Se întâmplă în aceste zile un fenomen ciudat în municipiul de pe Timiș și Sebeș.

Pe panotajul electoral al candidaților la alegerile prezidențiale, scrutin ce va avea loc duminică, 10 noiembrie, și-a făcut apariția un personaj mai mult decât celebru. Nimeni altul decât șeful de stat al României din perioada de republică socialistă 1967 – 1989, Nicolae Ceaușescu.

Imaginile nu mint, afișul este prezent iar candidatul se prezintă într-o formă de zile mari, pentru un cetățean despre care presa a scris la 25 decembrie 1989 că ar fi fost împușcat de un pluton de execuție, alături de consoarta Elena.

Așadar, problemele pentru președintele în exercițiu Klaus Iohannis, pentru ex-premierul Viorica Dăncilă, pentru actorul Mircea Diaconu și pentru #rezistentul Dan Barna de-abia acum încep.

Greu de ucis, Ceaușescu iese la rampă la Caransebeș, acolo unde nici Fernando nu și-a glăsuit încă ultimul hit „Amor banal, la subsolul din spital“ feat. DJ Cican!

Diana RADU

Motto: „Viorica Dăncilă este omul care a deschis ușa județului Caraș-Severin. A deschis ușa din punct de vedere al investițiilor, ca urmare a faptului că înțelege că județul nostru are nevoie de foarte multe investiții ca să putem să redăm cetățenilor acestui județ condițiile necesare atât de trafic, cât și de infrastructură pe partea de clădiri.  Astăzi a fost ziua dedicată Văii Almăjului și tuturor locuitorilor de aici. M-am întâlnit cu primarii, m-am întâlnit cu consilierii locali și cu toți oamenii care sunt implicați politic în PSD” – Luminița Jivan , deputat, președintele PSD Caraș Severin (Reper 24, 22 octombrie 2019: Vizită de lucru a PSD Caraș-Severin și întâlnire cu electoratul, în Valea Almăjului)

Este imposibil pentru românii mai vârstnici să nu își amintească mobilizatoarele „vizite de lucru” ale „conducătorilor de partid și de stat”. Ce putea fi mai patriotic înălțător pentru poporul muncitor „decât” să-l vadă, la televizor, pe al său „iubit conducător” în „vizită de lucru”!? Ce însemna în epoca „socialismului multilateral dezvoltat” o astfel de vizită, plină de „indicații prețioase”?! Că Partidul veghează, politica de bunăstare a țării o promovează, iar poporul fericit pe ogoare și în fabrici lucrează! Cu toții se entuziasmează că națiunea spre comunism în zbor înaintează!

Mi-am permis, stimați cititori să fac un scurt rezumat al vizitelor de lucru de pe vremea mult iubitului și stimatului secretar general al PCR, președintele României. În acea epocă, „de aur” bineînțeles, numai tovarășul Ceaușescu avea parte de transmiterea interminabilelor „vizite de lucru”, prin toate mijloacele de informare în masă ale vremii.

Dar nu degeaba am făcut noi o revoluție în țara noastră!

Acum vizitele de lucru sunt posibile și la nivel județean, adicătelea și tovarășii domni care conduc județul își pot permite vizite „dedicate locuitorilor”, care să fie redate în mass media. Iată un foarte recent exemplu de astfel de vizită în Valea Almăjului, județul Caraș-Severin. Atunci când ai „diverse obiective și investiții” realizate(?!), reabilitate și răs-răsreabilitate (cei „în problemă” știu ce spun cu acest „răs”..) ai toate motivele să faci baie de mulțime (mai ales dacă prinzi o „zi de piață”), să îți arăți „grija pentru fiecare român”. Dacă mulțimile pupăcioase nu prea se văd, că este totuși marți, zi de lucru în țară, bașca „afară”, unde sunt plecați tot mai mulți români, inclusiv almăjeni (apropo, marți nu se lucrează la Parlament?!), e bine să fie mulțimi de ziariști care să consemneze evenimentul, pentru prezent și, mai ales, pentru viitor, pentru că partea principală a unei vizite de lucru o reprezintă promisiunile, adică ce vom face, ce vom drege, noi, și numai noi, dacă, voi ne alegeți, evident, tot pe noi!

Recenta vizită în Almăj a conducerii superioare de partid și de stat a județului Caraș-Severin tare ne-a bucurat, că „diverse obiective” s-au reabilitat, la drumuri s-a mai lucrat, craterele din asfalt parțial s-au astupat. Cică de la intersecția Bozoviciului până la Dalboșeț tip „covor” s-a asfaltat. Tocmai în locul unde almăjenii, mai anul trecut, s-au zbătut, au protestat, acum dragii noștri conducători s-au lăudat, nimeni nu i-a împiedecat, când după un an s-au revanșat, adică prin fapte bune au replicat! Psihanalitic vorbind, la locul faptei doar s-au defulat! În timp ce mașini pe asfaltul județean nou ivit și deja vălurit treceau, regulamentar încetineau, după care iute spre drumul național accelerau!

Iar pentru că toate aceste vești bune trebuiau să poarte un nume, doamna Viorica Vasilica Dăncilă s-a chemat. Ea clanța de la ușa județului Caraș curajos a apucat, chiar dacă era cam plină de politic căcat, pentru fiecare cărășan s-a luptat și îndată banii de la guvern peste județ, prin „penedeleu”, s-au revărsat! Bine că partidul stat „ne-a dat”! De domnul Dragnea, scuzați, că am uitat!

 
Prof. Dr. Sorin PESCARIU

Puțină lume își mai amintește, probabil, că, până în urmă cu aproape 60 de ani, la Caransebeș a fost o închisoare despre care se vorbea în termenii cei mai duri. Ea a funcționat în imobilul care azi adăpostește Liceul Tehnologic „Trandafir Cocârlă”. Și, chiar dacă nu a fost de talia pușcăriilor Doftana sau Jilava, pe aici au trecut multe personaje care, într-un fel sau altul, au rămas în istorie. Aici și-au executat câte o parte din anii de detenție figuri marcante ale regimului comunist, printre care merită amintiți Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României în perioada 1948-1965, Emil Bodnăraș, fost ministru al Forţelor Armate şi al Transporturilor şi Telecomunicaţiilor în perioada comunistă, Chivu Stoica, personaj central al regimului comunist instalat după 1944 de Armata Roşie, și tot aici a fost adus, în 1942, și Nicolae Ceaușescu. 

Documentele vorbesc despre faptul că, în România interbelică, bărbaţii executau pedepsele pentru delicte politice la Penitenciarul Doftana, iar femeile la Dumbrăveni. Astfel, membrii, simpatizanţii sau cei care doar erau bănuiţi de legături cu Partidul Comunist şi-au petrecut anii de detenţie la care fuseseră condamnaţi în închisoarea de pe Valea Teleajenului. După cutremurul din noiembrie 1940, Închisoarea Doftana a fost grav avariată, astfel că majoritatea deţinuţilor politici au fost transferaţi la Penitenciarul Special Caransebeş, motivul principal fiind acela că generalul Ion Antonescu a vrut mutarea deţinuţilor comunişti într-o închisoare situată cât mai departe de graniţa cu Uniunea Sovietică. Caransebeşul, veche temniţă datând de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, a îndeplinit toate condiţiile pentru depunerea în siguranţă a deţinuţilor politici, cea mai mare parte dintre aceştia fiind, în acea vreme, comuniştii.

La Caransebeş, deţinuţii erau cazaţi la etajele unu şi doi din clădirea principală a închisorii. La primul etaj mai funcţionau infirmeria, biblioteca şi frizeria. La acelaşi etaj, dar într-o aripă separată, se găsea şi apartamentul directorului închisorii şi cel al contabilului, care locuiau acolo împreună cu familiile. Celulele aveau dimensiuni variabile, putând adăposti între 3 şi 30 de paturi. Transformat în pripă, după cutremurul din 1940, în închisoare pentru deţinuţi politici, Caransebeşul nu era prevăzut din construcţie cu celule individuale.

 Referitor la regimul de executare a pedepselor, deţinuţii politici erau supuşi la muncă cu caracter industrial, agricol, sau orice lucrări de utilitate publică, al căror gen se stabilea pe cât posibil la alegerea acestora. Munca era prestată în atelierele industriale, în grădinile sau pe terenurile penitenciarului, ori în locurile unde se executau lucrări de utilitate publică. Pentru munca prestată în timpul detenţiei, conform legii, deţinuţii politici erau remuneraţi.

În Penitenciarul Special Caransebeş existau ateliere de cizmărie, croitorie, tâmplărie, fierărie, lustruit mobilă, vopsitorie, cioplitorie în piatră şi strungărie în lemn. Produsele rezultate din activitatea acestor ateliere fie erau valorificate pe piaţa locală a Caransebeşului, în zilele de târg, fie se onora vreun contract încheiat de închisoare cu o fabrică. În Cimitirul Eroilor din municipiu există chiar o troiță pe spatele căreia autorul, Gheorghe Gheorghiu-Dej, și-a dăltuit inițialele: GGD.

Așa cum am spus, la Penitenciarul Special Caransebeș a fost închis și Nicolae Ceaușescu. Cel care avea să devină viitorul preşedinte al României a fost mutat din Închisoarea Jilava în Penitenciarul Caransebeş în februarie 1942, el lucrând în atelierul de vopsitorie şi fiind admis lângă viitoarea „elită roşie“. S-a perfecţionat în „munca de partid” cu „ceferiştii“ lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi cu agenţii sovietici condamnaţi pentru spionaj. Aici, fiecare nou-sosit era supus „muncii de cunoaştere”, adică i se cercetau împrejurările arestării, declaraţiile şi confruntările, comportamentul în anchetă şi la proces. În urma acestor cercetări, Nicolae Ceauşescu a fost sancţionat cu un vot de blam, după cum declară în autobiografia din 1945, dar a primit şi prima lui funcţie într-o organizaţie productivă – şef al atelierului de vopsitorie.

În februarie 1943, Ceauşescu, împreună cu alţi lideri comunişti, a fost mutat în Lagărul de la Târgu Jiu…

De-atunci, anii s-au scurs… Între timp, închisoarea a fost transformată în școală. Singurul lucru care mai amintește că în acea clădire care și-a pierdut severitatea au fost închiși oameni, iar după instaurarea comunismului cei care s-au opus noii orânduiri au trăit adevărate drame, este o placă comemorativă dezvelită în urmă cu 8 ani…

Cosmin VLAD

Pe 21 decembrie 1989, la ora 15, am plecat cu colegii de birou din UCMR spre centrul Reșiței, Srgean, acum în SUA, Tibor și Cezar, acum în Germania.

Aici, în fața magazinului Nera, în zona băncilor, un grup de vreo 30 persoane cântau sfidând autoritățile reprezentate de doi milițieni,un câine, câțiva civili agitați în fața Prefecturii și mulți alții in apartamentele  conspirative aflate în blocurile de locuințe care strajuiau piața. Ne-am alăturat grupului de 30 persoane care canta.

Eu si colegii mei NU SUNTEM REVOLUȚIONARI, dar interesați-vă câți revoluționari se revendică din acel grup de 30 persoane ca să vedeți cui sunt transferate impozitele voastre.

Către seară, un grup masiv de oameni a ajuns în Centru  venind din sectorul „Câlnicel”. Reprezentanții autorităților din Prefectură s-au solidarizat cu oamenii din piața în timp ce un reprezentant al armatei a ieșit la balcon și a zis; „Nu vă faceți probleme  că nu avem gânduri năstrușnice”

Seara am plecat cu trenul la București, am ajuns dimineața, ne-am băgat pe sub pământ și am ieșit la suprafață în zona magazinului „Unirii”. Am pornit pe jos spre „Intercontinental” și, pe la jumătatea distanței,  șuieratul gloanțelor ne-a întors din drum.

Ne-am întors, am trecut de „Unirii” și am ajuns în fața unei baricade a armatei, alcătuită din taburi și tancuri. O femeie în vârstă s-a amestecat între tancuri și taburi și a țipat la militari; „Voi sunteți armata acestei țări ? Voi pe cine și de cine apărați? Să vă fie rușine !”

La orele prânzului, armata s-a retras în cazărmi după care  un elicopter, liber să acționeze în bune condiții,  il scotea pe Ceaușescu din București și din istorie.

După 25 decembrie 1989, reprezentantul armatei, cel cu gânduri ne-năstrușnice și de partea revoluționarilor,  în fruntea unei comisii ajunge în UCMR ca să cerceteze birourile securiștilor ce aveau ca „indicativ războinic” ținerea sub control a activităților și a oamenilor.

Au rămas  surprinși de ce au găsit; dolari, mărci germane, sticle de whisky și cognac, bani de aur, țigări străine și multe altele necontabilizate…printre care și ciorapi de damă, fabricație străină.

Cum să apară la față securistul sau ofițerul acoperit printre oamenii muncii ? Trebuiau să fie aduși de acasă într-o lectică  purtata pe aripi de păsări ciripitoare. Prin secții trebuiau să umble tot în lectică pentru a întâlni camerele  de supraveghere ale securității. Unele colege și unii colegi erau camere de supraveghere. Camera de supraveghere putea introduce biletul cu denunțul  pe gaura cheii de la lectică, în timp ce recompensa, ciorapul de damă, putea fi livrat pe aceeași cale.

Au fost prea încrezători în steaua lor și au lucrat cu fața la vedere, așa că după ‘89 au avut neșansa să fie descoperiți  în diferite funcții cheie ale statului, în toate partidele  sau ca mari oameni de afaceri, cei care au rămas activi.

Cei care s-au pensionat  stau cu fundul pe câte 40 de milioane, pe fiecare lună, nemulțumiți că nu sunt apreciați la adevărata lor „valoare”,  în timp ce un inginer pensionar, UCMR-ist, cu multe invenții brevetate, nu are cu mult peste 10 milioane de lei pe lună.

Luna iunie a anului 2015 va intra în istorie pentru că procurorii au invins definitiv ofițerii și sistemul ticălos la adăpostul căruia unii nu aveau legi. Urmează dictatura legii.  Să-l chemi în fața legii  pe PM este simbolul acestei victorii.  Au existat de sute de ani și există  foarte mulți oameni pe acest pământ  care au acceptat și acceptă dictatura legii.

Aogen