Complexul mulinologic de la Rudăria, care fost inclus în patrimoniul UNESCO în anul 2000, când morile de pe Cheile Rudăriei au fost restaurate de Muzeul „Astra” din Sibiu, costurile de restaurare fiind achitate din fonduri europene, are un număr de 22 de mori, acestea întinzându-se pe o distanță de aproximativ 3 kilometri.

Morile de pe Valea Rudăriei reprezintă o mărturie în timp a tehnicii populare tradiționale din Banat. Complexul de mori de la Rudăria se află în Valea Almăjului, la 15 km de Bozovici, în comuna Eftimie Murgu. Până în anul 1970, localitatea Eftimie Murgu avea denumirea de Rudăria, de unde și numele complexului mulinologic, însă localitatea și-a schimbat numele, luându-l pe cel al cunoscutului revoluționar pașoptist, care s-a născut în localitatea ce-i poartă acum numele.

Morile de pe râul Rudăria datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1874 existau 51 de mori pe cursul râului ce poartă numele complexului de mori, însă de atunci și până în prezent au mai rămas doar 22. Viiturile ce au avut loc pe râul Rudăria au distrus morile una câte una, ultima viitură având loc în 2014, când 3 mori au fost distruse în totalitate, ele fiind reabilitate cu fonduri de la Compania Națională de Investiții. Morile sunt construite exclusiv din lemn și au sisteme hidraulice foarte vechi.

Din cele 22 de mori, majoritatea sunt funcționale, localnicii măcinându-și și astăzi, prin tehnica măturării pe piatra de moară,  grâul, porumbul și ovăzul, la moara la care „au rând”, pe ușile construcțiilor de lemn fiind tabele cu numele și perioada rândașilor. Iar dacă din făina de grâu se face „pită” la fel de bună ca și odinioară, cu un gust deosebit, fie în gospodăriile proprii, fie la fabrica de pâine din comună, făina de porumb și ovăz este folosită de localnici pentru hrana animalelor din gospodăria proprie, după cum ne povestește o bătrână de 75 de ani, care ne-a mai spus că: „m-am pomenit cu ele (morile n.r.), maică”. Şi parcă în ochii ai am văzut o licărire de bucurie când și-a amintit de vremurile de odinioară.

Fiecare moară are un nume, el fiind dat fie de familia „chef” care a construit moara, fie de o legendă a locului în care a fost construită. Așadar, dacă vizitați complexul mulinologic de la Rudăria, veți găsi inscripționate diverse nume: Moara de la Tunel, Moara Roșoanea, Moara Viloanea, Moara Trăiloanea, Moara Bățoalea, Moara Pațonea, Moara Îndărătnica de la Perete, Moara Îndărătnica dintre Râuri etc.

Fiecare dintre ele are o poveste. De exemplu, Moara Îndărătnica dintre Râuri se face remarcată prin faptul că roata acesteia se învârte invers acelor de ceasornic. Tot la această moară, localnicii povestesc că înțelepții satului se întruneau pentru a lua decizii importante pentru comunitate.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157682320244905″]

Pe lângă aceste „ciudățenii”, există și legende ale locului. Astfel că, la Moara de la Tunel a fost adus preotul, acum 30 de ani, să alunge spiritele rele. De când se încuiaseră accidental patru capre înăuntru, fiind găsite după cinci zile în cea mai bună stare, în acel loc se auzeau noaptea tot felul de zgomote, țipete de petrecere, glasuri de femei, icneli și mugete înfundate, viori și trompete, tropot de cai, tălăngi și muzici de patefon. Nimeni nu mai îndrăznea să macine la moara de-acolo. O altă povestioară spune că un rândaș, după ce și-a umplut sacul cu faină măcinată la Moara Îndărătnica dintre Râuri (a cărei roată se învârtește în sens invers acelor de ceasornic), a plecat acasă, unde a găsit boabele întregi, aşa că n-a mai avut liniște cu nevasta câteva zile, fiindcă femeia îl bănuia că, de fapt, nici nu dăduse pe la moară…

Liniştea sufletească dată de susurul apei într-o zonă de legendă, locul încărcat de istorie şi unic în Europa sunt motive îndestulătoare pentru turiştii care doresc să se deconecteze şi să îşi încarce bateriile pentru o bună bucată de vreme.

John GAVRILESCU

Aproximativ 1 milion de lei au fost investiți pentru realizarea unui plan de management pentru rezervația naturală Cheile Rudăriei din Caraș-Severin. Planul, conceput în cadrul unui proiect derulat pe fonduri europene, se află în prezent pe masa guvernanților, așteptând să fie aprobat. 

Timp de 41 de luni au lucrat persoanele implicate în proiectul „Elaborarea Planului de management al ariei protejate Cheile Rudariei“ pentru ducerea acestuia la bun sfârșit. Conferința de final a proiectului a avut loc săptămâna aceasta la Universitatea Eftimie Murgu din Reșița, cea care deține custodia ariei protejate de importanță comunitară Cheile Rudariei. Rezultatul obținut a fost trimis la București și așteaptă în prezent să fie aprobat de guvernanți.

„Obiectivul proiectului l-a reprezentat realizarea planului de management, un plan care este un instrument care în momentul în care va fi aprobat prin hotărâre de Guvern, pentru că toate planurile de management al ariilor naturale protejate vor fi aprobate prin hotărâre de Guvern, va avea o valoare de lege. Ce însemnă asta? Că toate proiectele de dezvoltare care se vor realiza în interiorul ariei naturale protejate Cheile Rudăriei sau în proximitatea acesteia vor fi reglementate pe baza acestui plan de management, unde tendința este aceea de a ține un echilibru între conservarea biodiversității și exploatarea resurselor naturale”, a explicat cu ocazia conferinței de final, Carmen Sorescu, lector la UEM și expert în cadrul proiectului.

Rezervația naturală Cheile Rudăriei este situată pe teritoriul administrativ al comunei Eftimie Murgu și are o suprafață de 300 de hectare. Zona a fost declarată arie protejată încă din anul 1982, ca urmare a importanței perimetrului din punct de vedere geomorfologic, floristic, faunistic și mulinologic. În anul 2007, perimetrul a fost integrat în Rețeaua Europeană Natura 2000, fiind declarat sit de importanță comunitară.

Zona este cunoscută în special datorită complexului de mori de la Rudăria, cel mai mare din sud-estul Europei.

Foto: lataifas.ro

Karina TINCUL