Doi tineri, epuizați fizic și psihic, au solicitat ajutorul salvamontiștilor pentru a scăpa din infernul alb în care s-au aventurat fără a fi echipați corespunzător. Bruno Adamcsek, unul dintre veteranii Serviciului Salvamont Caraș-Severin a pornit alături de un alt coleg în căutarea lor:

„Cei doi tineri sunt undeva în zona  Domogledul Mic, dinspre Crucea Albă spre Domogled. Unul dintre ei este epuizat fizic și psihic din spusele colegului care a solicitat ajutorul nostru. După urmele pe care le-am găsit în zăpadă, se pare că nici acesta nu este într-o formă prea bună. Din păcate ambii tineri sunt uzi și nu au la ei nici măcar o brichetă cu care să-și aprindă un foc, pentru că în zonă sunt crengi de pin pe care ar putea să le ardă să se încălzească. Am solicitat intervenția unui elicopter. Acesta urmează să ajungă din județul Dolj, dar problema este că nu are unde să aterizeze. Sper să ne ajute bunul Dumnezeu sa-l putem căra până într-un loc unde poate ateriza elicopterul“.

Un lucru e cert: fără echipament adecvat, fără o brichetă, întrunesc condițiile ideale unei tragedii. Din păcate așa se întâmplă când ai mult curaj și puțină minte. Vom reveni cu amănunte în cazul acțiunii de salvare a celor doi tineri la care participă Salvamont Caraș-Severin.

………………………………………..

Acțiunea de salvare a celor doi tineri s-a încheiat cu bine (ora 14 și 15 minute) după cum a precizat salvamontistul Bruno Adamcsek. Unul dintre tineri, un străin venit cu trenul la Băile Herculane tocmai pentru a urca pe Domogled, a fost transportat cu elicopterul la Craiova pentru a primi îngrijiri medicale. „A trebuit să-l cărăm o bună bucată de drum pentru că în acel loc nu a putut ateriza elicopterul“ – a declarat pentru Reper24 salvamontistul cărășean. Celălalt este coborât cu succes în Băile Herculane unde va primi și el îngrijiri medicale.

Imagini din timpul operațiunii de salvare

Dan AGACHE

M-a sunat aseară Bruno Adamcsek; singurul salvamontist din imensitatea zonei Văilor Cernei, cetățean de onoare al județului Caraș-Severin. Am spus și acest lucru pentru că puțini sunt cei care îl cunosc și îi cunosc poveștile. Povești sunt acum, dar la origine sunt fapte și întâmplări reale în care protagoniști sunt turiști de cele mai multe ori. Rectific, turiști iresponsabili, sau „pantofari“ cum mai sunt ei cunoscuți de iubitorii muntelui. Acei „turiști“ care au impresia că pot pleca pe munte echipați ca pentru o drumeție la…piață. M-a sunat și mi-a spus o poveste cu final fericit. Pentru ca „pantofarii“ să înțeleagă, am să-mi permit să vi-o împărtășesc și dumneavoastră:

„Puțin înainte de ora 13 mă sună o doamnă disperată că e în excursie pe niște chei, iar colega ei a căzut în apă și stă acolo de 10 minute. E greu să îți dai seama pe care chei, eu le cunosc ca în palmă, dar turiștii nu prea. Am cerut amănunte și am dedus pe care chei se află, respectiv Cheile Bedinei, aproape de vărsarea în Cerna. Am spus venim. Am sunat imediat voluntarii pentru că eu sunt singurul salvamontist. Unul dintre ei era gata de atac, celălalt nu era disponibil în acel moment, dar i-am spus să se pregătească și să vină după noi“.

„Până ne echipăm, 1 – 2 minute, trebuie să gândești: Chei, apă, decembrie, hipotermie. Am luat pătura, o sticlă de apă caldă, targa și la drum. Abia din Dacia Salvamontului cu 352 de mii de Km la bord am sunat la ambulanță și la pompieri pentru a solicita sprijin. Cheile Bedinei sunt de o frumusețe deosebită, nemarcate dar foarte atractive. Chiar anul trecut am avut un turist decedat tot în acea zonă. Pentru că nu există semnal acolo, totul trebuia planificat dinainte. Am pornit la drum cu toată viteza de care e în stare Dacia noastră și am ajuns în aproximativ 15 minute. Hai să mai fi durat 10 minute pregătirile“.

„Intrarea în aceste chei se face de lângă pensiunea Dumbrava; când am ajuns acolo și pornind voinicește spre locul incidentului, am fost întorși din drum de proprietarul pensiunii Marius Dumbravă. Cele două femei au reușit să ajungă singure la pensiune.  „De ce vi-a trebuit atât de mult timp să ajungeți“ m-a întâmpinat una dintre turiste. Ce poți să-i explici așa că….m-am lăsat păgubaș. Între timp a apărut și victima, udă, dar cu haine uscate pe ea pentru că apucase să se schimbe, dar părul era încă ud la ea. „Am găsit-o în apă“ spune una dintre femei, cea care mă sunase. Am înțeles imediat despre ce fusese vorba. Una dintre femei mai sprintenă la picior luase un avans, în timp ce victima a rămas puțin în urmă, moment de care nu își mai amintește nimic. S-a împiedecat, i s-a făcut rău, ceva s-a întâmplat ceva, a căzut în apă și a rămas inconștientă, probabil vreo 10 minute din spusele partenerei de drum“.

„Până la urmă aceasta a constatat lipsa partenerei de drumeție, s-a întors, a găsit-o în apă, atunci m-a sunat, după care a scos-o la mal și i-a acordat primul ajutor, fiind asistentă medicală de profesie, după care au reușit să ajungă la cabană. Am mai avut o problemă pentru că nu voia să meargă la spital la Severin, dar până la urmă lucrurile s-au lămurit și acum turista ghinionistă se află pe mâini bune. Asta este una din întâmplările fericite, când totul se termină cu bine, dar diferența de la bine la tragic e una foarte mică“.

E doar o poveste, terminată cu bine din fericire pentru toată lumea. În același timp e o poveste menită să tragă un semnal de alarmă asupra dotărilor salvamontiștilor cărășeni, de la lipsa de personal la celelalte lipsuri. Doar pasiunea lor pentru munte și dragostea pentru meseria pe care și-au ales-o face ca numărul incidentelor cu final nefericit să fie relativ mic. Încă un subiect ce ar trebui să se afle în atenția noii conduceri a Consiliului Județean Caraș-Severin de care aparține serviciul Salvamont. În loc de încheiere îmi permit să ridic o pălărie imaginară și să fac o plecăciune în fața unor astfel de oameni care pun mai presus de toate crezul lor, pasiunea și dragostea pentru semenii lor; iar din toate acestea fiecare dintre noi, de la turiști la autorități ar trebui să învățăm câte ceva.

Dan AGACHE