardea cu putere odată, ci și oameni care au clădit această unitate siderurgică de renume, atât la nivel național, cât și internațional. O dovadă, în acest sens, o reprezintă reșițeanul Iosif Alexandru Pascu, fost tehnician Șef de birou Import Utilaje din cadrul Serviciului de Investiții CSR care rememorează:

„Am citit cu multă plăcere interviul pe care l-a acordat într-una din publicațiile locale cărășene domnul director Adrian Popescu, în legătura cu TMK și cu ceea ce se întâmplă vizavi de noua investiție bugetată de Statul Român.

Investiția a început cu stângul în sensul că în momentul în care s-a acordat un credit de 35 mil. $ Combinatului Siderurgic Reșița (CSR) exact atunci mai trebuiau asigurate CSR-ului cca 32-35% din valoarea utilajelor, pentru plata în vamă a TVA-ului și comisioanelor vamale. România nu era în CE și pentru orice import care intra în România, beneficiarul investiției trebuia să plătească în vama toate obligațiile față de stat. Acest lucru nu s-a întâmplat. Utilajele care au fost aduse în România pe cale maritimă cu destinația Vama Port Constanța, nu puteau fi ridicate din vamă pentru că CSR-ul nu avea banii să-și plătească declarațiile vamale. Era o situație fără ieșire. Staționarea a cca 15 mii tone în vamă presupunea plata locației care nu era o sumă mică.

În această situație s-a intervenit la București și s-a trimis la șeful vamei din portul Constanța o adresă de la Ministerul Finanțelor Direcția Generală a Vămilor prin care s-a acceptat tranzitul vamal cu exceptarea tuturor taxelor vamale. Adresa a fost semnată de Direcția Generală a Vămilor, altfel nu era luată în considerare. Pentru moment a fost chiar foarte bine întrucât a scutit CSR-ul să plătească depozitarea acelor colete. Această facilitate fiscală a venit perfect și s-a început transportul la sol a circa 120-130 de containere spre Reșița. Personal, în baza unei OG, am solicitat la Ministerul de Finanțe Direcția Legislații și Impozite Indirecte scutirea de la plată a obligațiilor fiscale ale CSR-ului, într-un fel aceasta ordonanță a fost foarte corecta, deoarece beneficiarul nu putea să achite datoriile față de Statul Român, până nu punea în funcție investiția care să producă și să aducă banii necesari.

Domnul director Adrian Popescu invoca trecutul istoric al CSR-ului când aici și numai aici se produceau oțeluri speciale cum ar fi pentru MAPN, Monetăria Statului, Centrala Nucleară de la Cernavodă, oțeluri pentru fabrica de rulmenți de la Bârlad care lucra sub licenta KOYO, oțeluri pentru fabrica de autoturisme Dacia Pitești și ARO Câmpulung, ori oțelurile elaborate în Cuptorul Electric nu satisfac calitativ necesitățile instituțiilor amintite mai sus. Este de apreciat recunoașterea de către domnul director Adrian Popescu a faptului că primul combinat siderurgic din Romania a fost și va rămâne cel de la Reșița, moștenire de la UDR pe vremea căruia a fost aprins primul furnal la data de 3 iulie 1771“.

Precizările au fost transmise de către Iosif-Alexandru PASCU, actualmente pensionar, fost tehnican – șef de birou Import Utilaje din cadrul Serviciului de Investiții al CSR.

Reper 24

Reper24 » csr

O mai punem de-un mall?

Un ceserist îi transmite managerului TMK, Adrian Popescu, adevărata istorie a Cuptorului Electric de la CSR!