Asociația Wild Caraș-Severin a publicat mai multe imagini de-a dreptul superbe cu animalele din munții Banatului.

Un întreg album este dedicat cailor sălbatici din Caraș-Severin, pe care au reușit să îi imortalizeze în mai multe rânduri de-a lungul ultimilor ani. Caii provin de la fostele CAP-uri sau de la exploatări miniere și forestiere abandonate, cei putând de multe ori să îi admire inclusiv din trenul ce circulă pe ruta Anina – Oravița.

„Sosirea primăverii aduce un nou motiv de bucurie echipei noastre. După o scurtă căutare, am găsit zilele trecute o herghelie mică de cai sălbatici. Spre bucuria noastră, am văzut că aceștia au deja primii mânzi. Am încercat să ne apropiem cât mai mult, să savuram experiența la maxim, însă am fost avertizați de mai multe ori să păstram distanța”, explică cei de la Wild Caraș-Severin.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157695104386694″]
Tot pe pagina asociației cărășene pot fi admirate două filmări inedite, în care pot fi văzuți un cerb comun în perioada boncănitului și un căprior, care își face toaleta chiar în fața camerei, spre deliciul privitorilor:

foto & video: Wild Caras-Severin

Karina TINCUL

Grupul Ecologic de Colaborare Nera a realizat în data de 20 mai o monitorizare a stării mediului şi a modului de practicare a ecoturismului în Parcul Natural Porţile de Fier pe un sector al Dunării cuprins între localitatăţile Berzasca şi Baziaş, căruia localnicii îi mai spun Clisura de Sus a Dunării.

Principala agresiune ce are loc de mai bine de 10 ani, atât împotriva patrimoniului natural al Parcului cât şi a localităţilor din România şi Serbia plasate în Clisura de Sus a Dunării, este poluarea cu praf de deşeuri miniere provenit de pe iazurile de decantare ale  SC MOLDOMIN  Moldova Nouă pe care vântul îl antrenează aproape în permanenţă. Fenomenul afectează direct cca. 18.000 locuitori de pe ambele maluri ale Dunării precum şi biodiversitatea din Ostrovul Moldova Veche care este o zonă de protecţie integrală a Parcului Natural Porţile de Fier.

O altă problemă este dispariția treptată a cailor sălbatici. Din informaţiile transmise de localanici, numărul de exemplare a cailor sălbatici de pe Ostrovul Moldova Veche a scăzut în ultimii 2 ani din cauza subnutriţiei din timpul iernii. Caii sunt un element de atracţie turistică al insulei.

În același registru, și exemplarele de lăstun de mal (Riparia riparia) au părăsit în mare parte habitatul rezervaţiei Râpa cu Lăstuni – Valea Divici de pe teritoriul comunei Pojejena. Pe parcursul monitorizării s-a constatat prezenţa acestora în abrupturile din golful Dunării de la Baziaş.

De asemenea, se atrage atenția și asupra faptului că traseul de acces spre peştera Gaura cu Muscă situată pe teritoriul comunei Coronini este accidentat, fără elemente de siguranţă şi cu risc ridicat de prăbuşire de pe stâncile abrupte. Din păcate peştera, cu o istorie şi o legendă interesantă, nu este accesibiliă pentru o mare parte dintre cei care doresc să o viziteze.

Mai mult, spun ecologiștii, în rezervaţia naturală Balta Nera – Dunăre situată pe teritoriul comunei Socol există mari cantităţi de PET-uri aduse de râul Nera şi depozitate în spatele arborilor prăbuşiţi în albie. Rezervaţia este o zonă de protecţie integrală iar fenomenul afectează locurile de cuibărit ale păsărilor de apă. De multe ori păsările din delta Nerei migrează în amonte pentru a-şi face cuiburile.

Toate aceste controale au fost realizate în cadrul proiectului „Interacțiune ONG – autorități pentru protejarea patrimoniului parcurilor naturale și naționale din sudul Banatului” realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program dezvoltat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile in parteneriat cu Romanian-American Foundation, sprijinit de Enel România și Raiffeisen Bank.

Alexandra JURCA

Munții Aninei adăpostesc numeroase specii de animale, printre care și-a găsit loc în ultimii ani și o herghelie de cai „sălbatici”. Prezența acestora a fost semnalată în mai multe rânduri de cei care străbat zona, cel mai recent fiind observați pe calea ferată Anina – Oravița, în apropiere de Gârliște. 

Călătorii care străbat cunoscuta cale ferate au avut de multe ori ocazia să observe și chiar să pozeze frumoasele cabaline, despre care se bănuiește că ar fi provenit inițial de la fostele CAP-uri și care lăsate în liberate și-au recăpătat măcar parțial caracterul sălbatic. Una din aceste fotografii a fost realizată de Viorel Ardelean, angajat al CFR, și distribuită pe Facebook de către Wild Caraș-Severin, o comunitate care își propune să promoveze habitatele naturale și speciile de faună și floră sălbatică din județ.

Wild Caraș-Severin a venit și cu o serie de explicații cu privire la acești cai care își duc existența în sălbăticie: „Foarte puțini știu despre existența lor. Nu sunt cu adevărat sălbatici, deoarece calul sălbatic (tarpanul) a fost exterminat de om. Dar și acești cai au un rol important în ecosistem și ocupa cu succes locul tarpanului.
Strămoșul tuturor raselor de cai din Europa a fost, încă din cele mai vechi timpuri, un locuitor al teritoriului unde astăzi este România. Resturile fosile vorbesc despre vânătoarea cailor sălbatici încă din timpul Paleoliticului timpuriu. 

(…) În secolul al XVII-lea alte documente pomenesc despre ultima herghelie de cai salbatici din Barăganul Ialomiței, pentru ca un secol mai târziu, tarpanul să dispară definitiv din Țările Române.

Povestea tristă a cailor sălbatici europeni nu se sfârșește aici. În secolul XIX, cazacii, tătarii și țăranii ruși urmăreau și vânau cu înverșunare tarpanii, deoarece proprii cai domestici fugeau și se re-sălbăticeau alături de tarpani. Odată recuperați, aveau deja caracterul sălbatic al rudelor lor, find atât de agresivi încât distrugeau atelajele cu lovituri de copită și mușcau pe oricine încerca să-i călărească (…)”.

În județul Caraș-Severin caii sălbatici nu sunt prezenți doar în Munții Aninei, aceste exemplare putând fi întâlnite și pe insula Ostrov, aflată în apropiere de Moldova Veche.

Foto copertă: Ciprian Floare

Diana RADU