Silviu Brucan spunea că ne vor trebui 20 de ani să ne vină mintea la cap. Era optimist, prea optimist. Au trecut mai bine de 30 de atunci și tot degeaba. Clamăm în gura mare că vrem o țară ca afară. Desigur e un ideal și mulți dintre noi au văzut cu ochii lor cum se păstrează curățenia afară; cum există acel spirit civic care nu permite unei localități să arate precum o cocină de porci. Cu toate acestea noi, fiecare dintre noi, iertată-mi fie generalizarea, nu facem nimic, sau aproape nimic, pentru a păstra ce avem.
Norocul nostru e că din când în când, mai vine un ONG, o grupă de copii, ori cine știe ce asociație de mediu și face câte o acțiune de colectare a gunoaielor de peste tot. Zeci, sute de saci, zeci, sute de Kg de mizerie, de nesimțire, de umilință până la urmă pentru cei care chiar vor o țară ca afară. Prea arată localitățile noastre, indiferent dacă vorbim de sate ori de orașe, precum o groapă de gunoi.

Poate că au dreptate să se comporte așa, din moment ce mai marii localităților permit importul de gunoaie, multe dintre ele toxice; poate că au dreptate să nu păstreze mediul curat când mai marii țării permit tăierea ilegală a pădurilor într-un ritm infernal, fără să schițeze un control, o amendă, un zăngănit de cătușe; poate e normal să ne comportăm așa când mai marii instituțiilor abilitate să verifice, se fac că plouă când e vorba de degradarea mediului.
Dar noi, noi ce facem? Dacă spuneți nimic, ar fi un răspuns ideal. Pentru că nimic, înseamnă să nu facem nici mizerie; să nu degradăm mediul înconjurător. Din păcate nu facem nimic din a respecta ceea ce mama natură ne-a dat, nu mișcăm un deget în păstrarea unui mediu curat, civilizat, pentru a ne bucura tot noi de el; nu facem nimic atunci când tovarășul nostru aruncă mizeria pe jos. Adevărul e că ți-e și puțin teamă când dai de un grup de tineri, frumoși și liberi, adunați ciorchine pe lângă o bancă, pe care desigur s-au urcat cu picioarele să nu-și murdărească blugii de firmă și să li se observe mai bine converșii, care sparg semințe. Tradiționalele bomboane țărănești se transformă rapid într-un covor de resturi, peste care vor călca agale și ei și noi.
Ce fac organele abilitate? Unde sunt polițiștii locali? Unde sunt chitanțierele cu amenzi care au introdus și păstrează democrația în țările civilizate? Îmi amintesc de pe vremea când eram elev de liceu și mai treceam strada prin loc nepermis, călcând vrând, nevrând pe spațiul verde. După colț, ori după pom, mă aștepta un nenea milițian, cu un târnăcop în mână, care mă întorcea din drum și-mi dădea o condamnare de 10 minute la săpat. Scurt și fără comentarii. Acum lezezi drepturile tânărului; îi afectezi psihicul, îl umilești punându-l să facă activități denigratoare personalității sale…mă lași. Mulți dintre ei nu știu să se șteargă bine la dorsal și vin cu aere emancipate, de parcă ei sunt cei care au inventat mersul pe jos și apa de ploaie, dar nu sunt în stare să folosească un coș de gunoi.

Mai vrem colectare selectivă; mai vrem un mediu sănătos și prietenos cu omul, mai vrem o țară ca afară? Mai vrem, dar nu vom avea. Nu vom avea atâta timp cât organele abilitate nu-și vor face treaba, de la aplicarea unei amenzi până la stoparea defrișărilor ilegale și stoparea importurilor de deșeuri, nu vom avea până când fiecare dintre noi nu va înțelege explicit că nimeni nu e dator să facă curat în urma noastră, dacă noi suntem nesimțiți.
Aș vrea să văd mai multe persoane condamnate la muncă în folosul comunității. Să dea cu mătura, cu grebla, cu târnăcopul pentru abateri care se pot pedepsi cu așa ceva. Nu mă încălzește cu nimic dacă fură, statul nu recuperează nimic, sau mai nimic din hoția lor și-i condamnă la câțiva ani de închisoare în care va sta tot pe banii mei, ai tăi, ai noștri.

M-am săturat să trebuiască să vină să strângă cineva după noi, când am putea să fim puțin mai civilizați și să păstrăm ceea ce avem. Dar nu avem din păcate. Nu avem respect față de muncă, nu avem educație, nu avem bun simț. Și ne place la nebunie să spunem, cu voce tare sau mai șoptit, „Să vină primăria să facă, că d-aia-i plătim“. Ar trebui să ne fie rușine, dar nici din asta nu avem. Păcat.

Dan AGACHE

Mentalitatea reșițenilor pare să se schimbe în favoarea naturii, în ceea ce privește colectarea deșeurilor. Cel puțin asta susțin reprezentanții RoRec, ale căror obiective legate de conștientizarea populației cu privire la colectarea selectivă, par că se apropie de îndeplinire.

Aproape toate țările europene au un sistem de gestionare a deșeurilor foarte bine pus la punct. Nu există locuință în țări precum Germania, Austria sau Franța care să nu fie dotată cu cel puțin trei coșuri de gunoi, pentru fiecare categorie de deșeuri în parte.

În România în schimb, lucrurile stau cu totul altfel. Foarte departe de civilizație din acest punct de vedere, ghenele românilor sunt de cele mai multe ori adevărate focare de infecție în scări de bloc sau parcări. Despre colectare selectivă nici nu se mai poate pune problema în marea de pungi de plastic, moloz, resturi alimentare sau textile.

Excepție de la „regulă” nu fac nici reșițenii alături de care RoRec lucrează de ani buni pentru a le forma mentalitatea în așa fel încât să înțeleagă necesitatea colectării selective a deșeurilor.

Campaniile RoRec presupun ca în fiecare primă zi de sâmbătă din lună să se organizeze o colectare de la domiciliu. Astfel, reșițenii pot scăpa de electronicele și electrocasnicele nedorite și se pot familiariza cu conceptul de colectare selectivă.

Lunar, atât din Reșița, cât și din cartierele aparținătoare, se colectează în medie aproape o tonă de deșeuri, pe cap de locuitor fiind vorba de aproape 2 kilograme.

O cifră îmbucurătoare, având în vedere că obiectivele propuse de RoRec presupun ca la nivel de județ colectarea selectivă să atingă 4 kilograme pe cap de locuitor, de unde valoarea să tot crească odată cu spiritul cărășenilor de protecție a mediului.

„Avem o colaborare de câțiva ani cu primăria din Reșița și populația este receptivă, cantitățile cresc. Avem o colectare lunară, în fiecare primă zi de sâmbătă din fiecare lună, avem o colectare de la domiciliu. Ideea este că lumea trebuie să înțeleagă că deșeurile trebuie colectate selectiv în spații special amenajate. Pe lună adunam cam o tonă de pe raza Reșiței, incluzand și cartierele. Nu e atinsă încă ținta noastră de 4 kilograme de deșeuri pe cap de locuitor, deocamdată cărășenii au doar vreo 2 kilograme pe care le ridicăm lunar. Însă, dacă o ținem tot în ritmul acesta eu zic că până la anul vom atinge acest rezultat. Lumea începe să fie din ce în ce mai receptivă”, a explicat Marcel Hornea, reprezentant local RoRec

Alexandra JURCA