Zilele trecute, un grup de tâlhari au părăsit un apartament în care au stat în chirie din toamna anului trecut. În ultimele trei luni nu au mai plătit consumul de curent electric, de gaze, cheltuielile comune pe scara blocului și nici chiria. Se pare că este o practică veche a lor, pe fiecare an lasă în urmă consumuri neachitate și se muta în altă locație.

A fost anunțat sectoristul și… “Nu am eu treabă acolo, mergeți în instanță”. Ba da,” tu omule” sectorist, ai chiar foarte multe de făcut aici, i-ați un carnețel, notează și dă mai sus, poate se schimbă legislația în favoarea păgubitului.

Au fost anunțate finanțele și…”Nu pot să-ți anulez impozitele pe veniturile din chirie, pentru cele trei luni în care chiriașul nu a plătit, trebuia să anunți acum trei luni”. Uau…!!!

Mergi în instanță, pornești proces împotriva tâlharilor și câștigi. Ajungi la executor și-ți spune…”dacă nu-l găsesc nu am pe cine să execut, sau dacă nu are venituri, proprietăți nu am ce să execut”

Cineva a propus o lege în favoarea păgubitului, fie el Statul, fie persoană fizică sau juridică. Prin această lege tâlharul, dacă nu avea de unde să returneze paguba, era întemnițat și din munca ce o prestai, achita patul, mâncarea și paguba produsă. Anii de detenție se încheiau atunci când paguba era acoperită. A fost respinsă legea. Păi cum să ajungă în situația asta tâlharii care tâlhăresc bugetul statului și care au de returnat milioane?

A fost adoptată în schimb Legea falimentului personal. Se declară omul în faliment și nu mai ai ce-i face.

Mai mult, a fost dată o hotărâre prin care se stipulează că poți candida chiar dacă ești sub urmărire penala.

Și creștinii îi votează!

Cui ii pasă?

Omul nu a încetat niciodată denaturarea, cu buna știința, a dreptății. Alegerea care s-a făcut între Iisus și Barabas, în anul 30 D.C., a urmărit și urmărește și azi pe om pentru că și astăzi, deși Barabas s-a dovedit o alegere neinspirată, majoritatea oamenilor tot pe el îl aleg. Numai că astăzi majoritatea oamenilor sunt creștini. Cei care au făcut alegerea în anul 30 D.C. nu erau creștini.

Eugen LUPU

Ziua de 9 martie este așteptată cu sufletul la gură încă din vremuri străbune, și asta pentru că astăzi se trasează hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele aprige ale Dochiei şi cele călduroase ale Moşilor. Tot în această zi, creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe Sfinții 40 de Mucenici, soldați romani omorâți pe vremea romanilor pentru credința lor.

Tradiția de sărbătorire a Mucenicilor le implică mai ales pe gospodine, care trebuie să prepare și apoi să împartă așa numiții mucenici, copţi sau fierţi. Mucenicii pot fi pregătiţi ca o prăjitură cu miez de nucă şi miere sau un aluat în forma cifrei opt, fiert în apă cu mirodenii şi nucă. Ulterior, aceștia sunt împărțiți la rude, vecini, oameni sărmani, pentru pomenirea celor morţi, dar şi pentru belşugul viitoarelor recolte.

Sfinţii 40 de Mucenici au pătimit în vremea împăratului roman Licinius. Soldații, originari din Asia Mică, erau ostaşi staţionați la Armenia.

Împăratul Licinius, după ce în anul 313 a acordat libertate religioasă creştinilor, a pornit o prigoană împotriva creştinilor din partea de răsărit a Imperiului Roman, în urma unui conflict de interese cu augustul Occidentului.

Așa au ajuns cei 40 de Mucenici să stea stea în miez de iarnă, o noapte întreagă în mijlocul unui lac, unde lumini sfinte s-au pogorât din ceruri asupra lor. Trupurile soldaţilor au fost arse, o parte din cenuşă fiind aruncată în apă, iar alta, cumpărată de creştini de la cei ce i-au ucis. Osemintele lor, câte au mai rămas în cenuşă, au fost găsite în prima jumătate a secolului al V-lea într-o capelă în pământ, în afara zidurilor Constantinopolului.

Numele celor 40 de Sfinţi Mucenici sunt Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.

O parte din aceste moaşte se află în capela familiei Sfântului Vasile cel Mare, din provincia Pont (Asia Mică).

Sărbătoarea Mucenicilor, a cărei zi centrală este 9 martie, începe de fapt cu o zi înainte, cu Focurile de Mucenici, şi se încheie în 11 martie, cu Beţia rituală. Incinerarea simbolică a spiritului iernii şi renaşterea spiritului verii se realizează prin aprinderea focurilor rituale, în dimineaţa zilei de Mucenici.

Un obicei din Banat este acela când copiii scormonesc şi bat cu beţele în foc, iar mamele lor împrăştie cenuşa rămasă după stingerea jarului în jurul caselor şi adăposturilor de animale şi păsări. Focurile de Mucenici sunt considerate purificatoare pentru spaţiu, curățându-l de forţele malefice în ultima zi a anului vechi şi în prima zi a anului nou, dar și fertilizatoare pentru grădini, livezi şi vii prin împrăştierea cenuşii pe pământ.

Un alt obicei este acela de a bea de Mucenici 40 sau 44 de pahare cu vin, la începutul anului agrar, este o reminescenţă a sărbătorilor bahice ale Antichităţii. Oamenii credeau că vinul băut de Mucenici se transformă, de-a lungul anului, în sânge şi putere de muncă.

Alexandra JURCA

Foto: http://www.basilica.ro

Info: mediafax.ro