Situația tensionată pe care o traversează primarul de Caransebeș, Felix Borcean, în cadrul organizației municipale PNL și recentul scandal sexual declanșat de fostul manager al Spitalului Municipal din Caransebeș, Mihaela Popovici, în care numele edilului Borcean (se pare un soi de Borcea dar la nivel administrativ) a umplut presa locală, regională și națională la final de 2018. Pentru Felix, gugulanul Number One al orașului de pe Timiș și Sebeș, zilele în PNL păreau numărate, cel puțin asta spuneau mulți dintre cunoscătorii fenomenului politic, fiind luate în calcul și sms-urile transmise „cuvoasei” Mihaela, în care primarul ales îi dedica o serie de pasaje „de suflet” liderului cărășean liberal, Marcel Vela, unele greu de reprodus chiar și pentru spațiul online.

Dat de gol, vizavi de sentimentele ce i le poartă liderului cu care s-a afișat la braț în campania electorală din 2016 la alegerile locale din Caransebeș, Borcean trebuia să gândească, sub presiunea timpului, o strategie politică menită să îi confere viitor. S-o recunoaștem, Felix B., ce-i drept, după domnul Baumgartner, și-a câștigat o doză mare de notorietate ca urmare a acestor „dezvăluiri de cearșaf”. Când s-ar mai fi vorbit în atâtea și atâtea emisiuni la B1 TV de Felix Borcean, dacă n-ar fi existat Miha Popovici? Căci despre marile sale realizări în plan administrativ… nu prea s-au înghesuit să-l pomenească naționalii.

Iar dacă declarațiile oferite de Felix Borcean de-a lungul timpului au fost de cele mai multe ori vădit anti – PSD (mai puțin când a tratat cu Mocioalcă pentru nominalizarea Mihaelei Popovici ca manager la SMUC) și a stângii politice, soluția (de compromis?) a rămas pare-se Uniunea Salvați România, USR-ul, exact partidul neaoșelor românce Clotilde și Cosette, acolo unde Felix Borcean și-a trimis antemergătorii să înceapă lucrul, cât timp domnia sa mai zăbovește prin mișcarea lui Brătianu. Același PNL, de care, pentru moment, Borcean este legat ca urmare a alegerii sale pe lista acestui partid. Iar retragerea sprijinului politic de către decidenți l-ar lăsa pe Felix cu „dinaintea goală”, cum i-ar spune Mocioalcă.

Cine sunt cei mai apropiați prieteni ai lui Felix în Caransebeș? Flavius Rogovan și Dragoș Curelea! Ei bine, chiar acești domni asigură conducerea noii filiale USR Caransebeș, salutată la înființare de cvasinecunoscuta conducere USR Caraș-Severin. Și aici ar mai fi de comentat ceva. Dacă până acum USR Caraș-Severin nu ieșea în evidență printr-un nume important la vârful acestei organizații, cu siguranță după prognozata sosire a sexy-edilului la această formațiune, lucrurile pot sta cu totul altfel. Războiul pe dreapta eșicherului politic cărășean, ar fi din acel moment, fără doar și poate Vela – Borcean, iar dacă o studiem la modul intrinsec, autorul mișcării strategice USR Caransebeș, ar putea fi un nume care pentru moment ne scapă, dar care are ca scop final al uneltirii slăbirea PNL-ului la viitoarele alegeri.

Practic acest text nu dorește cu nimic mai mult decât să constituie o explicație pe fond a recentului comunicat oferit de USR Caraș-Severin, prin care acesta ne transmite că, cităm: „USR crește! Bine ai venit, USR Caransebeș!

Ne-am adunat în jurul lui Dragalina, simbol al orașului și al luptei pentru un viitor mai bun. Suntem încrezători că politica românească poate arăta altfel.
USR își deschide porțile la Caransebeș. Vino alături de noi!
România a fost făcută din oameni care nu au stat deoparte! Membrii fondatori l-au ales ca președinte pe Dragoș Curelea, structura de conducere fiind completată de Flavius Rogovan-vicepreședinte și Alexandra Gavrilă-membră în Biroul Local al filialei. USR Caransebeș își deschide porțile pentru toți cei interesați de o altfel de politică”, am încheiat citatul. Personal n-aș zăbovi prea mult spre a analiza textul electoral și zicerea „o altfel de politică”.

În ultimul sfert de secol politic din România, această formulă a devenit una atât de uzitată în spațiul public, încât la ora asta, pentru urechile electoratului sună ca și celebra băsesciană „Afară plouă…”.

Sergiu TABAN

Ne plângem că avem o țară cu o populație a cărei educație este foarte scăzută. Ne lamentăm că această populație votează cum votează și că noi, ăștia mai citiți, nu contăm în economia scorului electoral. Condamnăm politicienii cărora, într-un moment sau altul, le-am făcut campanie electorală. Fie noi, fie publicațiile pentru care am scris sau scriem. Atunci foarte puțini sau aproape deloc au luat atitudine. Manipularea a ajuns la nivel de artă și fiecare parte își ia la mișto publicul, mințindu-l cu bună știință. V-ați întrebat vreodată de ce după fiecare acțiune ce deranjează o parte sau alta apare câte o scrisoare a unui medic, profesor, inginer plecat prin străinătate? Epistola este una mobilizatoare și înglobează toate aspectele unui mesaj ce te face să vibrezi cu „autorul” și să urăști și mai tare cealaltă parte. Să nu vă imaginați vreodată că acel personaj există și scrisoarea ar fi fost scrisă de el. Este o formă de manipulare bine gândită, iar prin persuasiune ne sunt ținute „calde” sentimentele nutrite față de cei pe care credem că-i urâm. O altă formă de manipulare mai este și atribuirea personajului zilei calități pe care ni le-am dori de la ai noștri. Unele utopice, ce-i drept. Cum în ultimele săptămâni, datorită prestației excelente de la Campionatul Mondial a echipei de fotbal a Croației, președintele Croației, Kolinda Grabar-Kitarović, a fost percepută ca fiind exemplul de politician de care orice democrație ar avea nevoie, și manipulatorii de serviciu au zis că e momentul să iasă la rampă. Mai exact, de ieri dimineață circulă în mediul online o listă cu ce „a făcut” frumoasa doamnă președinte de când și-a preluat mandatul. Cică ar fi vândut avionul prezidențial, ar fi vândut toate mașinile Guvernului etc.. Informația a devenit virală pe Facebook și reacțiile și share-urile au fost pe măsură. Pentru că, nu-i așa, ce-ți poate provoca o repulsie mai mare față de un politician, decât „luxul” care este prezentat adesea într-un mod specific manipulării? Intenția mea nu este de a apăra politicienii, toți au păcatele lor și mai toți propun lucruri „mărețe” când sunt în opoziție. Problema se pune de unde „luăm” unii compatibili cu cerințele noastre? Cerințele noastre sunt unele obiective sau doar îi judecăm prin prisma unor manipulări? Revenind la ultima manipulare legată de președintele Croației, Kolinda Grabar-Kitarović, am fost curios unde se află informațiile potrivit cărora a luat naștere acea postare. Am constatat cu stupoare, ca-n multe cazuri, că nicio informație din postare nu a fost subiect de presă. Păi cum așa? Adică acțiunile politicianului aproape perfect să nu fie consemnate nicăieri? N-ai cum! Asta este încă o dovadă a faptului că noi avem mereu așteptări de la alții, fără ca măcar noi să respectăm în ceea ce ne privește nici o treime din aceste așteptări. Mereu suntem în situația în care dăm sfaturi, emitem judecăți de valoare și criticăm mai abitir decât un specialist aproape orice. În felul acesta cei care profită de naivitatea noastră se urcă pe cai mari și, deseori, câștigă alegerile. Apoi, odată cu înscăunarea la guvernare, toate promisiunile și principiile enunțate odinioară sunt lăsate-n planul doi. Câtor politicieni credeți că le mai pasă de problemele pe care le aveați în momentul în care ei au bravat ca fiind luptători desăvârșiți ai nemulțumirilor voastre? Niciunuia, vă garantez! Fie că sunteți de-o parte sau alta a baricadei. Fie soroșistă, fie pesedistă. Se pare că în cei 28 de ani de pseudo-democrație n-am învățat nimic. De fapt, am învățat ceva și anume faptul să clamăm întotdeauna drepturile ce ne revin, fără a avea nici măcar o singură obligație. Iar rezultatul acestui mod comportamental se reflectă în structura politicianului pe care-l avem și, de ce nu, poate chiar îl merităm. În contextul acestor înșiruiri de idei, politicianul își vede liniștit de ale lui. Mai mult, îi vezi pe cei din opoziție bravând în eroi prin abordări ce stârnesc furie în tagma muritorilor de rând. Unii de la putere, alții din opoziție. Nu le mai trebuie pensii speciale, nu au nevoie de niciun beneficiu, condamnă orice formă de privilegiu etc.. Numai că, prin al lor comportament, diferența dintre realitatea subiectivă și cea obiectivă sunt discrepanțe notabile. De câte ori ați fost păcăliți de programe electorale pompoase și le-ați dat votul și când au ajuns pe fotoliile puterii au uitat complet de ele? Vă răspund eu. De fiecare dată. Și asta pentru că ei știu ce să vă transmită, fie printr-un mesaj personal, fie prin interpuși (de regulă din presă). Și de fiecare dată ne lăsăm păcăliți. Parcă am fi masochiști. Unii persuasivi!

Știu că sintagma „începe o schimbare cu tine” este răsuflată. Și nu e răsuflată pentru că ea ar fi lipsită de conținut în plan practic, ci pentru că așa ți s-a lăsat impresia că totul trebuie să vină de la alții, nu de la tine. Tu ești beneficiarul artificial al tuturor lucrurilor bune ce se întâmplă în jurul tău. Și ți se mărește leafa, ți se mărește ajutorul social, pensia, alocația, scad impozitele, chiar numărul lor. Puținul ăsta te mulțumește și ți se inoculează ideea că se putea și mai rău. Între timp, ce-i pe care-i adulezi acumulează monetar și-și lărgesc arealul privilegiilor. Și o fac cu bună știință, pentru că tu nu poți să treci pragul ăsta psihologic de a începe să faci o schimbare începând cu tine. Să nu te mai uiți doar la un singur post tv, să nu te mai lași manipulat de aceiași politicieni, să nu-i mai votezi doar pentru faptul că te mint frumos, să te informezi de fiecare dată cât adevăr este într-o știre sau informație manipulatoare și, nu în ultimul rând, să te uiți în jurul tău să „vezi” dacă ești mulțumit cu imaginea de ansamblu a propriei tale existențe, fără să vezi subiectiv lucrurile.

E drept că toate aceste lucruri sunt la nivelul lor teoretic. Pentru a depăși situația în care ne aflăm acum, avem nevoie de un declick. Un moment zero. Și nu unul bazat pe ură și răzbunare. Ci unul de acceptare și înțelegere a situației în care singuri ne-am afundat. Trebuie să ne reîntoarcem pe drumul pe care am luat-o greșit în ’89 și să o luăm pe alt drum. Pentru că am ajuns la marginea prăpastiei și orice pas înainte înseamnă haos. Pe drumul construcției sănătoase a unei societăți cu alte valori. Nu cu Becali, Borcea, Salam, Guță, Bianca șamd. Bineînțeles că va fi greu, mai ales că am vândut țărilor occidentale tot ce aveam mai de preț. Da, cei care azi ne dau sfaturi de democrație ne-au luat toate resursele și ne-au transformat într-o piață de desfacere. Din cei mai reprezentativi producători pe piața europeană și mondială, în diverse domenii, am ajuns să consumăm produse made in Spain (Italy or Turcky).

În niciun caz, dacă vei distribui postări anti-psd sau anti-soroș sau anti-pnl sau îți vei haștaga postările cu #rezist lucrurile nu se vor schimba. Cel puțin, nu în bine. Întotdeauna consultanții lor vor găsi o formă de a ne manipula și de a-și urma propriul lor interes. Înainte de a distribui o postare, dă-i un search pe internet și vezi dacă cel sau cea care transmite un mesaj este imaculat/imaculată. Vezi dacă informația o găsești pe trei, patru site-uri de opinie diferită. Mai mult, dacă distribui, de exemplu, o postare în care sunt ironizați tineri social-democrați, vezi dacă tinerii liberali sunt mai presus decât ceilalți. Altfel, te vei trezi în fiecare dimineață cu aceeași lehamite, vei merge la serviciu cu ideea că va trece și ziua asta în care nu vei face mare lucru, te vei mulțumi cu puținul pe care alții ți-l ridică la nivel de prosperitate, te vei uita cu jind la cei mai norocoși ca tine și, seara, când vei ajunge acasă, îți vei refula toate frustrările astea prin postări ce n-au nicio legătură cu realitatea sau nu îți vor îmbunătăți vreodată în viața asta nivelul tău de trai. Like & share, pliz!

John GAVRILESCU