Ceea ce era previzibil, chiar ușor de anticipat, s-a produs. Inspecția Judiciară a exercitat acțiunea disciplinară față de Bucurică, încă procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, pentru manifestări care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiul justiției săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu. Mai pe românește, Inspecția Judiciara a considerat că probele aduse de către cea care-l acuza de agresiune sexuală, faptă ce reieșea dintr-o înregistrare audio, au fost acceptate și, drept urmare, acesta urmează să fie judecat de către procurorii secției în materie de abateri disciplinare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru abateri disciplinare prevăzute de Statutul procurorilor și judecătorilor.

Vestea că Bucurică va da socoteală pentru comportamentul său nepotrivit față de un martor dintr-un dosar penal instrumentat de către magistrat a fost subiect central de presă zilele trecute. Dincolo de felul în care a ales fiecare instituție de presă să disemineze informația în spațiul public, mi s-a părut total nepotrivită alegerea procurorului Bucurică de a comenta această decizie. Într-o publicație județeană, acesta a „desființat” decizia Inspecție Judiciare. A pus totul în contextul atacurilor și al presiunilor ce se fac asupra justiției. Pe înțelesul tuturor, Bucurică se consideră un vajnic luptător împotriva celor care au modificat Legile Justiției. Numai că afirmațiile sale nu prea au legătură cu realitatea. Bucurică, înainte ca acțiunile sale reprobabile să ajungă în spațiul public, nu s-a remarcat ca fiind un luptător #rezist. El își vedea liniștit de dosarele penale pe care le instrumenta după bunul plac într-un orășel de munte. Mai trăgea câte o beție, mai agresa câte o bucățică ce-i stârnea senzații pornirilor sale bolnăvicioase, mai reclama câte un polițist de frontieră ce nu „vota” cu el, mai cânta pe la vreo masă de prin cabanele din munții Țării de CaScaval și multe altele ce nu pot fi redate în spațiul public. În tot acest timp, militanții #rezist protestau împotriva Ordonanței 13. Știe cumva cineva dacă Bucurică a participat la vreo manifestare de genul? A manifestat el indignare pe rețelele sociale cu privire la aspectele semnalate de mai mulți magistrați? Personal nu l-am identificat ca fiind un #rezist(ent). El a devenit brusc luptător împotriva sistemului în momentul în care faptele sale reprobabile au ajuns în spațiul public. Nu este exclus să citim mâine, poimâine prin presă o declarație din care să reiasă că el este de fapt în spatele tuturor acțiunilor activistului Mălin Bot. El este creierul tuturor acțiunilor #rezist din ultimii doi ani. Pe bune?!

Tot din presă am aflat că știrea cu privire la decizia Inspecției Judiciare de a-l trimite pe justițiarul Bucurică în fața procurorilor secției în materie de abateri disciplinare este de fapt generată de probitatea morală a celei care l-a înregistrat pe Bucurică în timp ce jinduia la trupul fetei. Articolul cu pricina are un subtitlu prin care se lansează ideea că cea care l-a înregistrat pe George ar fi o femeie de moravuri ușoare. Orice propuneri i-ar fi făcut procurorul fetei sunt lovite de nulitate. Nu e „morală” fata, dom`le! Pentru ca toate acuzațiile ce i se aduc procurorului să fie luate-n seamă, acesta trebuia înregistrat fie de patriarh, fie de către Papă. Altfel, dacă nu-s morali oamenii ce au purces la înregistrarea poftelor procurorului, totul e pustiu! Păi, dom’ procuror, nu susțineați dvs. că înregistrările sunt niște fake-uri ordinare? Nu ați afirmat dvs. că vocea nu vă aparține? Păi cum stăm, dom’le, cu morala? O aplicăm doar în cazul altor persoane și când vine vorba de noi ne facem că plouă?

Până să lămurim cum stau lucrurile în dubla măsură aplicată-n cazul moralei, comunicările de ascultare și supraveghere/urmărire video ale celor care au fost „anchetați” de procurorul Bucurică, în dosarele pe care le tot invocă de pe conturi false (Marius latin, suntem cu ochii pe tine) apropiați ai magistratului, dosare ce au primit CLASARE de la cel mai înalt for al Ministerului Public, curg pe bandă rulantă. Aș fi curios cine va suporta cheltuielile unor astfel de activități. Adică noi ne scandalizăm când unii modifică Legile Justiției (într-un mod ce pare a-i avantaja pe cei care o fac), dar nu ne scandalizăm când un magistrat face ce dorește el de cuviință și cheltuie din banul public după bunul plac? Cum să ceri mandate de ascultare pentru aproape jumătate de instituție publică într-un dosar ce primește clasare? Adică eu, tu, noi toți, trebuie să băgăm mâna adânc în buzunare și taxele și impozitele ce merg la stat să fie cheltuite pentru poftele unui individ care vrea musai să demonstreze că el este șeful orașului de munte? Ca astfel de practici să nu mai fie aduse-n discuție, de ce nu protestați, domnule procuror Bucurică?

Citește și: Cursă disperată spre (propriul) adevăr?! Vinovații fără vină din dosarele clasate…

John Gavrilescu

Trăim vremuri din ce în ce mai tulburi și normalul a devenit anormal și invers. Într-o lume în care ne-am separat iremediabil în soroșiști și pesediști, manipularea joacă un rol important, ea fiind și sursa acestei separări ce pare a nu mai avea cale de întoarcere. În acest context, toți își văd realitatea lor subiectivă, ne agasează mediatic și deturnează problemele ce ne afectează direct pentru a-și urmări propriul scop și anume acela de a ieși basma curată din „combinațiile” în care au intrat de bună voie și nesiliți de nimeni.

Din capul locului aș dori să reiterez ideea că nu mă situez în nicio barcă. Nici soroșistă, nici pesedistă. Formulez părțile în două tabere pentru că restul nu contează. Cel puțin nu electoral. Și asta pentru că PNL-ul cu un președinte ce se comportă ca un folk-ist de mâna a treia, cu un PMP abandonat în mijlocul mării de căpitanul vasului, în plină furtună și cu un USR abandonat de fondatori înainte de a se usca cerneala pe actul de naștere a entității politice nu există vreo șansă de a avea nici cea mai mică speranță că lucrurile se pot schimba în bine. Binele soroșist, evident. Însă nu despre asta vreau să scriu, ci despre manipularea care ne dezbină și ne face, ulterior, să ne urâm inutil. Aveam exemplul unei manipulări grosolane prin deturnarea adevărului chiar la noi în județ. Procurorul George Bucurică. Magistratul care a fost plimbat în lanțurile libertății pe la televiziunile care sunt cunoscute ca fiind adversarele declarate ale PSD-ului. Procurorul care s-a autoproclamat luptătorul îndârjit și neînfricat al mafiei de la toate nivelurile. Procurorul care a vrut să pară victima unui sistem corupt în care actul de justiție este direct subordonat politicului. Magistratul care a avut suferințe multiple la nivelul psihicului în lupta împotriva celor care „ne sug sângele“, ne adună recoltele de pe câmp, ne supun la înfometare și ne condamnă la o moarte lentă și dureroasă. El, pe cal alb și cu sabia dreptății-n mână, învins de sistem și partidul de la putere.

La prima vedere, părea să fie așa. Pentru omul de rând, care nu vedea decât această imagine. În fapt, magistratul venit de prin Ploiești pe meleagurile bănățene nu era nici pe departe un justițiar sadea. El era mai degrabă un ins care s-a adaptat perfect într-un orășel de munte, unde lumea e puțină, se cunoaște fiecare cu fiecare și unde, pentru un individ cu ambiții de a fi Dumnezeu, locul era perfect. Un Eden al împlinirii tuturor pornirilor bolnăvicioase. Încet, încet, magistratul a promovat și a ajuns prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița. Poziție excelentă pentru a putea să-și hrănească psihicul după voia inimii. Cum divinitatea nu e decât una și reprezentată de unicul Creator, magistratului i s-au tăiat poftele și ulciorul s-a spart într-o bună zi, semn că să te joci de-a Dumnezeu nu e pe placul Celui care ne-a creat. Creația e unică și singulară!

Dosarele instrumentate de procurorul Bucurică se prăbușesc unul câte unul. Clasare după clasare!

Am să vă explic și din punct de vedere tehnic ceea ce susțineam plastic în rândurile de mai sus. După ce a fost înregistrat de o persoană martoră într-un dosar penal instrumentat de magistratul Bucurică, din această înregistrare reieșind faptul că procurorului i s-ar fi aprins călcâiele după tânăra cu pricina, material ce a fost larg mediatizat pe un post național, Procurorul General a dispus încetarea delegării magistratului la șefia Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița. Tot Procurorul General a dispus și un control la Parchetul din Oravița. În timp ce procurorul Bucurică încă se mai victimizează prin studiourile presei locale, dosarele instrumentate de magistrat sunt soluționate cu clasare. Unul după altul. Fie că vorbim de interlopi, fie că vorbim de administratori de firmă, fie că vorbim de „mafia” din administrația orăvițeană (după cum o eticheta magistratul „cărăsean”). În contextul dat, se cuvine a ne întreba unde este mafia cu care se lupta „justițiarul” Bucurică? Putem să admitem faptul că anumiți indivizi care au mai fost certați cu legea pot fi percepuți ca fiind potențiali infractori, însă cum rămâne cu oamenii onești care și-au făcut un business cinstit și care i-au deranjat pe alți antreprenori prieteni cu Bucurică? Cine le mai garantează lor stabilitatea socială într-un asemenea context? Sau, mai mult, cum ne putem noi aștepta ca funcționarii administrației orăvițene să aibă un status pozitiv când ei sunt plimbați pe la Parchet pentru declarații după bunul plac al magistratului-Dumnezeu?

Demnitari și funcționari ai administrației orăvițene, anchetați după metode securiste

Imediat după apariția imaginilor cu procurorul Bucurică la o cabană unde erau cazați elevi care se aflau într-o excursie, din care ar fi reieșit că magistratul a avut un comportament nepotrivit poziției sale sociale, procurorul Bucurică a lăsat să se înțeleagă că ar fi victima unor jocuri politice. Avea nevoie de cineva puternic din oraș ca să devină victima acestuia. Cum ar fi fost interpretate ieșirile sale publice, dacă adversarul lui ar fi fost cel mai puternic om din oraș? I s-ar fi potrivit de minune. Mai ales că, din punctul meu de vedere, el a fost în permanență un agresor, nicidecum o victimă. În perioada imediat următoare, dosarele penale împotriva administrației orăvițene au început să curgă pe bandă rulantă. Coruperea alegătorilor, fals intelectual, uz de fals, delapidare, abuz în serviciu sunt doar câteva din acuzațiile grave pe care le formula magistratul împotriva funcționarilor administrației orăvițene, în frunte cu conducătorii acesteia. Orice om sănătos la minte se cutremura la citirea unor asemenea acuzații.

Cei anchetați au fost agasați într-un mod demn de poliția politică practicată de regimul ceaușist. Audieri în zile de sărbătoare, promisiuni de schimbare de încadrare calitate în dosar versus declarații „binevoitoare”, sechestru pe bunuri și chiar propuneri de arestare preventivă a conducătorilor administrației orăvițene. Unul dintre funcționarii primăriei, pe perioada anchetei, a slăbit nu mai puțin de 10 kg. Toate acestea până când justiția divină a spus „Stop!”. Odată îndepărtat de la conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița, dosarele instrumentate de procurorul Bucurică au ajuns pe masa procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. În urma analizării probelor materiale din unul din dosarele în care magistratul Bucurică a propus urmărirea penală și trimiterea în judecată a funcționarilor din administrația orăvițeană, BIG SURPRISE! Clasarea cauzei față de toți inculpații. Față de toate acuzațiile formulate.

Toate acuzațiile aduse de procurorul Bucurică împotriva funcționarilor orăvițeni au fost desființate de procurorii superiori!
„Infracțiunea de corupere a alegătorilor, prevăzută de art. 386 C.p., este una care se poate comite doar cu intenție directă, întrucât remiterea foloaselor se face în scopul determinării alegătorului să voteze un candidat sau altul. Or, din chiar declarațiile denunțătorilor aflate la dosarul cauzei rezultă că nu se știe să fi existat un îndemn în acest sens, dar că era normal ca astfel de activități să orienteze electoratul în favoarea primarului în funcție. Acest din urmă aspect este departe de a fi suficient, în contextul descris, de a înfrânge prezumția de nevinovăție”, este motivația procurorilor superiori la acuzația de corupere a alegătorilor din dosarul cu pricina, care au desființat toate acuzațiile formulate, la unele specificând că ele pot fi cel mult „de natură contravențională”.

Am ales să vă prezint motivarea pentru această infracțiune deoarece vă aduc aminte că actualul primar al Oraviței a câștigat cel de-al doilea mandat cu un scor zdrobitor (aproximativ 65%), neavând practic vreun adversar în competiția electorală din vara lui 2016. Stau și mă întreb și, totodată, vă întreb, cum e posibil să pui la îndoială un astfel de scor? Unde ar exista suspiciunea că alegerile au fost fraudate prin coruperea alegătorilor? Chiar dacă ai avut o plângere în acest sens. Unde este îndoiala și suspiciunea rezonabilă într-o astfel de situație?

Bucurică și-a „ales”, în ultima perioadă, „pești” mari și subiecte amplu dezbătute la nivel național

În primele apariții publice ale procurorului Bucurică am constatat faptul că acesta s-a poziționat în discuția de la nivel național privind lupta împotriva justiției și a dorinței nejustificate a Guvernului de a modifica legile penale. El a vrut să pară o victimă a sistemului „opresiv” condus de PSD. Numai că nu i-a prea ieșit. Cel puțin, nu la nivel național. Rareș Bogdan, realizator Realitatea TV, s-a prins din prima că acesta este un mincinos înnăscut. Mai ales la întrebarea dacă este vocea lui pe înregistrările ce au apărut public la televiziunile concurente. Mai apoi, Bucurică a „sărit” la gâtul lui Dragnea. L-a amenințat chiar cu o plângere penală. Vă dați seama că în cazul în care acesta ar fi găsit vinovat în ancheta aflată în desfășurare la Inspecția Judiciară, ce bine ar pica să fie invocată o posibilă răzbunare a lui Dragnea?

Procurorul Bucurică, victimă sau agresor?

În „scandalurile” magistratului „cărășean” cu „lumea interlopă”, formată din Drugărin și Bădia, procurorul a ieșit din acestea mai mereu ca fiind o victimă. A știut să-și joace bine rolul. Stăpânirea emoțională a fost net superioară în detrimentul celor doi. După umila mea părere, procurorul Bucurică nu este nicidecum o victimă. Faptul că toate dosarele luate la puricat de procurori ai instanțelor superioare primesc clasare pe bandă rulantă este dovada că foarte multe dintre acestea au fost făcute din dorința de răzbunare. O ultimă confirmare a acestui fapt, pe lângă multe pe care le-am discutat cu persoane demne de încredere și fără istoric penal este agasarea fiului unui „inculpat” în „dosarele” ce le-a instrumentat, semn că procurorul și-a pierdut orice urmă de demnitate și recurge la comportamente demne de patologia psihică. Le-o face din disperare?! Că la felul cum s-a prezentat în ultima apariție publică nu pare că ar sta prea bine cu psihicul. Noroc că tânărul agasat are prea multă educație și a reușit să evite orice conflict. Însă, din nefericire și folosind aceleași metode de intimidare, tânărul s-a ales cu o plângere penală că l-ar fi fotografiat pe locotenentul procurorului, „justițiarul” Boru. Și asta imediat după incidentul de la o terasă reșițeană.

Soroș, pesediștii, lupta anticorupție și procurorul Bucurică

Concluzia acestui articol este că prin manipulare putem deveni oricine și orice. Nu cred un moment că Soroș ar finanța dărâmarea guvernului PSD, cum nu cred că Legile Justiției sunt modificate doar să-i ajute pe pesediști. Probabil, ca și-n cazul procurorului Bucurică, mulți edili formulează plângeri în interiorul partidului vis a vis de comportamente nepotrivite și agasante ale unor procurori. Nu dau dreptate niciunei părți, soroșiste sau pesediste, deoarece cred că adevărul este undeva la mijloc. Și mai cred, din experiență, că bunele intenții au dedesubturi mereu bolnăvicioase și imorale. De la PSD nu am avut niciodată așteptări, așa că n-am fost niciodată dezamăgit, însă cei de la care am avut așteptări m-au dezamăgit de fiecare dată, politic vorbind. Legat de perindările procurorului Bucurică și aventurile sale incompatibile cu funcția de magistrat, vă las pe voi să decideți ce și cum. Evident că aveam multe exemple, însă ele verbalizate ar fi scandalizat și înfuriat pe toți tații de fete și nu am vrut să apelez la afectul vostru.

Este o prezentare a unei realități cât se poate de obiectivă, fără a mă lăsa influențat de vreun factor inhibator sau stimulator. Sper ca cei care veți citi acest material să-l tratați ca atare, inclusiv cei implicați și să învățați ceva, asta în cazul în care dorim cu toții o societate mai bună. Și ca să avem speranța la o societate mai bună, cazuri ca cel de față nu ar trebui să mai existe și asta pentru ca un pesedist să nu se mai plângă de abuzurile justiției și nici un soroșist să nu mai acuze schimbări subiective și cu dedicație ale Legilor Justiției.

John GAVRILESCU