Reper24 » codrina raica

Ce trăim: jocul sau viața?

Andrei — Sun, 21 Mar 2021 08:00:00 +0000

De îndată ce devenim tineri adulți, societatea pune mari presiuni pe noi. Pe femei și pe bărbați, deopotrivă.

Femeia de azi ,,trebuie” să arate ca în reviste, să își construiască o carieră de succes, să fie o soție și o mamă ideală. Ea nu trebuie să aibă nici măcar un cusur. Imposibil! Iar bărbatul? Trebuie să fie matur încă de la 18 ani, să muncească zi-lumină doar în condițiile în care își poate permite o viață luxoasă. El trebuie să meargă la sală, nu pentru sănătate, ci pentru a cuceri. Trebuie să aibă o mașină scumpă, nu pentru siguranță sau confort, ci pentru a-și demonstra masculinitatea.

Uite așa, lumea este azi, lipsită de sens, valori și trăiri autentice. Nimeni nu trăiește după cum voiește, ci după cum este la modă. În această concurență pe care copii o au implementată de la vârste fragede, educăm maimuțe, nu oameni. Tinerii de azi au multe poveri pentru că vor să își construiască identitatea, iar maturii din viața lor le oferă repere ieftine și ucigătoare. Au uitat să îi învețe că dincolo de orice, trebuie să fii tu. Așa imperfect, dar original.

Căutăm un ideal de aparență și știți ce am pierdut? Liniștea! Asta am pierdut! De ce? Din cauza atâtor presiuni inutile. Pentru că încercăm să trăim un joc și nu o viață. Viața nu este despre a fi într-un anume fel, impus de alții pentru a te integra. Ce numim integrare? Să intri în rând cu lumea, când lumea nu mai are rânduială? Sau să fii apreciat pentru ceea ce nu ești.

Nu am fost creați pentru a fi nemaipomeniți mereu, ci pentru a trăi în liniște. Aceasta e mai mult decât a fi entuziasmat și a avea de toate dar nimic. Înțelegeți voi. Toate sunt frumoase, dar pacea cu atât mai mult. Liniștea nu se trăiește precum o emoție, ci precum o stare în care toate durerile, bucuriile și dorurile laolaltă nu dor. Nu doare nimic în liniște, nici măcar moartea.

În acea liniște ne întâlnim cu Dumnezeu, cu oamenii și cu noi înșine și stăm laolaltă. În inima noastră.

Codrina RAICA

O nouă provocare, un nou început pentru o nouă abordare… Radio Reper!

Andrei — Tue, 09 Mar 2021 05:55:47 +0000

La început a fost doar o idee. Prinsă din zbor și rumegată bine. Da, ne-am spus, e o idee bună pentru care merită să te lupți. Din piață semnalele erau clare, da, vrem așa ceva! Prea mult Banatul, considerat a fi „fruncea“ a fost lăsat la coadă. Zis și făcut: ne-am așezat la masă și am pus pe hârtie ceea ce era doar în mintea noastră; trebuie vorbit cu interpreții de muzică populară – rezolvat; ne trebuie niște rubrici – rezolvat; ar merge și niște poezie în grai bănățean – rezolvat; Avem probleme de ordin tehnic – le rezolvăm.

Din vocabularul nostru a lipsit „nu se poate, e greu, nu știu dacă merge“. Aveam o singură dorință, aceea de a da locuitorilor Banatului de munte, de pustă, trăitori pe meleaguri străine, posibilitatea de a asculta melodiile autentice din Banat; folclorul, graiul străbunilor purtat de generații prin toată Europa, dar și dincolo de ocean. De mărțișor, acest lucru a devenit posibil. E cel mai frumos mărțișor pe care l-am putut oferi iubitorilor de folclor, bănățenilor de pretutindeni.

Suntem departe de a fi pe picioarele noastre; încă ne clătinăm, asemeni pruncului ce învață primi pași în viață. Mai avem de muncit și o vom face. Mai sunt probleme tehnice, căutăm soluții pentru ca voi să puteți accesa Radio Reper de pe orice device, să o faceți simplu și repede. Lucrăm la generice, jingle-uri, rubrici, emisiuni, suntem deschiși la propuneri, soluții, acceptăm orice mână de ajutor. Noi atâta știm: că vrem să aveți un radio în care 24 de ore din 24 să puteți asculta interpreții de folclor din Banat, din zona de confluență cu Oltenia, să auziți și să vă bucurați sufletele cu melodiile lor, cu artiștii muzicii sârbești, o partitură sonoră atât de îndrăgită în această zonă și nu numai.

Vă spuneam că ne dorim să venim cu rubrici de tot felul, fără a denatura ideea de bază, aceea de a difuza cât mai multă muzică populară. Vrem să deschidem și o linie telefonică în care voi să puteți să faceți dedicații celor dragi; vrem să colindăm satele bănățene să vorbim cu oamenii, să aducem artiștii la microfonul RADIO REPER, să căutăm tinere talente, să le promovăm. Un loc în care să vă simțiți…ca acasă. Fără politică și politicieni, fără dezbateri, fără toate acele lucruri pe care le găsiți pe pagina site-ului Reper 24. Aici, la RADIO REPER vrem să domine muzica.

Să lăsăm RADIO REPER să ne intre în suflete și în case, să lăsăm „păcimașii“ să sufere ascultând doinele Banatului, să ne lăsăm cuprinși de spiritul curat al Banatului, brâul, argeleana și de doi ca-n Banat la noi și voia bună să ne-nsoțească la tot pasul și să ne umple de fericire! Să nu lăsăm niciodată să moară dragostea de cântecul și vorba bănățană! Copiii noștri trebuie să ducă mai departe datinile, dansul și tradiția populară, un act al perenității de care suntem responsabili toți cei care simțim vibrația unică a acestor locuri.

Acest radio pe care îl puteți asculta în format online, poate constitui și un tribut adus unui mare om de radio despre care considerăm că se vorbește mult prea puțin, îl amintim aici pe fostul nostru coleg Gelu GHERA, cel care, avem certitudinea cunoscându-l atât de bine, ar fi îmbrățișat cu mult drag această idee generoasă a unui radio dedicat Banatului, oamenilor minunați ai acestor locuri și jocurilor și melodiilor pe care „puiu lu ticu“ le-a iubit și le-a promovat în emisiunile radioului public din Banatul Montan înființat în 1996 de actualul președinte UZP, Doru Dinu Glăvan.

Împreună suntem și vom rămâne o echipă; o echipă care vrea și poate; o echipă care are un singur țel, acela ca voi să vă puteți bucura de graiul, limba și tradițiile Banatului, indiferent pră unge v-au purtat pașii vieții. Ascultați RADIO REPER și vă veți simți ca acasă, pentru că noi asta ne dorim. Pentru că RADIO REPER nu este radioul unui om sau al altuia, vremelnici aflați într-o poziție decizională, ci este radioul vostru, al tuturor!

Ascultați RADIO REPER pe www.radioreper.ro

Trăim vremuri grele, dar să avem curaj!

Andrei — Sat, 27 Feb 2021 07:00:55 +0000

Trăim vremuri grele. Criza generată de noua pandemie, agitația zilelor noastre, tehnologia folosită în exces și ușor, ușor ne digitalizăm și devenim niște roboți programați pentru a munci și a avea venituri bune. Modul acesta de viață lipsită de sens este rădăcina depresiei secolului XXI.

Dacă în toată agitația lumii moderne nu ni se mai par relevante valorile cu care am fost înzestrați și pentru care, puțin mai târziu, vom da socoteală. Uităm să fim atenți unii cu alții. Credem că ne este bine. Și de cele mai multe ori, clacăm. Fugim de noi, cu anii, încercăm să ne liniștim conștiința și continuăm să fim roboti și în acelasi timp o societate de consum.

Productivitatea nu înseamnă doar câstiguri materiale, ci și renașterea noastră interioară. Trăim doar pentru a ne demonstra că suntem apți de muncă, utili și cineva în ierarhia socială?! Sau ne gândim măcar din când în când să trăim și pentru noi? Pentru chemarea de a fi, de a iubi, de a respira.

Uităm de bucurii simple și preferăm satisfacțiile efemere. Uităm de oamenii dragi din viața noastră, dar nu uităm de viitoarele achiziții dorite. Uităm de importanța timpului liber, dar nu uităm să stăm peste program la lucru. Uităm că fiecare zi este o nouă șansă la fericire, dar nu uităm să ne plângem că vremea este una rea. Ba plouă, ba ninge, ba e soare. Ba ne-a întârziat coletul, ba mâncarea la restaurant. Niciodată nu ne întârzie sufletul?!

Poate că bunicii noștri nu au avut posibilitățile pe care noi azi, din fericire, le avem! Dar și-au permis întotdeauna o cafea băută în tihnă, un remi cu prietenii, o mâncare gătită cu drag și o seară de povesti alături de nepoți. Aceasta este diferența. Noi astăzi ne permitem multe, dar nu ne mai permitem să trăim pentru noi. Astăzi trăim pentru sistem.

Am devenit egoiști și credem că ne facem un bine atunci când agonisim totul pentru plăcerile nostre. Eu am altă filosofie. Credința. Când dai, ție îți dai și mai fericit este a da, decât a lua. Furtunile din viață se înfruntă cu mult curaj, nu cu victimizări. Bucuriile vin cu multă profunzime, nu superficialitate.

Satisfacțiile trec. Aud în continuu cum este toxic să te atașezi de un om, dar suntem conduși înspre a ne atașa de lucruri pentru că oamenii pleacă. Dar lucrurile nu?! Avem vreo garanție că vom avea tot ce avem azi? Și dacă ar fi așa, n-avem garanția că mâine vom mai fi pe aici. Dar oamenii nu suntem tot noi?! Diferența dintre un obiect și un om este incomensurabilă. Omul, scânteie de dumnezeire, este o taină, infinit în existență și dotat cu înzestrări divine. Obiectul este finit, bucuria posesii asemenea.

Și încă ceva, special pentru cei care cred că fiecare om este fals, își urmărește interesul propriu și nu există prietenii. Dacă tu știi că ești un om de nădejde, un om bun așa cum te numești, crezi că ești singurul? Crezi asta?! Probabil ești doar ipocrit. Oamenii lumină sunt aceia care cred, visează, construiesc, rămân.

Codrina RAICA

Reșița, reperul sufletului meu!

Andrei — Sat, 13 Feb 2021 06:00:19 +0000

Reșița, orașul meu natal înseamnă pentru mine acasă! Este orașul primei mele ninsori, primei zile de școală și cel mai important, orașul în care am legat prietenii.

Inspirația pentru acest articol mi-a venit într-o zi frumoasă ca de primăvară, o zi în care pornind spre prima cafenea din drum am întalnit oameni cunoscuți. Sună copilăresc, însă abia atunci mi s-a relevat în suflet cât de mult iubesc Reșița! Un municipiu care prinde perspective, în continuă dezvoltare, plin de oameni calzi și amabili, cu un aer de comunitate deschisă la minte și suflet.

Reșița, orașul unde, în orice cafenea ai merge, întâlnești oameni dragi. Cei mai frumoși ani de până acum i-am petrecut la liceul Teoretic „Traian Vuia“. Locul în care au prins contur primele visuri pentru drumul pe care astăzi îl străbat cu atât de multă dragoste. Aerul curat de munte, luminile de seară, oamenii din viața mea, totul are o mireasmă aparte! Nu mai vorbim de sărbători, ce ar putea fi mai profund decât să te afli și fizic, acolo unde inima este deja?!

Nu știu unde mă va conduce viața, nici unde îmi voi împlini rostul, însă Reșița a fost, este și va rămâne reperul sufletului meu, sentimentul de siguranță și dimineața ce mi-aș dori să nu se sfârșească! Îmi doresc ca fiecare reșițean să simtă, ceea ce astăzi, poate mai mult ca oricând, trăiesc eu! Bucuria de a mă trezi acasă, unde și ploaia este o vreme bună, unde și păsările își găsesc parcă tihna, unde oricât de complicată ți-ar părea existența, ai măcar un motiv să zâmbești.

Reșița, Reșița, eternă cetate de foc, orașul cu poeți, oriunde mă vor purta pașii pe acest pământ, tu să n-ai teamă: ți-ai câștigat de-a pururi un loc special în inima mea!

Codrina RAICA

Tinerețea văzută prin ochii Codrinei

Sergiu Taban — Sat, 09 Jan 2021 06:00:43 +0000

Sfat pentru tineri! Dragii mei, încetați în a vă etala hainele, achizițiile sau trupurile oriunde aveți ocazia.

Încetați în a vă arată acei ochi, câteodată triști sub o falsă mască a unui zâmbet.

Încetați prin a încerca să demonstrați celorlalți că sunteți fericiți, avuți și împliniți. Trăiți autentic! Trăiți pentru voi! Trăiți pentru cei dragi, pentru Dumnezeu, pentru un străin, dar nu pentru toată turma. Trăiți azi și nu mâine, acum și nu mai târziu.

Nu veți găsi fericirea acolo unde nu-i. N-o veți găsi nici pe rețelele sociale, nici în alcool și nici în droguri, ci în inima curată, în asumare și decență! Nu spun că nu este normal să petreceți o parte din timp pe Facebook, pe Instagram și pe ce mai vreți voi, dar căutați să luați un folos, să citiți ceva util, să vă hrăniți mintea cu lucruri frumoase. Nu căutați să vă admire oameni de nimic, nu trăiți doar pentru a ieși în evidență.

Trăiți firesc, cu preocupări specifice vârstei. Nu vă grăbiți înspre a vă maturiza, dar nici înspre a prelungi adolescența în ceea ce privește lipsa de responsabilități. Nu uitați că independența vă face tineri adulți liberi! Fiți bucuroși, mereu cu sufletul ancorat în inocența copilăriei!

Dragii mei, să nu vă amăgiți crezând că iubirea este doar plăcere. Iubirea, sub orice formă ar fi, părintească, frățească sau dintre un bărbat și o femeie, necesită uneori și sacrificiu. Poate cel mai frumos sacrificiu, anume dăruirea noastră, poate nesomnul uneori, sau poate ușurarea vieții unul celuilalt. Zâmbetul celuilalt să fie medalia de aur în pieptul tău. Bucuria celuilalt să fie bucuria ta, necazul său, necazul tău și, cel mai relevant, iertarea să nu lipsească!

Iertați pe oricine, nu pentru că ar merita, ci pentru liniștea voastră! Pentru a merge înainte! Pentru că a ierta nu înseamnă a păstra relația de prietenie sau iubire a celui/celei ce ne-a trădat principiile, ci a ne elibera. Iertarea, dragii mei, „este cea mai sigură cale de vindecare a inimii”.

În rest, trăiți frumos, bucurați-vă de tot ce vă oferă viața în dar și împliniți-vă menirea!

Codrina RAICA

Duhovnic, duhovnic, dar înțelegi taina?

Andrei — Sun, 22 Nov 2020 08:00:59 +0000

Am un duhovnic. Dar nu orice duhovnic, ci tocmai pe cel potrivit mie. Nimic nu e întâmplator. Uneori căutam fără a afla, alteori găsim fără a căuta. Aceasta e povestea mea.

La 9 ani, în drum spre prima spovedanie, nu știam mai nimic despre ce înseamnă o relație dintre un fiu / o fiică duhovnicească și un duhovnic. După unsprezece ani, am învățat…

Am învățat, în primul rând, că aceasta se construiește. Trebuie hrănită cu încredere și respect. Trebuie să crească. În fiecare zi. Pentru cei ce nu cunosc această taină, v-o spun cu toată dragostea, în acest editorial.

În momentul spovedaniei, nu există timp. E doar un loc, nelimitat, în care sufletul primește odihnă. E un loc în care ceasul stă pe loc, iar noi stăm în taină.

Probabil e unul dintre puținele momente ale vieții pământești când Dumnezeu îngăduie să gustăm din Împărăție. S-o simțim ca pe un loc real, nu abstract.

Avem un Dumnezeu viu, iar duhovnicul e puntea noastră spre El.. Este camaradul nostru de mântuire. E cum îmi place mie să spun, asemenea Părintelui Constantin Necula, ultimul felinar ce încă stă aprins atunci când toate celelalte s-au stins. E sfetnicul nostru la ceas de cumpănă. Uneori e criticul ce ne ,,ceartă” pentru că vede mereu dincolo de păcate, neputințe și eșecuri. E îmblânzitorul sufletului împietrit. E clipă de clipă cu noi, în suflet!

Știți care este cea mai mare dovadă de iubire a duhovnicului? Este atunci când, prin Harul său își asumă cu smerenie păcatele noastre. Este ceva dincolo de mintea umană. Este ceva ce simți ori ba.

Nu am cel mai bun duhovnic și nimeni nu are. Dar ce nu am uitat să simt este că am un Duhovnic care mă prețuiește. Care pune preț pe sufletul meu atunci când eu nu pun. Care stă în odaia sa și se roagă pentru mine, atunci când eu n-o fac.

Duhovnicul nu e doar cel care te spovedește în fața Lui Dumnezeu, ci e tot acela alături de care te sfătuiești, îți recomandă filme, cărți și perspective noi. Duhovnicul nu e un preot oarecare, ci e Tatăl care te naște în Hristos. E un legământ sfânt, e martorul nostru pentru Împărăție.

Viața m-a trântit la pământ de multe ori. Am cunoscut durerea. Dar n-am clacat, n-am renunțat.

Nu sunt singură. Am un Duhovnic.

Codrina Raica