Cinstirea Sfintelor Icoane ocupă un loc important în învățătura ortodoxă. Ea nu este o simpla imagine și nici o ilustrație a Sfintei Scripturi sau a istoriei bisericii. Este mai mult decât atât. Este un obiect de cult care face parte integrantă din viața liturgică, pentru că ea – BISERICA – păstrează o bogăție nesfârșită a gândirii patristice și al Sfintei Liturghii. Cinstirea icoanelor, a Domnului Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a îngerilor și a sfinților este o dogmă a credinței creștine ce decurge din dogma fundamentală a Bisericii: mărturisirea că Dumnezeu S-a făcut om iar chipul Acestuia este o mărturie a întrupării Sale adevărate, reale și nu închipuite sau iluzorii. Tocmai pentru aceasta este numită adesea “teologie în imagini” iar Sfântul Vasile cel Mare precizează: “Ceeace cuvântul împărtășește prin auz, pictura arată în tăcere prin imagine”.

Cinstirea Sfintelor Icoane are o valoare educativ-morală. Ele trezesc, întrețin și întăresc viața duhovnicească. Icoanele, pictate după învățătura ortodoxă, înfățișează nu chipul omului stricăcios, ci chipul omului nestricăcios, înnoit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. În decursul istoriei sale, Biserica a luptat pentru păstrarea adevărului revelat iar lupta cea mai mare a fost în fața pericolului iconoclast (luptător împotriva icoanelor) care tăgăduia legimitatea cinstirii lor. Aceasta pentru că iconoclaștii nu puteau să înțeleagă că în icoană se înfățișează nu firea sau firile, ci persoana, iar chipul persoanei înfățișate în icoană nu este identic cu persoana însăși. Icoana nu este o reprezentare a dumnezeirii, ci un semn al participării unei persoane la viața dumnezeiască. Prezența sfinților și ajutorul lor sunt bunul cel mai de preț oferit de Dumnezeu pentru întreaga omenire.

Dar locul cel mai înalt între sfinți îl are Maica Domnului. În cultul ortodox Maica Domnului este invocată după Sfânta Treime, înaintea îngerilor și a sfintilor, prin faptul că este considerată “mijlocitoare” prin rugăciunile ei. Sfântul Ioan Damaschin ne spune: “Propovăduim că Sfânta Fecioară este în sensul propriu și real Născătoare de Dumnezeu. Prin faptul că Cel ce S-a născut din ea este Dumnezeu adevărat, este adevărată Născătoare de Dumnezeu, adevărat aceea care a născut pe Dumnezeu adevărat, întrupat din ea…”. Una dintre icoanele harismatice este cea numită “Trihirusa” sau “Triherusa” (icoana cu trei mâini) a cărui original se păstrează la Mănăstirea Hilandaru de la Muntele Athos.

Pictată de Sfântul Ioan Damaschin, asupra căruia făcuse o minune, prin voia lui Dumnezeu, ajunge în secolul al XIII – lea în Balcani. O copie a acesteia a fost adusă la Mănăstirea Neamț de Sfântul Paisie Velicicovschi în secolul al XVIII – lea. O altă copie se mai păstrează la Mănăstirea “Înălțarea Domnului” din apropierea municipiului Reșița. Hramurile icoanei sunt pe 28 iunie, 12 iulie și 4 decembrie. Programul hramului icoanei “Trihirusa” se va desfășura după următorul orar:

• Ora 18.00 – 20.00 : Vecernia cu Litie și Privegherea;
• Ora 20.00 – 20.45 : Acatistul Icoanei
• Ora 20.45 – 21.00 : Cuvânt de învățătură, istoric
• Ora 21.00 – 22.30 : Sfânta Liturghie

Vă așteptăm cu drag!

    Pr. Valentin Popovici

Căutătorii de comori continuă să distrugă patrimoniul istoric și cultural al județului Caraș-Severin. Ultima faptă ”demnă de laudă” a acestor persoane care scornomesc pământul în căutarea de bunuri pe care să le valorifice a fost descoperită în zona localității Borloveni, unde au distrus moara Boldeasca, un obiectiv susceptibil să facă parte din patrimoniul cultural național. 

Actul de vandalism a fost descoperit de arheologii de la Muzeul Banatului Montan, care desfășoară săpături în zonă. ”Când am ajuns am găsit două gropi făcute de căutătorii de comori, una dintre ele parțial acoperită. O groapă a fost săpată în apropierea morii, iar alta chiar în pragul acesteia, în zonă circulând legende că în pragul morilor sau a caselor vechi au fost îngropate pe vremuri comori. În plus, unul din zidurile morii a fost dărâmat complet, construcția stand doar pe trei ziduri”, a povestit pentru Reper 24, Dacian Rancu, arheologul responsabil de săpăturile din zonă. Înainte ca acești căutători de comori să treacă pe acolo, moara Boldeasca sau Bolgeasca, cum îi mai spun localnicii, era în stare bună și funcționabilă, deși nu mai era folosită de săteni.

De altfel, întreaga zonă este bătută de căutătorii de comori, urme ale trececii acestora fiind descoperite de arheologi în jurul majorității obiectivelor. ”Sapă ca nebunii, până și în piatră. La un moment dat am găsit dovezi că au săpat într-o zonă abruptă, suspendați de frânghii”, mai povestește Dacian Rancu.

Căutătorii de comori, ajutați și de legislația din domeniu, precum și de nepăsarea sau lipsa de reacție a autorităților locale

Conform legii, este interzisă efectuarea de săpături neautorizate în locurile marcate. Problema, în județul Caraș-Severin este că majoritatea acestor situri nu sunt semnalate, deci din acest punct de vedere, căutătorii de comori sunt acoperiți. ”Nu Muzeul este instituția abilitată prin lege să verifice semnalizarea și protecția siturilor arheologice. Din acest punct de vedere atribuțiile sunt foarte clare și aparțin instituției subordonate Ministerului Culturii, Direcției pentru Patrimoniu și Cultură și administrației publice locale, adică Primăriilor”, a menționat pentru Reper 24, directorul Muzeului Banatului Montan din Reșița, Dumitru Țeicu.

În plus, orice persoană fizică sau juridică din România poate detine un detector de metale, dacă dorește acest lucru. Conform datelor puse la dispoziție pentru Reper 24 de Ancuța Cărbunaru, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean Caraș-Severin, în județ sunt 52 de posesori de detectoare de metal. Culmea, printre aceștia nu se numără și Muzeul Banatului Montan.

”Este o problemă gravă la nivel național pentru că legislația este extrem de permisivă, adică o persoană fizică poate să își ia foarte ușor un detector și merge și face cercetări unde vrea și când vrea. Deci din acest punct de vedere lucrurile sunt scăpate de sub control, pe când o instituție publică trebuie să anunțe Ministerul Culturii cu ceva vreme înainte unde se duci, ce face cu acel detector. La muzeu nu avem detector, tocmai din acest motiv nu am vrut să cumpărăm”, a precizat Dumitru Țeicu.

Directorul muzeului din Reșița a povestit pentru Reper 24 și despre unul din cele mai importante braconaje făcute într-o zonă cu patrimoniu arheologic din Caraș-Severin. ”Este vorba de săpăturile de la Ciclova Montană, unde au scos la suprafață ziduri, artefacte. S-au dus niște indivizi și au făcut săpături mecanizate, aproape de drumul ce merge spre mănăstire. E calr că nu s-au dus întâmplător acolo, pentru că nimeni nu se duce așa în mijlocul câmpului să facă săpături cu mijloace mecanizate, deci se duc acolo unde există o tradiție, o tradiție locală despre descoperiri, despre comori. La Ciclova Montană există o tradiție, se spune că acolo este un vechi cimitir turcesc. În trecut au mai fost descoperite în zonă podoabe și alte artefacte”, își amintește Dumitru Țeicu.

Conform legii, descoperirea de artefacte sau bunuri arheologice trebuie anunțată autorităților locale, în termen de cel mult 72 de ore.

Karina TINCUL