Biblioteca Județeană Paul Iorgovici din Caraș-Severin derulează în această perioadă o campanie inedită, prin care se dorește atât fidelizarea actualilor cititori, cât și atragerea de noi utilizatori, care să poată beneficia de colecțiile și volumele puse la dispoziție de instituția de cultură.

„Scopul campaniei este de a atrage noi utilizatori, de a fideliza utilizatorii existenți și de a promova colecțiile bibliotecii”, precizează managerul Bibliotecii, Clara Maria Constantin.

Ce presupune mai exact campania derulată în luna iubirii (de carte)de Biblioteca Județeană sub genericul „Dă-ți întâlnire cu o carte la bibliotecă”?. Ei bine, cei care vor împrumuta cărți de la bibliotecă, de la filiala din Lunca Bârzavei, (situată pe strada Făgărașului, nr.18 C) sau de la Centrul de carte „Banatica” (de pe strada Libertății) până pe data de 24 februarie, pot câștiga unul din cele cinci premii puse la bătaie de organizatori. Este vorba de cinci pachete de cărți noi, câștigătorii fiind aleși prin tragere la sorți.

Câștigătorii tombolei vor fi anunțați vineri, 25 februarie, pe pagina de Facebook a bibliotecii.

Karina TINCUL

Într-un cadru festiv, pe stadionul care a adus glorie orașului de pe Valea Bistrei, iubitori ai sportului cu balonul rotund s-au adunat să celebreze, alături de edilul orașului, Luca Mălăiescu, o sută de ani de fotbal la Oțelu Roșu.

Evenimentul emoționant atât pentru primar, cât și pentru cei care au jucat fotbal cu sufletul pentru oraș, s-a desfășurat pe stadionul Vichente Birău unde a fost găzduită și o lansare de carte semnată Adrian Gerhard, „De la legendă la adevăr, centenarul fotbalului din Oțelu Roșu 1920-2020”.

„De la legendă la adevăr” este o ediție revăzută și re-adăugită, a cincia carte a scriitorului Adrian Gerhard, apariția acestei ediții fiind posibilă cu susținerea financiară a Primăriei Oțelu Roșu și a Consiliului Local.

„Prima carte a fost o carte despre Cireșa, „Sub semnul statorniciei”, repere monografice, 100 de pagini cu trecutul așezării satului care pe mine m-a adoptat, a doua carte a fost istoria fotbalului de la Metalu, dar imediat după se întâmplă ceva, adică ai scos o carte, lumea o are în mână și începe să zică „nu ai scris bine acolo, uite îți mai dădeam eu informații” și atunci am început să mai adun informații și fotografii, ceea ce este foarte important și acum este o ediție adăugită pentru că în 2012 am scos „Metalul Oțelu Roșu -file de istorie” și după ce am adunat informații, acum la 100 de ani de fotbal, domnul primar m-a susținut”, a declarat autorul cărții,  Adrian Gerhard.

Alături de primarul Luca Mălăiescu și viceprimarul Grigore Goja, au participat la marcarea Centenarului și sportivi care de-a lungul timpului au jucat fotbal pentru Oțelu Roșu.

„Sărbătorim Centenarul, 100 de ani de când s-a înființat prima echipă de fotbal la noi în oraș și de aceea am gândit acest eveniment. Mă bucur foarte mult că sunt prezenți foarte mulți dintre cei care de-a lungul anilor au jucat fotbal pentru orașul nostru și totodată aș vrea să îl felicit pe domnul Adrian Gerhard pentru faptul că s-a implicat foarte mult și a scris această carte deosebită, unde a reușit să pună pe hârtie atât prin cuvinte, cât și prin ilustrate tot ceea ce a însemnat fotbalul la noi în oraș de 100 de ani încoace”, a declarat primarul Luca Mălăiescu.

De când este primar la Oțelu Roșu, edilul Mălăiescu s-a ocupat de reabilitarea stadionului investind în gazon, modernizarea interioară a clădirii bazei sportive, urmând să se continue investițiile în reabilitarea exterioară a clădirii și a tribunelor.

Lorena POENARU

Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin organizează în data de 11 martie 2020, ora 10:00 la Colegiul Naţional „Mircea Eliade“ Reşiţa, Amfiteatru, etaj.II, manifestări prilejuite de Lăsatul Secului.

Manifestarea „Carnavalurile populare de Lăsatul Secului ‒ Leoarfele/Făşanc/g“ va cuprinde prezentarea cărţii „Practici carnavaleşti de Lăsatul Secului“, Adela Lungu-Schindler şi expunerea obiceiului în urma unor cercetări de teren realizate de către elevii clasei a XI C,  în diferite localităţi cărăşene.

Evenimentul face parte din Programul 2 ‒ Conservarea tradiţiilor şi obiceiurilor cu măşti de primăvară al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin şi îşi propun promovarea acestora în mediul educaţional.

foto: facebook

Elena FRANȚ

Adi Nica nu are timp de plictiseală nici în „rezervă“ și pentru că mai are multe lucruri interesante de povestit din cariera de trei decenii de protector și servant al legii, s-a pus pe scris un roman, care se anunță a fi chiar mai dur decât „Nemernicia unui sistem bolnav“.

Lansarea cărţii „Părţile gratiilor“, va avea loc în data de 15.11.2018, începînd cu orele 17,00, la Banatul Muzeului Montan din Reşiţa. Cei interesaţi să participe îl pot contacta în privat pe autor pentru a confirma prezenţa. În general, Adrian Nica, pentru apropiați „Nica“, răspunde tuturor solicitărilor atunci când este online și, ca să vă mărturisesc un mic secret, lui Nica îi place al dracului de mult să fie prezent în mediul virtual, poate la fel de mult cât este un personaj viu în viața cotidiană, de zi cu zi. Caterincos, bășcălios, ironic și sarcastic, plin de snoave și „arhaisme“ specifice „beletriștilor“ de la Gâtu Sucit, Nica are o prezență de spirit aparte și mai ales un stil pe care și l-a personalizat și aprofundat de-a lungul timpului. Prin felul său de-a fi, Nica e un personaj cu notorietate al urbei reșițene și chiar al județului, iar apariția noului său roman nu poate fi decât o consecință fericită a unei vieți trăite cu patimă, profesională, dar și ludică.

Adi Nica își va lansa romanul „Părţile gratiilor“ și la Anina, orașul unde a copilărit, data și locația urmând a fi anunțate în zilele următoare.

„În altă ordine de idei, doresc să aduc mulţumiri maestrului N.D. Vlădulescu, fără el apariţia cărţii ar fi fost mult îngreunată. De asemenea, îi mulţumesc maestrului pentru prefaţa cărţii, o prefaţă boemă şi picantă, caracteristică unui artist de talie !

Nu în ultimul rînd, muţumesc prietenului meu, Dan Popoviciu, pentru veninul cu care scrie, domnului Matei Mircioane, pentru corectură şi un pic de perdaf pe care mi l-a tras elegant,  foarte elegant, şi prietenului meu dintotdeauna, Mihai Sprînceană, omul care, ca şi maestrul Vlădulescu, dacă nu se năştea, trebuia inventat…

Şi mai mulţumesc  Serenei Rotaru pentru coperţi, cu menţiunea că supărarea maestrului nu îşi are rostul, ambele coperţi sînt la fel de bune.

Cartea  a apărut la Editura Semne – Bucureşti, tehnoredactarea fiind asigurată de Cristian Nagoi, sub îndrumarea domnului Ştefan Dulu, cărora le mulţumesc“, a ținut să transmită autorul romanului, Adi Nica.

Redacția Reper 24 salută lansarea romanului „Părțile gratiilor“ semnat Adrian Nica.

Sergiu TABAN

Daca ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la redactie@reper24.ro, pe contul nostru de Facebook sau pe WhatsApp la nr. 0747 081 224

Am primit, pe adresa de e-mail a redacției, o scrisoare… altfel. Primarul unei localități din Valea Carașului ne-a rugat să o publicăm, sperând că, poate, poate cei ce o vor citi vor înțelege păsurile sale. Vă redăm textual conținutul scrisorii.

„Amu’, cică odată, princnezatul CarașSeverinului, velpârcălabul Ion Mocioalcă, pre numele său, mai marele taberei PSD din ținuturile cu pricina, iscălit-au carte dimpreună cu o mână de pârcălabi, puțini la număr ce-i drept, de răsturnare a vechilor obiceiuri și bune rânduieli statornicite vreme de preste 2 ani la cârma țării. D-apoi și-acestea nefiind de-ajunsu, căutat-au domnia sa, opintire către alții, mai mulți pârcălabi dintr-ai locului.

Numai că, nu toți dregătorii fost-au bucuroși de astă pricină, mâhnirea cestora crescându’ într-atâta că plecat-au dânșii val-vârtej cu rădvanele către domnie, unde spus-au cu 23 de glasuri ale lor, la care adăugatu-s-a și cela al ablegatului, domnița Jivan, toți ca unul vărsându-și păsul ‘naintea nacealnicilor. Ascultându-le necazul, mai marii sloboziră vorbă că parapoanele lor pe de-a dreptu sunt, iar, că de va fi nevoință, ei, adicătelea ocârmuitorii, se vor îndreptăți a purcede înspre cnezatul de baștină al celora de față pentru cuvânt și îndrumare.

Veniți pe la dregătoriile lor, ceștia din urmă chibzuit-au să spună velpârcălabului și lumii, chinurile care-i macină:

• Nu pricepem ce atâta deznădejde pre domnia voastră și atâta năvală. Vremea-i de-a schimbării.
• Nu-i cu folosu’ de-a întrebuința pârcălabii numai la alegiri, în urmă, să n-ai durere de of-urile domniilor lor
• Este preste putință a-i da la spate pe cei mulți și pe urmă să intri la mirare că ei te înfruntă
• Nu-i de folosință pentru nimeni să bagi în spărieți pe supușii domniei tale
• Nu e bine să iscălești o jalbă de stricare a rânduielilor ș-apoi să cauți sprijinire la dregători spre a-ți întări podpisca
• Ni-i de-a mirarea că nu poți a pricepe că dacă vatămi cu vorbele pre maimarele taberei, te minunezi, încaltea, că ți s-a năstăvit a te da la o parte
• Omule, pleacă-ți urechea, nu zădărnici.”

Iscălit,

Pârcălabii nouprotestanticești ai Cnejiei

Daca ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la redactie@reper24.ro, pe contul nostru de Facebook sau pe WhatsApp la nr. 0747 081 224

Marți, 17 aprilie 2018, începând cu ora 19:00, interpreta de muzică populară, Nicoleta Voica va lansa prima carte de poezie, scrisă împreună cu profesorul Alin Bagiu.  Evenimentul se va desfășura la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița, sala Multimedia „Constantin Gruescu“, corpul D.

Nicoleta Voica a străbătut granițele țării de nenumărate ori, pentru a aduce bucurie românilor plecați departe de casă.  O mare parte dintre creațiile muzicale sunt legate de Banat și emoțiie trăite în orașul natal, Reșița.

Dincolo de cântec, prima carte de poezie, semnată de artistă, cunoaște lumina tiparului. „Mă întorc cu drag acasă la Reșița, orașul meu de suflet, însă de data aceasta vă cânt prin versurile unei cărți. Cel mai pur sentiment al fericirii îl cunoaștem din copilărie, prin iubirea caldă a părinților, ajungem în zona aprecierii zestrei împrumutate din generație în generație, ca o amprentă asupra a ceea ce am devenit, neputând neglija importanța acestor rădăcini care ne leagă de Banat. „Cântări necântate” este cartea ce cuprinde zestrea pe care o las în urmă – necântată – dar așternută cu întreaga-mi inimă deschisă pentru voi, românii mei dragi!” – afirmă Nicoleta Voica.

„Cântări necântate” este scrisă împreună cu Alin Bagiu, autor de texte de folclor, apreciat de artiști ai domeniului muzicii populare. „Cartea te va purta prin toate formele iubirii, ce pot fi nevoi, împliniri ori amintiri despre care îți este greu să vorbești.  Introspectiv, dorul față de bunici, părinți, iubirea vieții, copiii plecați departe, ori față de obiceiurile din Banatul nostru iubit, se scaldă-n versuri alternative de fală și nostalgie, specifice zonei noastre de al cărei pământ rămânem legați, indiferent unde ne poartă viața pașii”, a ținut să precizeze Alin Bagiu.

Participarea la eveniment este liberă. Lansarea de carte este dedicată tuturor celor care doresc să o întâlnească pe Nicoleta Voica și să obțină un autograf în premieră.

Pentru informații suplimentare Alin Bagiu, Brand Manager Nicoleta Voica poate fi contactat pe e-mail: manager@nicoletavoica.ro sau la telefon: 0742 090 523.

Reper 24 este partener media al evenimentului cultural care se va desfășura la Universitatea Eftimie Murgu din Reșița, marți, 17 aprilie, de la ora 19:00.

Sergiu TABAN

Sâmbătă, 31 martie, la restaurantul „Eden” din Caransebeş a avut loc lansarea volumului „De la prigoana comunistă, la barono-kraţie/Mărturiile unui bănăţean”, de Ioan Mâţu, apărut la Editura Mirton din Timişoara, la eveniment participând cadre didactice de la şcolile din Oţelu Roşu, unde autorul a fost profesor, prieteni, oameni politici şi iubitori de literatură.

Prof. univ. Miron Corici, de la Universitatea de Vest din Timişoara, a spus că volumul porneşte de la experienţa personală a autorului, cu un mare impact emoţional şi autobiografic. „În proaspăta noastră democraţie, clasa politică continuă să vorbească fără noimă, să mintă, să fure şi să distrugă. Talk-show-urile abundă de discursuri retorice, sforăitoare, dar lipsite total de inspiraţie şi de un model civic la care să ne putem raporta. Totul s-ar datora ineficienţei unor reglementări normative, slăbirii mecanismelor de control social realizate prin lege şi justiţie, ambivalenţei criteriilor de apreciere şi sancţionare a indivizilor, multiplicării mijloacelor ilegitime pentru atingerea scopurilor de către anumiţi indivizi şi grupuri, în procesul accesului spre statusuri superioare de îmbogăţire şi putere”, a spus prof. univ. Miron Corici. Invitatul a mai afirmat că literatura de specialitate se îmbogăţeşte astfel cu o lucrare pe cât de utilă, pe atât de plăcută, pe care o recomandă cu toată căldura unui cerc cât mai larg de cititori.

„Ioan Mâţu ne poartă într-o călătorie ce evocă un episod trist din istoria recentă a românilor, şi anume cea legată de perioada comunistă şi post-comunistă, şi îşi propune să contribuie la o mai bună cunoaştere a istoriei apropiate, a istoriei de lângă noi. Mărturisesc că am citit puţine lucrări atât de interesante, lucrări care să cuprindă cu atâta acurateţe şi în doar câteva secvenţe o epocă pe care, altfel, cei care nu au trăit-o nu o pot înţelege. După cum mărturiseşte însuşi autorul, cartea se doreşte a fi o incursiune în istoria românilor în timpul prigoanei comuniste şi în cea a tranziţiei la democraţie, o carte despre infamii comunişti şi securişti, respectiv şmecherii şi îmbogăţiţii peste noapte din post-comunism, precum şi ceilalţi, provenind din membrii mediocrităţii româneşti. Autorul surprinde foarte bine culoarea epocii comuniste şi post-comuniste, cu mentalităţi, comportamente şi relaţii sociale specifice. Cartea merită citită, atât de publicul avizat, cât mai ales de cel mai puţin avizat”, a spus despre carte prof. univ. dr. Nicolae Hurduzeu, de la Universitatea de Vest din Timişoara.

În discursul de încheiere, Ioan Mâţu a recunoscut că multe amintiri, chiar din anii copilăriei, i s-au întipărit atât de bine în minte, încât le-a transcris pe foaia de hârtie exact aşa cum s-au întâmplat. „Acest volum a apărut dintr-un sentiment de neîmplinire existenţială, pe care l-am încercat după Revoluţia din 1989. Am vrut ca prin această lucrare să realizez un mijloc de îndreptare pentru, de ce nu, tânăra generaţie, confruntată cu tot felul de aspecte ale mass-media, dar şi pentru marea masă – «majoritatea tiranică», după cum i-am spus în carte – de mediocri, cei mai mulţi politicieni, în acea perioadă, fiind aşa”, a spus autorul.

La final, acesta a oferit cărţi rudelor, foştilor colegi şi prieteni apropiaţi, şi a dat autografe.

Cosmin VLAD

Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei municipiului Caransebeş a găzduit miercuri un eveniment cultural-artistic de excepţie, prilejuit de lansarea cărţii „Vorbe de duh printre celebrităţi”, cel de-al treisprezecelea volum al artistului plastic Mihai Vintilă, originar din urbea de pe malurile Timişului şi Sebeşului.

La manifestare au luat parte scriitori, critici de artă, cadre didactice, precum şi reprezentanţi ai administraţiei locale, Primăria, alături de Casa de Cultură „George Suru” și Fundația ARPLANA, organizator al acestei acţiuni.

Pictorul naiv octogenar Mihai Vintilă a fost prezentat de amfitrionul manifestării, Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură, care a spus că autorul a făcut un gest de mare isteţime, aşezând scrisoarea fratelui său, scriitorul Petru Vintilă, în chiar deschiderea volumului.

„Petru Vintilă a vrut să-şi critice un pic fratele, dar eu zic acum, după ani, că bine a făcut că nu l-a criticat mai tare, căci iată, după aproape jumătate de secol, Mihai Vintilă a avut curajul şi răbdarea să ne ofere, dacă vreţi, o demonstraţie a bunului-gust şi a omului mereu cu un zâmbet şi o glumă în colţul gurii, arătând prin aceasta că este un caransebeşean neaoş şi că în profesia lui destul de dură, de medic veterinar, unde mila trebuie să treacă dincolo de îndemânare, a găsit resurse consistente de umor rafinat”.

Publicistul şi scriitorul Titus Crişciu a făcut referire la locurile copilăriei autorului, unde acesta se juca, pe Str. Potocului, cu un alt om de cultură, criticul Adrian Stepan, prezent şi el la eveniment.

„Mihai Vintilă ne-a făcut azi bucuria de a nu mai veni cu cărţile sale de memorialistică sau jurnalele de călătorie pe care cu grijă le-a strâns şi le-a făcut poveste, din momentele lui de medic veterinar la Domaşnea, la Prigor, la Zorlenţ sau, mai târziu, la Reşiţa, el fiind şi primul autor al unui dicţionar al pictorilor naivi din România. De data aceasta, el vine cu altceva.

Mihai Vintilă a selectat din trei caiete, umplute în tinereţe cu vorbe de duh şi întâmplări ai căror eroi au fost mari personalităţi din întreaga lume. Vă asigur că, parcurgând cartea, veţi avea o sumedenie de satisfacţii, pentru că, oricât de erudite sau de dotate intelectual ar fi aceste mari personalităţi, ele mai fac şi gafe, sau rostesc ceea ce autorul a numit «vorbe de duh», volumul conţinând şi 50 de desene care înfăţişează o serie de oameni de spirit care apar în această lucrare”, a spus Titus Crişciu.

Gheorghe Jurma, directorul Editurii „TIM”, din Reşiţa, unde a apărut cartea, a menţionat faptul că şi primul volum publicat de Mihai Vintilă, „Naufragiat pe Insula Naivilor”, a apărut la aceeaşi editură, însă pe vremea când aceasta se numea „Timpul”.

„Cartea lui Mihai Vintilă este o carte de anecdotică. Există o istorie anecdotică a literaturii române, şi s-au încercat asemenea istorii pentru că în jurul scriitorilor şi al marilor personalităţi s-a creat foarte multă literatură de acest tip – anecdotele. E foarte important să spunem că aici, de fapt, nu e vorba doar de anecdotică, ci şi de ilustraţiile pe care Mihai Vintilă le-a pus în carte, unele dintre desene fiind de-a dreptul extraordinare, ele dând savoarea şi nota artistică a cărţii”, a spus criticul literar Gheorghe Jurma.

Fostul tovarăş de joacă din copilărie al autorului, criticul Adrian Stepan, s-a referit la faptul că el ştia de intenţiile lui Mihai Vintilă de a publica o astfel de carte încă din vremea studenţiei.

„Această carte este o adevărată terapie. Este medicament pentru clipele în care eşti necăjit, te-a enervat cineva, eşti disperat, îţi vine să plângi… Citeşti trei pagini şi răsare soarele… Zâmbeşti. Mihai Vintilă a reuşit, într-o viaţă de om, pot să spun, să facă o selecţie riguroasă, şi ce se află aici este umor de cea mai bună calitate. A îmbogăţit această culegere a sa cu o grafică apreciată de antevorbitorii mei şi care, într-adevăr, este admirabilă.

Un lucru vreau să mai spun încă, şi anume că intenţiile din trecutul mileniu ale lui Mihai Vintilă, de a publica această culegere, sunt dovedite şi printr-o prefaţă pe care i-a scris-o regretatul său frate, ziaristul şi prozatorul Petru Vintilă, prefaţă pe care a avut fericita ispiraţie să o prezinte în facsimil, la volum”, a mai spus Adrian Stepan.

În cuvântul de închiere, Mihai Vintilă a ţinut să mulţumească Consiliului Local şi Primăriei Caransebeş pentru susţinerea financiară şi găzduirea acestui eveniment, după care a povestit cum s-a născut această carte, „una ieşită din tipare, faţă de celelalte ale mele”, după cum s-a exprimat el.

„Eram student la Bucureşti, prin 1957, şi mergeam la fratele meu, Petru Vintilă, duminica, la masă. Printre altele, într-o zi i-am cerut o carte, să nu mă plictisesc, iar el mi-a arătat biblioteca sa, una mare, şi, cum eu nu voiam un roman, mi-a recomandat «Bilete de papagal», a lui Tudor Arghezi, poet care mie mi-a plăcut, aşa că i-am citit şi revistele la care lucra.

În felul ăsta am umplut trei caiete cu vorbe de duh ale celebrităţilor. Fratele meu, văzând că am de gând să public acest material, mi-a scris o prefaţă. El a murit în 2002. Între timp, eu am donat Arhivelor Statului de la Caransebeş, foarte, foarte multe documente. Când am căutat, peste ani, acolo, directorul Ovidiu-Laurenţiu Roşu a găsit acea prefaţă, pe care am publicat-o în deschiderea cărţii. Aşa s-a născut această carte, care, pentru mine, constituie şi o amintire extrem de frumoasă”, a explicat Mihai Vintilă.

Un moment foarte apreciat de cei prezenţi la această manifestare l-a constituit miniconcertul susţinut de formaţia „Doktor Romy” – dr. Romeo Dumitrescu, vioară, Marius Iana-Dobre, orgă, şi Eduard Aielenei, violoncel –, care a interpretat o suită de piese clasice de mare popularitate.

În încheiere, Mihai Vintilă a oferit autografe celor prezenţi, care au intrat gratuit în posesia câte unui exemplar din cartea „Vorbe de duh printre celebrităţi”.

Cosmin VLAD

Aflat departe de ţară, stabilit de câţiva ani in Gibraltar, medicul-poet, reşiţeanul Dimitrie Grama are în pregătire un nou volum.

De această dată, este vorba despre o colecţie de articole şi eseuri apărute în mai multe publicaţii  din on-line-ul românesc şi din diaspora. Din viitoarea carte intitulata  “România la capatul gândului”, am extras un articol în ton cu realitatea vieții politice de azi.
„Working class hero este un cântec poate mai puțin cunoscut al lui John Lennon, în care John, cu oarecare ironie, ne spune: „a working class hero is something to be!”

De ce un poet-trubadur-rock artist din Anglia capitalistă a anilor -60, -70 ai secolului trecut vine cu o astfel de afirmaţie, valabilă în exclusivitate sistemului comunist? Poate pentru că John Lennon a fost un spirit liber și responsabil, analizând în mod critic societatea umană în general, fie ea capitalistă sau comunistă şi mai ales pentru că el, ca de fapt, marea majoritate a poeţilor, a fost un vizionar.

El a avut puterea intelectuală şi spirituală capabilă să penetreze demagogia şi ipocrizia social-politică a timpului, într-o uniune europeană, compusă la acea vreme din vreo 15 -16 ţări, toate cu mici excepții, conduse de partide „social-democrate”, care în fond erau partide socialiste de tip vestic. 

Aceste partide au introdus conceptul de „political correctness”, care  nu este altceva decât un mijloc de control și de manipulare „aşa cum vrem noi, potentaţii”, au introdus „respectul faţă de” şi „acceptanţa indiscriminatorie” a altor etnii şi religii şi în aceeaşi răsuflare, au limitat dreptul europenilor la libera expresie religioasă şi chiar au interzis unele tradiţii milenare creştine, deoarece acestea ar putea „ofensa” alte etnii şi religii care s-au pripăşit pe la noi.

Acele vremuri, de la sfarşitul secolului trecut, au cunoscut apariţia şi dezvoltarea unor forme ridicole de psihologie socială şi de nivelare a tuturor indivizilor la, în cel mai bun caz, „mediocritate”.

Nu numai în Europa de Est, ci şi în cea de Vest, apare ceva destul de nou în istoria omenirii „social-materială” bazată pe demagogie şi nimic altceva.

Astfel, John Lennon, în câteva rânduri expune ambiţia omului spiritual mărunt, a plebeiului, a şmecherului şi demagogului găunos să parvină. Şi cea mai rapidă cale de parvenire este aceea de folosire a ignoranţei majoritare, care în naivitatea şi prostia ei, alege nonvalori ca reprezentanţi, şefi de sindicate şi de partide, în general, care devin „eroii”.  Aceşti eroi sunt cei care ştiu cum să manipuleze minţile „clasei muncitoare”  iar clasa muncitoare îşi încordează muşchii şi străluceşte de mândrie!

Astfel, se deschid căi noi şi rapide de îmbogăţire şi prin îmbogăţire, de parvenire socială, de egalitate aparentă cu lorzii sau marea burghezie.

În cinci – zece ani de zile, eroul clasei muncitoare, poate egala sau chiar depăşi avuţiile multor nobili sau industriaşi și culmea, se poate ajunge la acest nivel de bunăstare, fără să ai vreo idee revoluţionară, fără să înregistrezi vreun “patent” internaţional, fără efortul de a duce mai departe şi dezvolta atelierul mecanic sau de croitorie al tatălui, ci doar prin simpla demagogie!

Acesta este de multe ori ţelul mitocanului, care fără scrupule şi prin metode viclene, ajunge undeva sus de tot, de unde nu mai poate să vadă locul de unde a plecat şi nici pe cei care, în prostia lor naivă, l-au ridicat acolo.

Totuşi, în majoritatea ţărilor din Europa de Vest, datorită faptului că principiile democratice, în mare masură, oricum funcționează, s-au introdus legi și regulamente stricte de control, mai ales financiar, al tuturor  cetățenilor, dar mai ales controlul celor aleşi să conducă societatea din punct de vedere politic şi moral, de la aleşii primăriilor până la primul ministru. 

De fapt, în vest, un “om politic”, este mai controlat şi cercetat sub “lupa obştei”, decât un comerciant sau un cetăţean oarecare. 

Corupţia a existat şi în mici proporţii sunt convins că mai există în Vest, dar atunci când instituţiile democratice, Senatul sau Parlamentul au fost ameninţate de decadenţa distrugătoare a corupţiei, atunci s-au luat măsuri. Dacă un reprezentant al poporului, un senator, ministru sau premier de stat, este suspectat de Corupţie, Furt sau Imoralitate în general, acel om politic este obligat să-şi dea demisia din funcţia politică reprezentativă.

Iar dacă, cumva, acel cetăţean, bazat pe puterea şi influenţa sa politică, a profitat de vreun “lanţ al slabiciunilor” și într-o periodă scurtă de timp s-a şi îmbogăţit, atunci o piatră nu se lasă neîntoarsă pâna când nu se lămuresc toate lucrurile. Un divorţ, din care inculpatul rămâne “sărac”, deoarece, ca un facut, toate avuţiile familiei au fost înscrise pe numele fostei soţii sau pe cel al copiilor, nu-l salveaza pe ministru/senator/preşedinte de la puşcărie şi familia de la confiscarea tuturor bunurilor care nu pot fi justificate prin muncă cinstită şi prin salariile bazate pe acea muncă. În general această lege se aplică tuturor cetăţenilor, indiferent de poziţia lor socială, indiferent de etnie sau religie şi indiferent de apartenenţa politică sau instituţională (îi controlăm pe toţi, dar nu pe cei de la Securitate, Fisc sau PSD).

Aceasta atitudine și poziție morală a obştei, a instituţiilor  şi a poporului care a creat “statul democratic”, este un act de patriotism!

Un act de curaj civic şi de responsabilitate într-un spatiu și într-o perioadă de timp unde nimeni, absolut nimeni, nu este mai presus decât legea. Un bun prieten, poet din Piatra Neamt, îmi spune că “parlamentarii români au imunitate” ceea ce înseamna că ei nu pot fi judecaţi atâta timp cât sunt miniștri, senatori, președinți….!

Ce ţară şi ce popor poate accepta aşa ceva şi de ce? Cum se poate explica logic sau moral o astfel de ordine, prin care eu înteleg, că dacă ai fost ales şi ai ajuns în poziţia de încredere de unde să-ţi serveşti ţara şi poporul, ţi se dă şi dreptul la furt liber şi nelimitat.

Deci, un parlamentar cu un mandat mai lung, poate acumula averi imense, fără să fie nevoit să dea socoteală cuiva. Toata lumea, chiar şi Politia şi Justitia, ştiu că acel parlamentar  este un hoţ care a furat şi continuă sa fure, dar nimeni nu poate face nimic, deoarece hoţul este imun la dreptate.

Fascinant!

Într-un timp, prin anii 2000 – 2005, mă întrebam, cum de sunt ataţia români multimilionari în euro? Erau oameni care au pornit de la nimic, din acel sistem comunist, unde nimeni nu avea vreo proprietate privată însemnată şi chiar dacă ar fi avut vreun atelier mic de manufactură sau o făbricuţă, de unde un asemenea profit extraordinar, care aici în vest, prin munca cinstită este de neconceput.

Apoi am aflat secretul care scoate milionari pe bandă rulantă în România; este vorba de furt. România, ţară cu milionari şi multimilionari, care în aroganţa pe care le-o dă puterea coruptă, imoralitatea şi totala iresponsabilitate, sfidează atât poporul român, cât şi opinia publică internaţională. Pentru că se ştie în toata lumea ca “România este altfel” și lucrurile cu care ne putem mândri ca români sunt în general, sărăcia şi în special, corupția. 

Mai greu de înţeles este faptul că într-o Europă Unită, cât de cât decentă, România, sau mai bine zis reprezentanţii României sunt acceptaţi şi chiar au drept de vot în UE.  De ne-nţeles este faptul că UE acceptă ca România să aibă o lege atât de aberantă de “imunitate” a omului politic în faţa legii!  Cine ştie ce forţe obscure sunt în mişcare sau altfel exprimat: “de ne-nţeles sunt căile Domnului!”  

Însă ceea ce este nu numai de ne-nţeles, ci de-a dreptul tragic, este Convieţuirea Simbiotică a românilor, de la ţăranul ne-educat la academician, cu coruptia.  

Metaforic vorbind, am impresia ca românul s-a căsătorit de bună voie cu frica-neangajarea iresonsabilitatea şi are ca mamă soacră Ipocrizia  şi Corupţia.  Această căsătorie este un act nepatriotic şi toate scuzele îmbrobodite în înflorituri geografice, istorice (dă vina pe alţii: turci, greci, ruşi, etc.), nu justifică această căsătorie.
Românii ar trebui îndemnaţi la divorţ! Să se despartă de cei care îi mint si îi fură fără milă şi fără  ruşine. Să se despartă odată de cei care fac neamul de râs. Românul ar trebui să caute şi să scoată la lumină, din locurile unde s-au ascuns de prea multă vreme: Curajul, Responsabilitatea şi Decenţa” – Dimitrie Grama, 17 Iulie 2015

Adriana BAGHIU

Când ai primit cu prisosință ce ți-ai dorit este firesc să vrei să bucuri și pe alții cu cadoul primit. “Dar din dar se face rai.”

Grație generozității și prea plinului disponibilității de comunicare de la suflet la suflet ale autorului am primit o carte de 100 de pagini. Caracterizată, suplimentar conținutului, de un stil alert, cartea domnului profesor Doru Ilana ar putea fi citită, la prima lectură, în 2-3 ore, mi-am spus la început și am rânduit-o în ordinea lecturilor pe care mi le-am propus pentru zilele următoare. Cu puțină întârziere i-a venit rândul. Surpriza a fost pe cât de aparte, pe atât de plăcută. Subiectul și stilul s-au potrivit întocmai unei dorințe din ultimii ani a subconștientului meu: să citesc o carte “mai altfel”.

Cartea tratează dimensiunea culturală a eroului legendar al Americii Latine, Simón Bolívar, pe care autorul îl circumscrie pe bună dreptate “…personalitate istorică, atinsă de misterioasa aripă a geniului”. Aparent un eseu, cartea are farmecul autenticității care nu se împiedică de taxonomie, mai curând o refuză. Poate fi citită și interpretată cum vrea cititorul. Importante la ea sunt conținutul și stilul. Pentru conținut Doru Ilana a realizat ceea ce Gabriel García Márquez admite că a parcurs pentru a scrie la rândul lui despre Bolívar: o “documentare tiranică”. Stilul este oral, al unui dicteu, din vraja căruia cititorul nu poate scăpa; nu mai vrea să scape. Și deplânge terminarea lecturii.

Spre lauda scriitorului modul de a ni-l face cunoscut pe Simón Bolívar prin acest eseu, această succintă monografie literară sau această biografie romanțată întrece, foarte probabil, pe acela în care El Libertador ne este înfățișat de istorici. Autorul și-a atins cu brio scopul declarat prin cuvintele blagiene: “Se spune că apa unor mări e mai străvezie în lumina lunii decât în lumina soarelui”. Sau “…există lucruri adânci, care în lumina artei pot fi înțelese mult mai limpede decât în lumina științei.”

Personalitatea lui Simón Bolívar a fost uriașă. Lectura vieții, faptelor și calităților eroului este fără îndoială formatoare pentru toate vârstele, dar mai ales pentru cea dădătoare de speranțe, aceea a adolescenței. Așa ne apare El Libertador în cea mai mare parte a economiei cărții. Ultima parte a cărții este consonantă cu gândirea și simțirea adulților, dar mai ales a vârstnicilor: respiră “La ce bun!”, este aproape interzisă adolescenților. Dar și pesimismul final al eroului este contracarat de autor cu fraza unui general de-al său: “Important este faptul că Excelența voastră nu ni s-a micșorat în amintire.”

Între dovezile aptitudinilor literare ale lui Bolívar, “Delirul meu pe Chimborazo” ocupă un loc privilegiat, este un pisc. El Libertador întâlnește Timpul, care-i vorbește astfel: “Eu sunt tatăl secolelor, sunt stăpânul misterului și dețin secretul gloriei. Mama mea fu Eternitatea, limitele imperiului meu le semnalează Infinitul. … Dar tu, tânăr sau vârstnic, om sau erou, de ce te înfumurezi? Crezi că, pentru mine, Universul tău reprezintă ceva?

Credeți că a vă înălța pe un atom al creației este un motiv de extaz?” Este!, pentru că de pe umilii lor atomi, cititorii cărții “Simón Bolívar”, a scriitorului Doru Ilana, percep puterea fuziunii nucleare pe care o reprezintă îmbărbătarea cărților. A acelora care cultivă și întrețin virtuțile omenești axiologice. Iar cele numai 100 de pagini ale cărții “Simón Bolívar” au valoarea tomurilor fundamentale. Înainte de a dispărea fantoma Timpului îi mai spune lui Bolívar: “Observă, învață, păstrează în mintea ta tot ce ai văzut și desenează, pentru ochii semenilor tăi, tabloul Universului fizic, al Universului moral; nu ascunde secretele pe care cerul ți le-a revelat, dezvăluie oamenilor adevărul.”

Acest ordin a fost ascultat și de scriitorul Doru Ilana. Meritul și măreția celor ce cultivă memoria oamenilor valoroși se profilează ca un Exegi monumentum propriu. Este cu sigurață și cazul autorului cărții “Simón Bolívar”. Asemenea biografi, istorici literari sau scriitori vor dăinui în timp pe măsura generozității lor. Miguel Angel Asturias, citat și el de Doru Ilana, are dreptate: “Ei închid doar ochii și continuă să vegheze.”

  Octavian APAHIDEANU