Un chinez faimos, cu ranguri statale şi aură ocultă, s-a înscris, odinioară, ca simplu student, la Universitatea din Chicago, unde ar fi făcut fie studii, fie spionaj, în funcţie de bunele obiceiuri ale unui bun chinez.  Într-o bună zi, preşedintele SUA din acel moment s-a plimbat pe aleile campusului universităţii şi l-a întâlnit pe studiosul chinez. După bunele şi nobilele obiceiuri ale preşedinţilor, pierduţi în gânduri de grija naţiei, prezidentul american l-a întrebat, oarecum visător şi temător, pe tânărul chinez care consideră el că este cea mai constantă şi impresionantă caracteristică a poporului american. Fără a da nicio clipită impresia că ar fi fost luat prin surprindere, chinezul a exclamat: “Ei bine, înclinarea ciudată a ochilor voştri! Ochii voştri sunt oblici!”.

Ei bine, trăiesc şi eu zilele acestea, după vizita Premierului Grindeanu, consternarea rigid-paradigmatică a bâtrânului preşedinte american de după întâlnirea cu prea-sincerul şi desăvârşitul în candoare student chinez: după ce am trăit o viaţă cu convingerea că toţi membrii PSD, întotdeauna mai mulţi decât i s-ar cuveni unui popor civilizat, au ochii oblici, vine studentul chinez Grindeanu şi ne spune tuturor că noi, ceilalţi, avem nu numai ochii oblici, dar s-a pus şi albeaţa pe ei…!

Pentru că, doamnelor şi domnilor, de 25 de ani de când PSD bântuie plaiurile mioritice şi de când premierii lui, începând cu nea Nicolae Văcăroiu (îi spun aşa cu simpatie, pentru că chiar Domnia-Sa ne-a permis să-i spunem aşa) şi terminând cu împopoţolănatul Ponta, niciunul nu a venit cu lecţia atât de bine învăţată şi cunoscută, ca mult mai puţin lăudatul şi galonatul Grindeanu! De parcă ar fi fost de prin partea locurilor (sic!), premierul, sau echipa lui, a identificat cele mai mari dureri (ca să nu zic “bube”, că sună urât) pe care le are Reşiţa în acest moment, UCMR şi Universitatea “Eftimie Murgu” şi s-a dus ţintit la ele, fără să fluture reţeta miraculoasă a vindecării, ci numai dorinţa sinceră a identificării microbilor şi a căutării, la fel de sincere, a remediului! Scurt, direct, la obiect, fără surle, trâmbiţe, toboşari şi …”magna cum laude”, ca pe timpurile mai de multă sau puţină vreme apuse!

De acum, ne-ar rămâne să aşteptăm, să vedem, să cântărim şi să măsurăm rezultatele vizitei! Ele nu pot să fie imediat spectaculoase, pentru că nici UCMR nu poate găsi imediat, chiar cu sprijin guvernamental, racordurile miraculoase către economia de piaţă, nici Universitatea nu are cum să-şi “calibreze performanţa” (am citat cuvintele premierului) peste noapte, după ce şi-a decalibrat-o în în aşa hal în ultimii 7-8 ani … sau , mă rog, în penultimii 6-7! Imediat spectaculoase rămân bunăvoinţa şi dăruirea de suflet, voinţă şi (sper) putere a unui premier tânăr şi optimist, al cărui elan mă face să regret sincer că a plecat prea repede din judeţ şi nu a preluat mai din timp frâiele organizaţiei judeţene a PSD! Este pentru prima dată când recunosc sincer că mi-a plăcut atitudinea unui om de stânga de acest nivel! Se vede în el şi fibra modestiei (ţine-i-o, Doamne!), cât şi siajul şcolii …!

În afară de acestea … penibil, puseul de patriotism geografic şi    etno-grafo-psiho-politologie sentimentală, specifică unor vremuri desuete şi unor oameni apuşi intelectual, care vor să-şi facă pe mai departe pe politrucii cu ştaif! Când îi vezi pe unii cum se înghesuie să spună că “ăsta-i bănăţanu nostru !”, ba să mai şi dezlănţuie disputa almăjano-gugulănească pe tema geneticii premierului, te trece un mic fior şi-ţi vine să modifici Constituţia şi Legea alegerilor generale, astfel încât primul-ministru să facă prin rotaţie, de la judeţ la judeţ … Dar, mai ştii, poate şi aceasta poate să fie o reţetă miraculoasă, deşi tare mi-e frică să nu găsească “sudiştii” o alta şi să învârtă harta, ca să avem prim-ministru din Teleorman şi când i-o veni rândul Sucevei!

Adevărul este că este o oportunitate, ca să nu zic de-a dreptul un noroc, să fie acum Grindeanu premier! Trebuie folosită, dar cu demnitate şi respect, atât pentru om cât şi pentru sine! Şi cu o anumită fervoare şi celeritate … pentru că norocul nu vine de-a valma, se furişează pe uşa din dos; nu-l simţi – şi piere …!

O altă consternare rigid-paradigmatică îmi dă târcoale vis-a vis de târgul de ţară făcut la oraş, în care s-a pus la cale demisia viceprimarului “verde” şi înscăunarea unui viceprimar “roşu” la municipiul nostru buclucaş, chiar în preajma venirii Premierului Grindeanu, ca şi cum acest gest de bunăvoinţă ar fi fost un billet de bună purtare a administraţiei reşiţene în ochii mai-marelui de la Bucureşti … Penibil, retro, comunist, fără efect! Nu cumperi un prim-ministru cu gesturi precupeţeşti, mai ales că omul dă semne de reală bunăvoinţă şi inteligenţă! Îmi aminteşte – şi o spun cu reală părere de rău pentru “verzi” – de ceea ce vrea să însemne definiţia sintagmei “politically correct”, adică facerea de bine sau corectitudinea în politică: nu este nimic altceva decât “o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susţine că este posibil să apuci o bucată de “rahat” de partea curată”!

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru